Visul american

Vara anului crizei financiare…..

Un mic oraş pe malul marii în in plin sezon, ploua torential de citeva zile, orasul arata de parca ar fi parasit.

Toti au datorii si traiesc din credite.

Din  fericire vine un american bogat, la un mic  hotel, cochet. Vrea o camera. Pune  o bancnota de 100 dolari  pe masa receptionerului si se duce sa vada camerele.

Seful  hotelului ia repede bancnota si se  duce repede sa plateasca datoriile la macelar.

Acesta ia bancnota si se duce repede sa-si plateasca datoria la crescatorul de porci.

Acesta la rândul lui se grabeste sa-si plateasca datoriile la cel ce-i livreaza furaje pt. porci.

Cel  cu furajele insfaca bancnota si alearga la prostituata pe care nu o mai platise demult. In timpurile astea de criza, pina si ea ofera servicii pe datorie!

Prostituata  ia bancnota in mina si se grabeste spre hotel, unde fusese cu clientii  si  ramasese datoare.

In  acest moment coboara clientul american , dupa ce a inspectat camerele, spune ca nici  o camera nu-i place, isi ia bancnota si paraseste orasul.

Nimeni nu a castigat ceva, insa intregul oras traieste acum fara datorii  si priveste optimist in viitor!

O bancnota, chiar si pentru cateva secunde, te scapa de griji… 🙂

Banc – concluzii…..

În pictură totul este să-ţi găseşti culorile. Dar Ionescu nu reuseşte, i le-a ascuns nevasta.
Draga mea, eşti atât de scumpă, încât nu-mi ajunge salariul nici să te privesc.
Fii rezonabilă, i-a spus şoarele pisicii. NU-i destul că mă mănâncă prietenii?
Columb a descoperit America, iar Lae pe Maricica. Amândoi susţineau că au fost primii.
Am văzut un medic psihiatru care iubea ca un nebun.

Pătrăţel păcălit!

Gogonel se învârte prin cameră. Gogoşar se uită la el şi începe să-l ia la întrebări:
          Nu ai stare?
          Nu…ba da…
          Ce ai păţit?
          Păi…Pătrăţel nu a mai venit de două zile! Ce o fi cu el?
          A mai dispărut el…
          Da…dar fără el este trist pe aici…
          Adică , cu mine?
          A, nu, Gogoşar! Doar m-am obişnuit să fim trei.
          Da…da…să faceţi gălăgie non-stop.
Nu apucă Gogoşar să-şi termine ideea că Pătrăţel îşi face apariţia. Împreună cu el, apare şi o “figură” posomorâtă care atrage atenţia celor prezenţi:
          Ce ai păţit? Ţi s-au înecat corăbiile?
          Ţi-ai luat corăbii?!
          Mai rău… – oftează Pătrăţel.
          Ai vreo boală?
          Eu, nu.
          Dar cine? Sora ta?
          A…nu chiar! Doar unul dintre cei mai buni prieteni – oftează din nou, Pătrăţel.
          Credeam că noi suntem cei mai buni prieteni! Noi suntem bine – subliniază Gogoşar.
          Da…voi sunteţi cei mai buni prieteni-vecini…
          Dar cine a păţit ceva? Ce a păţit?
          Eh…laptop-ul meu!
          Hai că ne-ai panicat – răsuflă uşurat Gogoşar.
          Du-l la doctor – spune Gogonel.
Pătrăţel rămâne cu ochii pironiţi pe pereţii din cameră, ca şi cum ar fi căutat o pânză de păianjen. Gogoşar i se adresează cu o voce fermă:
          Orice problemă, se poate rezolva. Ce a păţit laptop-ul tău?
          Păi…nu ştiu…
          Atunci, nu înţeleg – încearcă să afle detalii Gogonel, aşezându-se comod în fotoliul vecinului său, Gogoşar.
          Data trecută când am fost aici…
          Da..la meci – confirmă Gogonel.
          Da. Am lăsat laptop-ul pornit. Când am revenit acasă, dezastru!
          Adică? – cere lămuriri Gogoşar.
         Display-ul…varză!
          Murată sau… – încearcă Gogonel o glumă, pe care însă, Pătrăţel nu o savurează.
          Adică cum? – cere detalii Gogoşar
          Era plin cu seminţe şi alte chesti…
          De unde? – întreabă Gogonel
          De la peruşi?!
          Da, Gogoşar, de la peruşi. Uitasem că sunt liberi prin cameră şi mi-au murdărit calculatorul…mi-au apăsat tastele când mâncau seminţele, care căzuseră pe tastatură!
          Auăleo…Şi ţi-au închis programe?
          Nu numai. Mi s-a oprit laptop-ul. Nu-l puteam porni.
          Păi sunt firme care repară…
          Ştiu. Când am văzut că era mort, l-am dus la reparat.
          Şi?
          Mi-a făcut setările necesare, în BIOS şi apoi a fost ok.
          Şi atunci de ce eşti supărat? – se miră Gogoşar. Este ca atunci când scap şi eu cafeaua pe laptop…dar, şterg apoi tastatura, curăţ laptop-ul şi totul este ca nou.
          Da. Dar când am ajuns acasă, l-am pornit …nu face nimic. Acolo a mers, aici…pauză.
Gogoşar se uită gânditor la Pătrăţel, după care i se adresează:
          Acum unde-i?
          Pe masă în bucătărie , la mine. Vroiam să-l arunc!
          Adu-l la mine.
          Crezi că poţi să-l repari? – se entuziasmează Pătrăţel, care dispare pe uşa de la ieşire.
Liniştea celor doi, este întreruptă de revenirea lui Pătrăţel, împreună cu obiectul care-l supărase. Gogoşar ia laptop-ul şi-l pune pe masă. Se uită la acesta zicând:
          O baterie pentru laptop , aveţi domnule Pătrăţel?
          Da, da – răspunde Pătrăţel, întinzând obiectul solicitat, lui Gogoşar.
Gogoşar montează baterie şi conectează laptop-ul la sursa de curent, pornindu-l. Se aude sunetul specific al încărcării programului Windows. Pătrăţel sare de pe scaun spre masă, privind uimit la cele întâmplate. Gogoşar i se adresează:
          Închide gura, că poate îţi intră vreo zburătoare!
          Ce i-ai făcut! – strigă fericit Pătrăţel.
          L-am pornit.
          Dar nu mergea…la mine!
          Avea picioare ca să meargă ? – intervine Gogonel, stârnind zâmbete pe chipurile celor doi
          Nu funcţiona…. – mormăie Pătrăţel
          Dar ai verificat priza unde ai conectat-o?
          Nu…
          Ai bateria descărcată, curent nu aveai, deci…
          Da…Da…super tare! Mulţumesc Gogoşar.
Pătrăţel îl îmbrăţisează cu putere pe Gogoşar,care abia mai respiră.
          Cum de ai ştiut?


          Secret – răspunde Gogoşar, amintindu-şi cu haz, momentul în care şi ea păţise acelaşi lucru, cu ceva timp în urmă…

Banc – tactică matrimonială

În ajunul căsătoriei, mirele e sfătuit de un amic:
Nu ştiu cum arată viitoarea ta soţie, dar bagă de seamă: Dacă este frumoasă, nu i-o spune , că ştie asta de mult. Asigur-o însă : Eşti atât de inteligentă! Şi ea te va crede, deoarece speră că aşa este. Dacă e urâtă, atunci trebuie să-i spui cu orice prilej: Cât de frumoasă eşti! Şi ea îşi va spune: M-am căsătorit cu un suflet de artist!