Ieri, azi, mâine…

 

 

Undeva în trecut.
Plouă încet. Este toamnă. Privesc pe geam la cenuşiul străzii, şi al vieţii în general. Începe să se întunece. Soţia mea pregăteşte cele necesare pentru prăjitură. Eu mă gândesc să fac o cafea. Iau ibricul şi pun nişte nechezol, aprinzând focul de la aragaz.
Mă aşez pe scaun. Soţia îmi pune o oală cu anumite chestii pentru a le amestecă. Trebuie să facem aluatul, apoi spuma…. Îmi dă obiectul muncii şi încep să-mi folosesc braţele. Mă gândesc la meciurile de fotbal şi mă întreb de ce echipa PSV Eindhoven are denumirea de Philips? Poate voi afla vreodată…
După câteva minute, cafeaua îşi face de cap, ieşind şi curgând pe aragaz. Noroc că era soţia mea prin zonă şi evită un dezastru major, în timp ce mă ameninţă cu făcăleţul.
Termin treaba şi o pornesc spre televizor. Îl pornesc pentru a se încălzi până începe serialul de joi, momentul nostru de relaxare din cele două ore de program TV.
Revin să termin treaba începută. Soţia mea s-a dus la baie, aşteptând să merg şi eu, pentru a stoarce rufele spălate. Trebuie să le duc apoi în pod.
Apoi să mâncăm că au trecut deja peste patru ore de când ne-am apucat de treabă!
Undeva în prezent.
Bate vântul încetişor, cu o plăcută adiere.
Azi am ajuns repede acasă. Am de văzut meciurile de la televizor, unele dintre ele sunt chiar interesante.
Pe drumul de la baie spre bucătărie, acaparez telecomanda pornind aparatul TV, de unde imediat, se aude vocea reporterei. Îmi iau cafeaua de la expresor şi o consum relaxat, după care îmi scot mâncarea preparată din sandwich maker iar soţia mea îşi ia la rândul ei,  din cuptorul cu microunde sandwich-ul pe care uitase să-l mănânce.
Eu merg la baie pentru a scoate rufele din maşina de spălat şi să le pun în raft, fiind gata uscate.
Revin în bucătărie unde soţia se mea se împarte între un mixer şi un robot de bucătărie   . O ajut şi eu, rezolvând cu o parte din componentele viitoarei prăjituri, cu ajutorul storcătorului de fructe.
După ce termin cafeaua, introduc cana în maşina de spălat vase şi o pornesc spre sufragerie pentru a urmări meciul.
Soţia mea îşi termină şi ea treburile, introduce blatul în cuptor, asezându-se apoi confortabil, în dormitor, la televizor pentru a urmări telenovela.
În pauza de la meci, a să dau cu aspiratorul pentru a face curat, ca în week-end să fim liberi.
Încă nu s-a întunecat complet deşi este o zi de toamnă târzie.
PS: Am aflat ce este Philips, pentru că acesta locuieşte cu noi, prin electrocasnicele  pe care le avem!
Undeva în viitor.
Viitorul este aşa cum şi-l construieşte fiecare.  Acesta depinde de trecut, de eternul prezent şi de gândurile, aspiraţiile, dorinţele noastre şi de invenţiil, tehnice şi nu numai, care apar.
Existenţa noastră nu poate fi descrisă ca una monotonă, pentru că oricât ne-am uşura viaţă, constatăm că timpul, cel mai de preţ lucru din viaţă, trece repede şi nemilos.
Cine ştie ce mai găsim, interesant pe la magazine . Viitorul sună bine!

Lenjeria care salvează căsnicia

 

 

Într-una dintre zile, Georgică era nervos, supărat, agitat. Omul nu-şi găsea locul, exasperându-şi colegul, pe Vasilică.
Vasilică era concentrat asupra datelor de proiect dar nu-şi putea aduna gândurile din cauza plimbărilor prin birou, ale colegului său. La un moment dat, se decide şi îşi întreabă calm colegul:
          Ce ai păţit! Te-a înţepat vreo albină?
          Nu… este şi mai rău!
          Eşti bolnav?
          Da.
          Ce ai?
          Tocmai că nu am nimic.
          ?!
          Tu cum te înţelegi cu soţia?
          Bine. Adică îşi face treaba prin casă… ca şi mine.
          Da…da… Eu am probleme cu femeile.
          Păi nu eşti însurat?
          Tocmai asta este.
          Nu înţeleg.
          Tu de câţi ani eşti însurat?
          De… 20 de ani.
          Auăleo! Eu sunt plictisit după doi ani…
          De situaţie?
          De tot. Mereu am probleme. Ba nu fac aia, ba aialaltă!
          Le faci pe rând.
          Este veşnic nemulţumită! Mereu se plimbă cu mătura prin casă de parcă ar vrea să mă lovească cu ea.
          Când o femeie este agitată, are nevoie de un bărbat.
          Păi eu ce sunt? Dar m-am plictisit. Lipseşte ceva…
          Hai să-ţi arăt… ceva.
Vasilică îi face semn lui Georgică să se apropie. După câteva căutări pe net, ajunge pe un site unde apar …
          Patru femei!
          Da.
          Eu abia pot să mă descurc cu una!
          Dar cele patru te ajută să o cucereşti pe femeia vieţii tale.
          Wow…să merg la femei! Nu…este prea devreme! Nu că ar fi doar nouă dimineaţa..
          Măi..nu e site de femei, doar de accesorii pentru ele.
          Adică?
          Uite… vezi ce lenjerie sexy are!
           Da… ce frumoasă este, ce bine îi stă!   E senzuală…plină de încredere!
          Cum ar arăta pe soţia ta?
          O! Cred că superb!
          Vezi. Cumpără o lenjerie intimă şi ai recucerit reduta, iar ea va vedea că îţi pasă de ea!
          O să creadă că am înnebunit! Că sunt pervers…că sunt…
          Eu cred că ţi-e teamă!
          Nu… oricum nu ştiu mărimea…
          Verifici pe o lenjerie existentă.
          Dacă mă vede? Ce va crede?
          Uită tot, când va vedea ce cadou ai cumpărat.
          Nu cred.
          Bine.
Vasilică închide pagina iar Georgică se întoarce la locul său. După un timp, Georgică  se adresează colegului:
          Era lenjerie intima românească, nu?
          Da.
          Mulţumesc.
          Cu plăcere.
          Mi-a plăcut mai mult lenjerie sexy . Avea nume predestinat…pasiune!
          Văd că ai fost atent!
          Normal… tot ce este frumos atrage privirea…
          Păi, atunci ce stai pe gânduri…
Georgică renunţă la conversaţie.
Oare cât de mult contează aspectul vestimentar şi cât contează aspectul fizic? Se completează una pe alta, categoric.
Fiecare dintre noi, avem prieteni, mai mulţi sau mai puţini. Fiecare dintre noi avem câte un Georgică, un Vasilică dar trebuie să-i descoperim şi să aibă curajul să-şi anunţe prezenţa.
Câte cupluri nu au probleme? Unii le ignoră, alţii le amplifică.
Dacă vă este teamă să mergeţi prin magazine pentru a căuta lenjeriile, că acolo, în majoritatea cazurilor, sunt femei, există soluţia salvatoare de a comanda online. 
Frumuseţea vine din interior, dar trebuie amplificată cu un “ambalaj” intim şi pasional.
Încercarea moarte n-are… Aşa a considerat şi Georgică al nostru care s-a trezit peste noapte, unul dintre cei mai fericiţi! Şi încă mai este, deşi au trecut ceva ani…buni.
Cîteodată, un lucru infim, face puntea spre marea fericire.

Parfumul care cucereşte

 

 

 

Îmi privesc ceasul de la mână. Apoi arunc o privire pe fereastră. Văd o fată cum îşi plimbă căţelul… Probabil aşa voi fi şi eu, peste ani…
Iar mă uit la ceas, să văd și ora, nu doar dacă obiectul este la locul ei! Este târziu.
O pornesc spre baie pentru a mă pregăti de petrecere. Nu prea am chef, pentru că mă plictisesc pe acolo.
Nu prea mi se acordă atenție, motiv pentru care îmi place să stau într-un loc retras și să fac doar act de prezență. Anul acesta nu am fot încă la petrecerile colegilor deci trebuia să am o bifă și în acest an.
Acestea sunt gândurile mele în timp ce mă bărbieresc. O să treacă repede o oră, două….
Îmi aranjez ținuta vestimentară. Îmi caut cosmeticele și descopăr că nu mai am parfum. Oftez. Îmi aduc scăunelul pentru a căuta pe raftul de sus, din dulap. Reusesc să acaparez ceva…un parfum.  Îmi aduc aminte că l-am primit cadou… A venit și timpul lui de utilizare
Până la urmă o pornesc spre petrecere, ca și cum aș merge la propria mea înmormântare. Ajuns la destinaţie, pătrund şi eu în locaţie, pe ritmurile melodiei „Bailando” a lui Enrique Iglesias. Iar mă duce gândul la reclame, revăzând reclama cântăreţului, pentru  parfum.  Cred că era vorba de un parfum pentru femei… Ceva normal!
Îmi aduc aminte de reclama respectivă pentru că apăruse o blondă frumoasă ca spunea ceva, sau asculta ceva… Un coleg îmi tradusese, cred, cuvintele ei, oarecum, dar nu am înţeles nimic. Toate parfumurile sunt la fe, aproape toate…
Mă retrag într-un colţişor. Privesc la cei care au început să danseze, la cei care vorbesc vrute şi nevrute. Îmi vă prietenul şi mă duc spre el, dar acesta este acaparat de o blondă. Oftez. Chiar sunt singur şi părăsit. Mă uit la cei prezenţi, remarcând-o pe cea mai frumoasă colegă a noastră. Eu stau în continuare retras, aşa ca de obicei. Mulţi trec pe lângă mine, ca pe lângă un bibelou…obiect. Bine că nu mă iau drept cuier, să-şi pună hainele pe mine!
După un timp, stomacul meu îţi cere drepturile. Mă ridic de pe scaun şi decid să mânânc ceva iar apoi să plec. A trecut ceva timp…
O pornesc spre masă, în ritmurile melodiei „I’m A Freak”, trecând pe lângă grupul de fete care povesteau de zor. Se simte o adiere de vânt, iar eu parcă sunt prins de valuri. Închid ochii, apoi îi deschid repede. Mă opresc! Am simţit o aromă îmbietoare, plăcută…
În faţa mea, cu privirea aţintită spre mine, se afla cea mai frumoasă colegă. Cea pe care o admirasem, ascuns în întunericul singurătăţii…. Deodată simt ceva pe şira spinării şi încerc să spun ceva, dar privirile colegelor, aţintite asupra mea, mă îndeamnă să tac…
Colega mă întreabă ceva, eu nu aud dar aprob. Îmediat mă trezesc luat de mână şi condus pe ringul de dans. Melodia se termina dar vraja continuă. Se aud din nou acordurile melodiei „Bailando” iar eu încep să mă mişc în ritmul muzicii. Este primul meu dans, prima atingere cu colega….prima…
Melodia ia sfîrşit, ca orice lucru bun şi noi revenim lângă prietenele ei. Încep să spun şi eu una alta, uitând de foame, de plecare…. Deodată mă uit în jur, văzând că sunt înconjurat de o duzină de fete. Mă opresc panicat dar nu cred să fie ceva în neregulă cu ţinuta  sau înfăţişarea mea…. Cred că este efectul parfumului….care cucereşte?
Parcă încep să nu mai am spaţiu, fiind tot mai cucerit de fete. Prietenul meu, rămas lângă blondă, se uită ciudat la mine.
Se pare că am găsit cheia succesului….
De atunci, în fiecare seară, eu şi prietena mea, ne plimbăm sub clar de lună, intersectându-ne cu o fată care-şi plimbă căţelul. Plimbările, parfumul Deeply Yours pentru mine şi pentru ea, ne unesc destinele şi …. se simte adierea vântului care ne poartă pe valurile vieţii.
Ce se întâmpla dacă nu mergeam la petrecere? Dacă nu mi se termina vechiul parfum? Dacă nu aveam acel parfum? Dacă nu mă apuca foamea? Dacă nu era melodia “Bailando”? Parcă sunt prea mulţi dacă…. Să lăsăm viaţa să-şi urmeze calea….

 

Pasiuni îndeplinite

 

 

Ce faci când ai o listă de cumpărături?
Te duci şi le faci, bifând pe listă, fiecare componentă … fie ea listă scrisă sau mentală.
Dacă nu-ţi ajung banii?
Sortezi prioritatea cumpărăturilor, aşa cum trebuie să facem şi cu deşeurile.
Soţia mea, mi-a spus să mă hotăresc şi să cumpărăm ceva pentru noi, pentru casă, pentru suflet. Eu imediat m-am gândit la nişte electronice. Ea, poate s-a gândit la mobilă sau articole vestimentare!
Oricum, ceva electronic, electrocasnic este pentru amândoi!
Chiar aseară am fost pus într-o mare dilemă. Se disputau trei meciuri de fotbal la aceeaşi oră şi vroiam să le văd pe toate. Tot comutam de pe un canal pe altul dar pierdusem câteva goluri…
Deci ar trebui să mai cumpărăm vreo două televizoare , pentru fiecare câte unul…. sau unul cu diagonala mai mare. Acesta este cu toate accesoriile necesare, cu mufă USB, ca să pot vedea şi emisiuni în reluare, salvate pe laptop ( să văd şi eu la dimensiuni mari, ca la cinema) sau diverse chestii de pe net!
M-am abonat la newsletter pentru a fi la zi cu noutăţile. Aşa am aflat că se acordă puncte de fidelitate şi pot face plata în rate, nefiind nevoit să fac sortare a cumpărăturilor….  Sunt multe avantaje!
Aşa pot să mă uit la un meci pe vechiul televizor, la altul pe cel nou, iar la al treilea pe laptop! Nu trebuie să mă mai joc cu telecomanda!
Pot să savurez şi o bere, conştient că pot vedea toate fazele! Bună idee, trebuie să le-o spun şi prietenilor mei, care întâmpină aceeaşi problemă. Prima idee fusese să ne aducem fiecare televizoarel într-un loc comun! Ce haios era să ne luăm aparatele la plimbare, aşa cum unii fac cu copiii, căţeluşii….
Am găsit şi pentru soţia mea ceva! Tot îi place curăţenia şi sunt promoţii   deci pot cumpăra şi un aspirator  mic şi uşor de deplasat… Aşa poate face curat …dar nu în timp ce mă uit la meci, ca să nu am sunet de fond!
Ei nu-i spun nimic, că poate mă aşteaptă cu mătura, ori făcăleţul, sau în cel mai rău caz, mă pune să dau eu cu aspiratorul! Brrr… sper măcar să nu fie în timpul meciurilor!

Şi mai rău… să fie în timpul meciurilor, eu să fac curat, iar ea să se uite la telenovele! Mai ales că un alt televizor, ne cam face figuri, apărând un ecran negru cu un minus alb!

Un farmec aparte

 

 

Gata şi ultima înghiţitură de cafea. Mă ridic de lângă masă şi o pornesc spre ieşire. Mai arunc o privire în apartament. Lumina e stinsă, gazul oprit iar apa, astăzi nu curge!
Aştept liftul dar îmi aduc aminte că de fapt, nu există lift, în bloc….
Cobor pe scări. iar la parter mă întâlnesc cu pensionara de la apartamentul trei, care mă stresase cu vizitele ei, seara trecută:
          Bună dimineaţa!
          Bună dimineaţa. Ce faceţi? – mă întreabă ea.
Mă uit cu mirare la ea, pornind spre ieşire. Probabil nu mai vede bine…
Privesc spre ceas. Mai am ceva timp, motiv pentru care intru în magazinul din staţie. Arunc o privire şi mă îndrept spre raftul cu  produse româneşti. Mă uit la produsele cosmetice şi mă decid  repede să aleg unul dintre ele, recomandat de specialiştii… feminini. Mă uit din nou la ceas şi mă grăbesc spre caserie, agăţând şi o cutie cu gumă de mestecat.
Aştept cu răbdare, ca bătrânica din faţa mea să termine cu întrebările şi să-şi strângă produsele. Repede o ajut, iar ea îmi aruncă o privire de vampiră… Brrr.
În sfârşit, o porneşte, bombănind, spre ieşire. Pun produsele pe bandă şi aştept ca vânzătoarea, vecină de-a mea, pe care o cunoşteam din copilărie, să le scaneze.
          Bună ziua.
          Bună ziua. Aveţi de plată… – spune vânzătoarea
Mă uit la ea, având o privire identică cu a pensionarei ,care tocmai părăsise incinta. Se pare că a înnebunit vânzătoarea! O fi obosită…stresată.
Alerg spre autobuz. Acesta tocmai îţi face apariţia. Urc în grabă şi stau în picioare, fiind aglomerat. O femeie, se ridică oferindu-mi locul ei pe scaun:
          Luaţi loc.
          Mulţumesc…dar… – rămân fără cuvinte.
Simt o uşurare când cobor. Se pare că oamenii încep să devină anormali! Ajung repede în birou şi mă apuc de treabă. Apare colega mea:
          Am primit documentele. Vă mulţumesc!
În acel moment, degetele pică pe tastatură, ca şi cum ar fi aflat o veste nemaipomenită. Ce a apucat-o şi pe colega mea să-mi vorbească la persoana a doua plural! Eram doar eu! Cred că are o problemă cu ochii!
Când ajungi să ţi se vorbească cu dumneavoastră…. sigur ai îmbătrânit, sau suntem doi!  Dar toate persoanele cu care m-am întâlnit erau mai în vârstă ca mine!
Dar vorba aceea, când doi îţi spun că eşti aşa…sigur aşa este!
O dată cu plecarea colegei, o pornesc şi eu spre toaletă. Şefa îmi face loc să intru… Uimirea mea tot creşte…creşte…până-mi văd faţa în oglindă….chipul meu este….pielea mea….
Buf! Am căzut din pat. A fost doar un vis! Cred. Mă ridic pornind spre oglinda de la baie. Chipul meu, pielea mea…. sunt perfecte.
Ce bine, că totul a fost doar un vis.
Farmecul meu este în continuare, o armă a reuşitei în viaţă!

 

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2015.

Începutul nu este greu…

 

Am văzut o dată un film, în care cineva avea un milion de dolari şi căuta soluţii de afaceri…

Eu, nu voi avea niciodată asemenea sumă, fie ea, în euro sau dolari.
Dar pot avea 10.000  de euro! Ce aş face cu ei? Dacă îi pun la bancă nu câştig nimic, chiar pierzând din ei, dacă îi scot înainte de termen…
Să-i ţin acasă pentru a-i număra în zilele ploiase…. cred că aş găsi altceva mai bun de făcut în acele zile. Trebuie investiţi! O afacere ideală, poate deveni oricând profitabilă.
Ar fi ideal să fii propriul tău patron! Să alegi afacerile şi ofertele care-ţi plac!
Afacerile sunt ca jocurile de noroc, uneori. Dacă sunt mulți participanți, câștigul este unul mic, dacă sunt puțini, investițiile sunt mai mari.
Pentru fiecare națiune, cultura este una dintre cele mai mari bogății existențiale. Cultura se păstrează și se transmite din generații în generații. Aceasta însă nu trebuie deformată, doar dezvoltată.
Unul din problemele actuale ale societății este modul de comunicare. Personalul care lucrează în domeniul relațiilor publice, specialistul PR, are mereu de trecut peste obstacole ca să poată emite mesajul pe înțelesul tuturor receptorilor.
Dacă oamenii ar reuși să comunice perfect, fiecare societate și-ar clădi o bază solidă care duce spre dezvoltarea resurselor.
Comunicarea, cultura sunt domenii care trebuie implementate în existența umană și peste tot unde contribuie omul, prin realizările lui. O comunicare bună duce la o imagine publică pozitivă.
Prin cursuri de perfecționare, rezultatele obținute pot fi rădăcinile unei dezvoltări profesionale, existențiale și chiar culturale. Cultura se realizează și prin comunicare, din cele mai vechi timpuri.
Dacă există specialiști în domeniu, care să ajute și să sprijine dezvoltarea societății prin comunicare,  atunci încet dar sigur, se avansează spre perfecţiune, performanţă.
Pentru orice domeniu, este necesară o investiție, fie ea  umană sau tehnologică.
Dacă comunicare nu există, nimic nu există!
Cursurile de comunicare, de pregătire profesională sunt utile și necesare pentru orice societate.
Alegerea unor lectori ideali, se face pas cu pas. Având unul priceput și bun, se pot crește și dezvolta, alții pe lângă el.
Soluţia perfectă pentru început ar fi un PFA. Taxele pentru Stat sunt fixe, în funcţie de domeniul de activitate , de codul CAEN. Contabilitatea PFA se poate ţine chiar de posesor, cel care a solicitat înfiinţarea de PFA, facturile se pot face în excel. Profitul nu trebuie calculat…
Oricum, dacă voi lucra cu persoane fizice, trebuie să am casă de marcat, pentru emitere bonuri….
Aşa că mai bine înfiinţez o companie, tip SRL. Am avantajul că nu sunt nevoit să am deja cursurile aferente muncii depuse de companie. Pot apela la profesionişti. Pot alege diverse coduri CAEN, pentru a desfăşura mai multe activităţi economice, în domenii diferite. Pot participa la oferte şi licitaţii publice şi private.
Pot de asemenea să deschid ateliere de producţie handmade care să îmbine cu teoria cursurilor specializate, cu practica…. Alte oportunităţi.
Este adevărat că am nevoie de contabil autorizat dar merită!
Ca PFA nu primesc fonduri nerambursabile decât dacă mă voi ocupa de domeniul agricol sau turism, ori să fiu în mediu rural. Ca companie pot beneficia de sprijin prin fonduri nerambursabile, în limitele unei anumite sume şi condiţii.
Soluţia cea mai favorabilă este înfiinţarea unui SRL-D. Este o societate cu răspundere limitată debutant. Nu se plătesc taxe de înregistrare şi înmatriculare la Registrul Comerţului, şi având maxim patru angajaţi, scap de plata asigurărilor sociale pentru aceste persoane. Pot primi fonduri nerambursabile de până la 10.000 de euro.
Este soluţia cea mai viabilă.
Există firme de contabilitate care se ocupă gratuit de înfiinţarea firmelor, fără a percepe taxe pentru acest serviciu. Cu ajutorul acestor firme, care se vor ocupa de rezervarea denumirii, verificarea condiţiilor obiectelor de activitate ce vor fi autorizate, completarea cererilor, obţinerea certificatelor, depunerea şi ridicarea de declaraţii, pasul greu de la început, este ca şi făcut. Eu ma ocup de design-ul stampilei!
Gata, la treaba!

Trandafirul iubirii

 

 

De curând am făcut ceva ce nu credeam că voi face vreodată, dar pentru toate există un început.
Ultima aniversare a căsătoriei mele, urma să ne despartă, inevitabil, trei zile. Soţia mea era plecată la un curs iar eu eram pe acasă, ca un burlac… În fiecare an, cu această ocazie, ofeream, fix la orele 18.00, un buchet cu trandafiri.
De ce trandafiri? De ce la ora 18.00?
Simplu. Trandafirii sunt florile care se potrivesc pentru orice femeie, ca şi garofițele. Trandafirii… mi se par cele mai gingașe flori, chiar dacă uneori înțeapă… Când eram mic mic, m-am înțepat într-un trandafir, iar de atunci am reținut numele acelei flori!
Trandafirul roșu este simbolul ideal și universal al iubirii, al pasiunii arzătoare. La prima întâlnire cu actuala persoana care face parte din viaţa mea, am oferit un asemenea trandafir și reduta a fost cucerită.
Când obții ceea ce vrei, trebuie să menții ceea ce ai!
Ora 18.00 este ora când îmi revenisem şi eu din lumea filmului de nuntă, la care participam ca actor principal. Atunci am constatat de fapt, că mă însor, înainte nu am avut timp… Încă nu se terminase petrecerea dar toți invitații erau, mult prea veseli…. Multă veselie strică, sau nu…
Revenind la situația cu mica despărțire, mă gândisem să apelez la niște cunostințe pentru a oferi din partea mea, acel buchet obișnuit.
Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, este internetul. Acesta m-a ajutat, așa cum mă asteptam. Mi-a recomandat o livrare online, exact ce vroiam. Am apelat cu încredere!
Pentru ca ea, să fie sigură că este de la mine, am atașat și o felicitare.
La puțin timp după orele 18.00, sună telefonul. Trandafirii au ajuns la destinație, împreună cu efectul de surpriză! Mă gândesc că o fi ieșit pe hol, pe scară, să vadă dacă nu sunt ascuns pe undeva… soția, nu trandafirii!
Și uite așa, niște flori au făcut o punte de legătură, în timp și spațiu între două persoane care erau despărțite de situație, pe termen scurt. 
Astfel, un cadou face cât o mie de cuvinte! Mai ales dacă sunt trandafiri roşii, 25 de bucăţi, însemnând vârsta pe care o aveam când ne-am văzut prima oară…
Un mic surâs la început de iarnă!

Călătoria continuă

 

 

Vine frigul…iarna! O să stăm la căldurică, depănând amintiri. Ne vom amuza de evenimente, vom retrăi momentele plăcute şi ne vom aminti, cu haz de cele neplăcute dar comice acum.
Inevitabil şi sigur ne vom aminti de concediu, de călătoria prin ţară unde am descoperit locuri mirifice şi persoane care vor fi veşnic în albumul vieţii.
În frumoasa călătorie prin minunata noastră patrie am avut ocazia să vedem şi să cunoaştem multe. Timpul nu ne presa, călătoream, ne opream iar când aveam chef, rămâneam în zona respectivă, atât cât ne doream. Am fost împreună cu nişte prieteni, cu două maşini. Când nu ajungeam într-o locaţie cu civilizaţie modernă, unde să ne cazăm confortabil, ne simţeam minunat şi în cortul nostru.
Într-una dintre zile, am fost sus în munţi, de dimineaţă până la prânz. A fost frumos dar şi obositor. Am servit masa şi ne-am decis să mergem mai departe. Ne-am urcat în maşinile noastre şi am pornit.
Mult spus, am pornit pentru că prietenii au plecat iar noi am rămas! Nu că ne-ar fi plăcut peisajul sau am fi vrut să mai facem nişze poze, dar maşina nu era hotărâtă să plece.
Am coborât şi m-am uitat la ea, sub ea, în capotă şi totul era liniştit.
Mă gândeam că nu am benzină. Introduc un furtun  să verific nivelul, suflu în el, trag din el, conştient că niciodată nu am reuşit să trag vinul din damigeană. Deodată simt cum benzina mă năpădeşte, pe gură, pe nas… mi s-a desfundat nasul! E clar, benzină avem suficient!
Între timp, ne sună prietenii întrebând unde suntem. Noi le comunicăm că am rămas pe poziţie… Aflând motivul, aceştia se întorc, în timp ce verific bateria. Tensiunea era mică, sub cinci volţi… Prietenul decide să-mi ofere curent electric de la bateria lui. Accept şi începem demersurile, dar după o oră, totul este la fel! Verific bataria auto şi constat că este dusă… adică este pe poziţie dar trebuie înlocuită.
Prietenul meu propune să ne tracteze, dar se întunecă şi nu ştiu dacă mai găsesc vreun service sau magazin deschis… Puteam merge până în cel mai apropiat oraş, dar să mă plimb cu bateria…
Deodată simt o lovitură, adică o idee…! Îmi amintesc de anumite experienţe de la servici şi reusesc cu ajutorul internetului să mă conectez la compania cu care colaboram pe probleme de servici.
Îi apelez elefonic iar acestia îmi cer datele maşinii, urmând ca a doua zi, să primesc bateria dorită, chiar în locul unde ne aflam.
Cei dn jurul meu, par pesimişti, spunând că putem merge mâine prin apropiere să rezolvăm problema. Mai este şi varianta ca prietenii să-mi cumpere din localitatea apropiată, o baterie pe care să o schimbăm. Dar dacă bateria nu este cea bună? Dacă este bună ce fac cu bateria veche, că nu mai am loc în portbagaj!
Prietenul mă consolează, spunând că şi el a păţit la fel, chiar când trebuia să meargă la revizia periodică a maşinii.
Decid să aşteptăm, oricum ne puteam relaxa în continuare acolo. Ne apucăm să montăm din nou corturile. Eu vroiam să par liniştiti, dar, numai eu ştiu ce era în sufletul meu… Pot recunoaşte acum, că a devenit o amintire haioasă!
A doua zi, am urcat din nou pe munte, ştiind că dacă obosim, iar bateria nu vine, am motiv să mai rămânem pe acolo… În timp ce coboram, suna telefonul. Se livra bateria! 
Bateria a ajuns înaintea noastră la maşină. Cei de la firmă au schimbat bateria, au luat-o pe cea veche şi au aşteptat până am plecat. Au vrut să fie siguri că plecăm! Călătoria continua!
Uite aşa, am călătorit şi am rulat bateria nouă până ne-am epuizat noi! 
Mereu apare imprevizibilul dar dacă suntem pregătiţi, trecem cu bine peste toate!   Orice problemă, devine în timp, o amintire plăcută, comică şi haioasă!  

Să ai cu ce să faci….

 

 

Căsătoria leagă destine şi contribuie la primii paşi în viaţa de familie a celor doi oameni.
Pentru ca viaţa să fie frumoasă, trebuie pe lângă iubire şi dragoste să existe un cămin al fericirii. Locuinţa este un simbol al familiei nou create.
Imaginea publică a familiei constă atât în personalitatea oamenilor cât şi locuinţa lor.
Inainte de a mă căsători, am primit sarcină de la noul meu şef, soţia, să ne aranjăm locuinţa. Am aprobat tacid, neştiind ce mă aşteaptă.
Ne-am gândit să zugrăvim, să punem gresie şi faianţă nouă, să schimbăm totul în baie…. şi dacă tot facem dezastru, să înlocuim şi vechea instalaţie electrică. De distrus, este uşor, dar când să reconstruieşti, parcă este o eternitate.
Stăteam nopţile, la ora 2.00, cu două fire electrice încercând să-mi aduc aminte cum trebuie să le fac conexiunile. La ora 7.00 plecam la servici, revenind seara, când stresam vecinii cu bormaşina.
Când am constatat că trebuie să fac multe găuri prin locuinţă, m-am simţit ca şi cum ar fi venit iarna pe o plajă, unde stăteam la soare!
Mi-am adus aminte de copilărie, când aveam o coarbă pe care apăsam ca să dau găuri. Aşa am fost învăţat de tatăl meu, făcând practica, la nişte rafturi din fier, în beci. Problema nu era puterea ca să apăs, aveam destulă… dar rupeam mai multe burghie decât reuşeam să dau găuri. Un vecin ne-a împrumutat o bormaşină electrică. Când am pus aparatul în funcţiune, vibra totul, parcă mă pregăteam de zbor…
Primul cadou, de nuntă au fost nişte seturi de scule care m-au ajutat să finalizez cu lucrările şi amenajările interioare.
Bormaşina atât de performantă a fost, cu percuţie şi cu viteze adaptabile pentru lucrările la care le utilizam, că în cercul nostru de prieteni, mereu când avea nevoie cineva de zgomot, de dat găuri, eram solicitat şi încă, mai răspund cu promptitudine.
Revenind la perioada de după nuntă, când vroiam să plecăm într-o scurtă vacanţă, mai aveam de făcut câteva retuşuri ca totul să fie perfect la revenirea acasă.
Degeaba interiorul este perfect dacă în exterior este dezastru! În spatele blocului există o zonă verde unde trebuie tunsă iarbă, făcut curăţenie, alungate frunzele… doar eram cel mai tânăr nu doar cel mai nou în zonă!
Soţia mea a zis să ne preocupăm şi de grădină, că până atunci de cele necesarese ocupase un bătrânel ieşit de mult, la pensie.
M-am decis să-l ajut iar el s-a prezentat cu o coasă. Întâi m-am speriat că este moartea, dar spre fericirea mea, era o doar o iluzie nefastă. Bătrânelul mi-a arătat cum se dă cu..coasa, cum se ascute cu o piatră specială şi gata de treabă!
 Mă apucasem hotărât dar pe lângă faptul că coasa îşi făcea de cap, firele de iarbă se încăpăţânau să rămână în picioare. După vreo oră mă întorc în apartament şi privesc opera mea, de pe balcon. Arăta ca după un atac al popoarelor migratoare! Deja mă gândeam la vecinii mei, privind cu ochii mari la opera mea, făcându-şi cruce în acelaşi timp.
Noroc că gândesc repede şi bine… uneori. Am dat fuga la magazin şi mi-am cumpărat o maşină de tuns iarbă.  Alimentând-o, aceasta practic a înghiţit toată iarba, nivelând-o la lungimea şi dimensiunea dorită. Cum am terminat, am dat fuga în beci, să ascund comoara. Revenind în grădină, eram felicitat de vecini pentru munca depusă. Mă simţeam bine!
Important este să ai cu ce să faci, ceea ce vrei să faci.
Acum trebuie să merg să strâng frunzele. Sunt multe… Poate găsesc un sprijin, poate găsesc ceva masini electrice  care, să-mi uşureze şi această muncă….
Munca în aer liber este sănătoasă, utilă dar trebuie să fie şi plăcută!