Suflet de copil

        În timp ce mă plimbam pe stradă, atenţia îmi este atrasă de agitaţia din jur. Lumea era în continuă mişcare, grăbită şi agitată.

Doar o femeie cu burta mare, care ţinea în fiecare mână câte un copil, făcea discordanţă cu ceea ce se întâmpla. Era clar, că în burta ei, stătea la pândă un al treilea prichindel. Ea se plimba alene, fiind însoţită de un bărbat, a cărui burtă era chiar mai mare decât a ei! El, sigur nu era gravid!
Privindu-i, îmi aduc aminte că trebuie să fac cumpărături, pentru că o să-mi vină în vizita prietenii, împreună cu mogâldeaţa lor. Stau în cumpănă, gândindu-mă la ceea ce trebuie să cumpăr, ce ar fi util, necesar şi ideal.
Neapărat trebuie ca acel ceva, pe lângă utilitate să fie plăcut şi să cucerească un copil, care trăieşte în lumea a tot ceea ce există, de la micul nimic, la marea descoperire.
Încep să-mi aduc aminte de copilăria mea, care este una … îndepărtată. Mie-mi plăceau jocurile în care îmi puneam imaginaţia la lucru, gândeam, construiam şi concuram cu cei din jur. Aproape mereu câştigam, dar nu pentru că eram prea bun, eram doar un copil! Fiecare părinte face orice pentru copilul său.
Data trecută, când mogâldeaţa ne trecuse pragul, l-am uimit cu un joc de lego  pe care-l încercasem şi eu, petrecându-mi câteva nopţi alături de acesta! Când a trebuit să-l ofer cadou, mi-am propus să-mi cumpăr şi eu un asemenea joc…parcă dădusem în mintea copiilor.
Normal că am continuat să mă joc, lego şi cu mogâldeaţa, fericit că are companie în lumea lui.
Categoric că ceea ce găsim pe piaţă, nu sunt doar jocuri pentru copii , sunt obiecte care îndrumă paşii celor mici în lumea educaţiei, a cunoaşterii, a pasiunii!
Timpul a trecut şi întâlnirea cu mogâldeaţa a venit!
Mogâldeaţa a intrat, aşa cum era de aşteptat, s-a oprit în mijlocul camerei privind în jur:
          Cu ce ne jucăm?
Privirea copilăroasă dar serioasă a atras diferite comentarii hazlii ale celor prezenţi, în timp ce acesta mă ia de mână conducându-mă sub masă, aşteptând să prestăm ceea ce aştepta cu nerăbdare!
Atunci am scos jocul lego, proaspăt achiziţionat şi mogâldeaţa a sărit în picioare, răsturnând o vază care se afla pe masă, îmbrăţisându-mă, atât pe mâne cât şi pe soţia mea, continuând apoi cu părinţii. Apoi a privit cu satisfacţie spre joc şi a început să desfacă ambajlajul, chiar mai repede decât ştergea soţia mea, apa care se prelingea pe masă.
Mogâldeaţa a revenit la mine şi am pornit în construirea monumentului Lincoln. Câteodată se oprea atent, ridica mâna, se gândea şi-mi oferea mie obiectul constructiv din mână.
Încet dar sigur, monumentul lui Lincoln a fost finalizat iar mogâldeaţa începuse să danseze, ca indienii când îşi recucereau teritoriile.
Nimic nu este mai frumos decât privirea fericită a unui copil care încet dar sigur, face primii paşi spre „gimnastica” minţii.
Construcţia a fost finalizată repede, pentru că aveam experienţă. Cu o seară înainte, am stat să construiesc monumentul, ca un copil nerăbdător! Mai greu a fost să reambalez jocul….
Oricât de „mare” ai fi, mai ai nevoie câteodată, de o mică joacă, de o urmă de copilărie…
Timpul trece, azi esti mic, mâine esti mare, dar contează cum ai trăit! Jucăriile înfrumuseţează viaţa copiilor mai ales că-i conduc spre cărarea vieţii.
Aşa cum în spatele succesului unui bărbat se află o femeie, aşa şi în sufletul fiecărui om, se regăseşte un copil.

 

Un buchet pentru o viaţă

De multe ori nu ne dăm seama de importanța anumitor lucruri, pe care le facem, doar pentru că trebuie sau pentru că este la modă.
În fiecare perioadă a vieţii, trecem prin anumite etape, realizând anumite fapte, călătorind printre evenimente. Fiecare pas din viaţă trebuie trecut cu zâmbetul pe buze şi cu hotărâre.
Cele mai importante evenimente din viaţa omului, sunt etapele principale ale evoluţiei: copilărie, căsătoria, familia, care lasă diverse imagini în albumul existenţei.
Unul dintre elementele cheie ale imaginii miresei in zilele noastre este reprezentată de buchetul cu flori care o însoţeşte în ultima ei zi de domnişoară şi prima zi de doamnă!
La o nuntă, în general participă mai multe categorii de invitați: rudele mirilor sau a familiilor acestora, participanții care au obligații către miri, apoi cei ce participă de plăcere și cei mai periculoși: bărfitorii. Cei din urmă sunt observatori fini care sunt atenţi  doar să găsească câte ceva de comentat legat orice: de mâncare, de băutură, de muzică, de ținută, de atmosferă, şi mai ales de buchetul miresei.
Acești ultimi participanți sunt genul care dacă văd o persoană pe stradă cu blugi rupți, dacă au bani le oferă o pereche nouă impecabilă, iar dacă nu au bani, comentează în  legătură cu eventuala stare materială a purtătorului acelei vestimentații. Ei nu conștientizează că moda, stilul sunt în continuă schimbare.
Dar nimeni nu trebuie să acorde atenţie comentariilor sau insinuărilor acestora. Contează pentru fiecare, ceea ce face, cum se simte.
De fapt, după nuntă, începe prima zi din restul vieţii…
Dacă meniul şi petrecerea sunt organizate pentru satisfacţia invitaţilor, aranjamentul floral scoate în evidenţă caracterul miresei şi dragostea tânărului cuplu.
Florile din buchetul de mireasa, au anumite simboluri şi superstiţii. Lăcrămioarele sunt simbolul inocenţei, iar mireasa care va dori aceste flori in buchetul ei, este considerată o mireasă credincioasă.
Trandafirul reprezintă cel mai cunoscut simbol al iubirii dintre un bărbat şi o femeie.
Florile şi iubirea mereu au însoţit tânăra domnişoară, la trecerea pragului spre viaţa de familie, de cuplu.
De fapt, femeia nu este ea însăşi o floare?