Sentimente și flori

 

A început sezonul nunților. Parcă am accesa  un program de calculator, copy-paste. Faptul că sunt mai multe nunți, este ceva benefic.
Oamenii au devenit iubitori, își unesc destinele din dragoste, își jură credință veșnică deci societatea este prosperă. Doar familia este temelia existențială a vieții.
Primind mai multe invitații la asemenea momente unice din perspectiva actorilor principali, fără să vreau, m-au cuprins amintirile…
Nunta mea… a fost!  Totul a fost minunat, pregătirile au început, s-au terminat și în ziua mult așteptată, surprizele s-au ținut lanț.
Înainte de eveniment, am tot alergat după una alta ( mă refer la probleme, nu la femei ),  până la epuizare. A fost bine, pentru că astfel  nu am mai mâncat prăjituri, am făcut jogging și am început cu brio, în costum!
Natura participa la eveniment. Căldura era enervantă!
Când totul părea în regulă, au apărut micile probleme. Invitații veneau din mai multe zone ale țării, la ore diferite și trebuia să le punem la dispoziție un mijloc de transport. Unul din aceste mijloace de transport, notase greşit adresa, trebuind să plec după …şofer.
Dimineața, m-am trezit devreme, m-am aranjat și am pornit spre florarie. Pe drum m-am întâlnit cu o verișoară, care căuta să ne cumpere niște flori, motiv pentru care, m-a însoțit.
Ajuns la magazin, aștept cu nerăbdare  buchetul de mireasa, dar mă trezesc cu mai multe buchete de flori. Mă uit mirat, o sun pe viitoarea mea soție.
Normal, ocupată cu treburile specifice mireselor, nu aude. Vânzătoarea mă privește zâmbind. După câteva secunde, mă sună mireasa vieţii mele. Aflu că trebuie să iau și buchetul nașei, precum și alte buchețele. Mă liniștesc. Preiau toate florile, plătesc și ies afară, moment în care începe să plouă.
În același timp cu ploaia, se aude și sunetul telefonului. Răspund, iar viitoarea mea soție, îmi spune să nu uit de aranjamentele florale de la restaurant. Revin în magazin și întreb pe vânzătoare dacă știe ceva de aceste aranjamente florale, de la sală. Aceasta zâmbitoare, îmi arată, la intrare, pregătite mai multe flori, într-o lădiță pe care scrie: flori oferite cu drag. 
Mă relaxez, mulțumesc, achit restul de comandă, văzând cum dispar florile într-o dubiţă, ajungând înaintea noastră la petrecere. Ce aş fi vrut să fiu în locul lor! Nu în apă, doar ajuns, deja, la destinaţia finală!
Ieșind afară, constat că ploaia s-a transformat într-o ușoară ninsoare… Doar era sfârșit de octombrie!
Soarele a dispărut, cerul plângea că-mi pierd burlăcia iar zăpada ne pregătea să alunecăm pe valurile vieții de familie!
Revenind la personajul principal, adică buchetul de flori, după ce m-am agitat atât să-l aduc actualei soţii, ea l-a aruncat! Da… s-a întors cu spatele spre participanţi şi l-a aruncat în…aer! Speriat, eu răsturnasem un pahar, care s-a spart. Dar cioburile aduc noroc! Până acum, aşa a şi fost!
Buchetul miresei a fost capturat de o tânără domnișoară, care acum se pregătește să-și onoreze promisiunea făcută,  în momentul răpirii acestor flori.
Fiecare floare, poartă un secret al ei, influenţând, personalitatea şi existenţa celei care o primește.
În fiecare an, cu ocazia acestei aniversări, ofer flori cu drag, în schimbul unor zâmbete! Le ofer soţiei, nu altcuiva!

Internetul cel de toate zilele!

 

 

Stau și-mi amintesc, cu nostalgie, ca Ion Creangă în romanul său : “Amintiri din copilărie “, despre primele mele experiențe legate de internet.
De obicei, eu propun și insist pentru diferite facilități din existent familială, dar cu internetul, soția mea a insistat. Eu consideram că nu era necesar… cât aș fi regretat acum!
Pe atunci mă gândeam că nu prea…ai ce să găsești pe net, este ca și cum ai cumpăra un calculator și nu știi să-i dai drumul….nici măcar de la buton!
Odată cu apariție internetului, viața s-a schimbat, treptat. La început, calculatorul era ocupat tot mai mult de mine, dar nu numai pentru vizionare de filme, de ascultat muzică cât pentru alte diverse facilități oferite de internet. Apoi în decursul celor zece ani de la apariţia internetului în viaţa noastră, familia electronică şi virtuală, s-a mărit cu necesarele laptop-uri.
Parcă ieri am activat abonamentul la internet…ce repede trece timpul!
Întâi a apărut mail-ul, rețelele de socializare, iar numărul de prieteni, a crescut. Unii dintre prietenii virtuali, încet dar sigur, au devenit și prieteni în viața reală, ne vizităm, și nu numai….
Anul 2009 a fost unul critic datorită crizei economice care a dus la scăderea producției, închiderea de fabrici producând momente neplăcute pentru toți cei implicați în aceste activități.
Mereu mă plângeam că nu am timp suficient, am nevoie de mai mult timp…, iar criza economică, a venit să-mi îndeplinească dorința… care nu era chiar așa cum mă așteptam!
Dar cum se spune, uneori, răul este necesar pentru a ajunge la un altfel de bine….
Fiind obligat, de sistem, să am mai mult timp liber, acum timpul alerga după mine, nu invers, am descoperit multe lucruri interesante și m-am decis să mă implic și eu în activitatea virtuală. Astfel am apărut şi eu, în oferta reţelelor de socializare, deci existam şi virtual! Tot cu această ocazie, s-a născut primul meu blog. Mi-a plăcut, apoi m-am decis să mai realizez un blog… În timp, am ajutat şi pe alţii, să-şi construiască bloguri…
Pas cu pas, am reușit să-mi câștig un public fidel , pe bloguri, care interacționează în diverse moduri cu mine. De multe ori mă gândeam să-mi fac un blog, cu domeniu propriu, dar trebuie să lămuresc problema legată de hosting  , pe care sigur o voi rezolva, găsind soluţia optimă. Voi studia mai mult despre SEO şi mă voi edifica în mai multe dileme pe care le am.
Blogul este o pasiune care m-a cucerit, deși timpul este tot mai prețios. Nu mă mai plâng de lipsa timpului căci ceea ce-ți dorești, se poate întâmpla dar să nu fie spre folosul personal!
Dacă nu apărea mica problemă din 2009, continuam să am o viaţă monotonă, aşa, cu ajutorul internetului şi a ceea ce oferă acesta, am ajuns să-mi dezvolt şi să-mi lărgesc orizonturile vieţii.
Dacă nu exista… internetul trebuie inventat! Cum va fi oare peste ani? Categoric, va face parte, pas cu pas, din viaţa noastră. Fără internet, am fi ca peştele fără apă, ca ziua fără soare, sau trenul fără şine…

Am ajuns să vorbim cu partenerii de viaţă, de birou, pe mail, pe reţele de socializare, deşi ne aflăm doar la câţiva paşi, fizici…unul de altul!
Totul ţine de noi, cum tratăm fiecare problemă care apare şi cum interacţionăm cu ceea ce ne înconjoară!
Oare celor din jur, cum le-a schimbat internetul, viaţa?