Un cadou pentru orice situaţie

 

De multe ori descoperim că totul se desfășoară în ritm alert ca într-un  film dat pe derulare rapidă.
Așa i s-a întîmplat și unui Georgică, care pe lângă faptul că este uneori distrat , mai este și depășit de unele evenimente. Acesta s-a deplasat la servici cu mașina, fiind în întârziere. La plecare, a vorbit cu soția, care împreună cu copilul pe care-l luase de la grădiniță, îl așteptau la mașină. Agitat și grăbit, la plecare, s-a urcat repede în autobuzul firmei pentru a pleca acasă.
Ajuns la destinație, sună de zor la ușă ca să-i deschidă cineva…
Apoi sună la telefonul fix dar nu-i răspunde nimeni. Apoi sună la mobil și iar se aude cum… sună telefonul în apartament. Georgică se enervează dar deodată își aduce aminte că soția uitase telefonul acasă, așa cum şi el uitase mașina la servici….
Georgică ia repede un taxi și-și recuperează copilul și pe Georgiana, iubita lui soție, care era un pachet de nervi!
Georgică a cumpărat o jucărie pentru copil, care imediat a uitat de clipele de așteptare dar soția era …plouată ca și vremea ….
Pînă la urmă, Georgică a reușit să o îmbuneze. Cum? Cun un cadou unic, pentru o femeie specială: bijuterie handmade.
A cumpărat un set de bijuterii din pietre pretioase   care sunt ideale pentru orice moment… atât pentru evenimente speciale cât și pentru revanșă sentimentală.
Din acel moment, de câte ori, Georgică făcea o boacănă, hop aducea câte un mic cadou special, pentru doamna unică, a vieții lui.  

De multe ori, omul ajunge în situații ciudate, dificile dar poate trece ușor peste ele.
Fiecare persoană tinde să aprecieze munca lui și să dezaprecieze, în general munca celor din jur.
Numai cei care realizează produse handmade își pot da seama de dificultatea realizării acestora. În primul rând este nevoie de pasiune, îndemânare, delicatețe, abilitate, simț și dorință de a reuși.
Dacă persoana dorește un set de bijuterii, poate asorta un pandantiv cu un set de cercei. Se pot asorta diferite asemenea accesorii la ținute, atât pentru cele speciale cât și pentru cele de zi cu zi.
Realizarea practică a acestor produse handmade nu este dificilă, dar necesită o parte din sufletul celei care realizează bijuteria.
Primul pas în realizarea oricărui produs handmade, este stabilirea tipului de bijuterie dorit, a detaliilor de realizare.
 După aceasta  se stabilește modul de realizare al prinderii bijuteriei. Daca este o broșă, aceasta are nevoie de o bază de prindere, de culoare aurie sau argintie. Dacă se doresc mărgele sau coliere, este nevoie de sărmă, de asemenea argintie sau aurie, la capătul căreia se montează, la sfârșit, elementele de prindere. 
Următoarea etapă este alegerea tipului de piatră prețioasă care va da efectul dorit bijuteriei. Aceste pietre, se aleg în funcție de persoana care va purta acele bijuterii: după preferințele ei, după culoarea ochilor,  uneori chiar și după zodii.
Dacă se dorește o combinație de mai multe pietre prețioase, acestea pot fi realizate cu ajutorul cu ajutorul pastei FIMO, utilizând o matriță FIMO prin care se realizează diferite modele.
Un set de cercei, cu pietre semipreţioase, un şirag de mărgele îmbinat cu gust şi precizie, un colier ideal sau o broşa care să scoată în evidenţă persoana care o poartă, mereu sunt cadouri ideale, pentru fiecare doamnă, din viaţa fiecăruia dintre noi.
Ce ai nevoie pentru a reuşi în confecţionarea de handmade? Scule necesare şi utile, accesorii de prindere, pietre-semipreţioase, ambalaj pentru produs şi multă răbdare, pricepere şi pasiune.
Am reușit și eu să aduc bucurie anumitor persoane din jurul meu, cu asemenea cadouri unicate, realizate de Helena, cu produse de la Gemsale.
Cel mai practic mod de achiziționare pentru accesoriile necesare bijuteriilor handmade este varianta online. Se pot găsi diferite produse de prindere, accesorii de bijuterii, pietre prețioase, chiar și margele online care ajută mult în realizarea celor dorite, oferind şi inspiraţie.
Un produs handmade, necesită multă atenţie şi o muncă continuă, pentru a progresa în realizarea a ceea ce se doreşte.

Să vină vacanţa….

 

 

Într-o zi lucrătoare obişnuită, după agitaţia de la locul de muncă, mă gândesc la o relaxare, vizionarea unui film ….
Fiecare dintre noi ne gândim mai puţin la noi, încercând să facem mai mult pentru cei din jurul nostru. Trebuie să merg la cineva să-l ajut să-şi rezolve o problemă, apoi avem o vecină octogenară care deşi are copii, aceştia nu prea o vizitează pentru că este cam pisăloagă… deci avem activitate.
Mă întâlnesc cu un prieten, care era cu soţia şi mă întâmpină vesel. Eu, obosit, abia îl recunosc. Apoi îmi pune întrebarea veşnică şi banală:
          Ce faci?
          Varză….răspund încet.
          Da? Ciorbă sau felul doi, mă întreabă mirat, din nou.
          Nu…sunt eu…varză!
          A…
Prietenul meu crede că glumesc însă mă simt ca o legumă…
Ajung acasă la ora oişnuită. Soţia mea urmă să ajungă mai târziu acasă. În faţa uşii, încercând de zor să o deschidă, se află vecina noastră, octogenara, care nu aude şi nu vede aşa bine…uneori!
Mă vede şi mă întreabă dacă soţia mea este acasă. Îi spun că nu, apoi intru în apartament, ea îndepărtându-se spre locuinţa ei, după ce-i promit că o trimit pe soţia mea la ea, când se întoarce.
Intru repede să nu se răzgândească. Mă uit prin bucătărie la mâncarea care mi-a fost lăsată şi o pornesc spre cameră. Îmi iau cele necesare de acolo şi o pornesc spre baie, moment în care aud paşi. Întreb cu voce tare dacă a venit cumva soţia mea.
Nu primesc răspuns. Aud din nou paşi. Mă duc în bucătărie unde vecina, verifica conţinutul castroanelor. După ce termină treaba, mă vede, tresare şi-mi spune:
          Mă gândeam că poate este acasă şi nu ştiai….
          Nu este.
O pornesc spre camere zicând:
– Aici nu este, sub pat nu este, în dulap… nu încape de haine…
Bătrâna apoi mi se adresează:
          Plec…când vine să treacă pe la mine.
          Bine.
În sfârşit pleacă. Încui uşă şi o pornesc spre baie, Soneria de la uşă se face auzită din nou, dar după ce uşa fusese încercată nou…. O pornesc iar, calm,  spre uşă, deschid, iar bătrâna îmi spune:
          Am sunat să spun că plec la mine. Când vine să bată la uşa mea.
          Bine.
Până la urmă pleacă. Fericit îmi văd de ale mele. Sună telefonul. Răspund şi este tot vecina:
          Nu a venit?
          Nu.
          Vroiam să-mi cumpere nişte unt…
          Ies eu la cumpărături… – ce greşeală fac…..
Când pornesc spre magazin, ajung în faţa blocului şi  descopăr că mi-am uitat banii acasă . Revin, sub privirile vecinei octogenare care urmărea de pe balcon, ceea ce se întâmpla pe stradă. Trec prin faţa apartamentului ei, iar uşa acesteia se deschide:
          Ai cumpărat unt?
          Nu…în faţa blocului nu aveau!
          Să-mi cumperi de la magazinul din colţ.
          Bine.
După ce termin cumpărăturile, mă întorc fericit şi liniştit acasă. Soţia mea a ajuns iar vecina era la noi! Îi predau marfa, adică untul.. Vecina se uită, o întoarce pe faţă, pe dos…:
          Dar asta nu-mi place.
          Dar este de la magazinul din colţ.
          Dar eu vroiam roz nu albastru. Vroiam mai puţin….
Mă enervez, iau pachetul de unt şi-l duc pe balcon, în frigider.
Aproape mă împiedic, gata să cad peste balustradă. Îmi vine o idee! Decât să cad de pe balcon, mai bine plonjez într-o piscină!
Mă apucă nebuniile…Dacă totul te enervează, este clar, ai nevoie de concediu! Dar unde? O vacanţă este ideală!

 

Este important să-ţi faci timp şi pentru tine!

Detaliile contează…

 

 

Bărbatul stă la birou privind insistent asupra listei cu cheltuieli, primite de la contabilitate. Avea o firmă mică și nu-și permitea să facă investiții substanțiale.
Telefonul sună insistent. Bărbatul  ridică receptorul, convins că este sunat din nou, de vreo firmă care dorește să-i vândă câte ceva.
După câteva minute, află că este un potențial client. Repede își alege strategia și stabilesc o întâlnire. Caută repede o bucată de hârtie ca să-și noteze detaliile dar nu găsește. Vorbește continuu pentru a nu da impresia că este un om împrăștiat. Ia pixul de pe masă, dar constată că nu scrie. Ia un creion dar …  nu este ascuțit. Apoi găsește un ciot de creion, cu puțin vârf. Până la urmă, notează cele necesare pe hârtia primită de la contabilitate. Fericit de reușită, pleacă pentru a se relaxa.
După câteva minute, apare contabila care are o hârtie în mână. Se uită peste hârtia de pe biroul șefului, constată că este o variantă greșită a bilanţului. Lasă noua hârtie și ia repede documentul greșit, pentru ca șeful să nu spună că irosește hârtia degeaba! O rupe și dispare cu resturile.
Între timp, bărbatul revine. Își privește ceasul, constatând că are timp suficient. Își prepară o cafea pe care o savurează.
După un timp , se precipită. Își ia repede documentul de pe birou, de la contabilitate, pentru a se pregăti de întâlnire. Se uită perplex peste el. Nu era nimic notat. Se agită, întoarce foaia pe ambele părți. Privește lung în zare. Încearcă să rememoreze datele. Își privește ceasul care indica aceeași oră, ca în urmă cu ceva timp. Constată că i s-a consumat bateria de la ceas și se oprise.
Aruncă o privire asupra orologiului care se vede pe fereastră și se linistește. Era prea târziu pentru orice… Era clar, nu trebuia să renunțe la achiziția de produse de la papatărie.
Telefonul sună. Bărbatul răspunde calm. Își dă seama că poate fi un posibil client. Își notează datele în agendă. Apoi își privește ceasul de pe birou, în timp ce-și scoate din suportul cărţilor de vizită, cartonașul care-l reprezintă, pornind spre încheierea unei noi afaceri.

 Cum este mai bine? Să faci reduceri de cheltuieli pentru lucruri utile sau să fii mereu pregătit pentru o nouă sanșă? . Un pas mic, uneori poate fi puntea spre marea reușită!