Un buchet pentru viitor

 

Oricât de mult te-ai pregăti pentru un eveniment, mereu apare neprevăzutul. Uneori ai impresia că acest neprevăzut este parte integrantă din viaţa noastră.
Sâmbăta este cea mai frumoasă zi a săptămânii… prima completă de week-end! Dacă ziua se va încheia cu o petrecere alături de prieteni, poţi considera că ai avut o săptămână perfectă.
În ultima sâmbătă trebuia să merg la o petrecere la cineva drag. Pentru a mă pregăti intens şi să fiu în formă, am pornit agale spre sala de fitnes. Eu am început sportul chiar înainte să ajung la sală… alergând după autobuz. Noroc că l-am prins!
Ajuns la sala, după obişnuita încălzire o pornesc spre sala de forţă. Mă uit la aparate şi mă hotăresc să trag de nişte fiare…. care nu se urnesc. Pentru a nu mă face de râs, mă retrag la sala alergare.
Mă instalez la o bandă şi butonez… nimic…. mai apăs pe acolo şi banda se înclină, apoi prinde viteză…. Alerg şi mă prind cu mâinile de aparat, să nu cad, sub privirile unei blonde care se mişca… artistic. Văzând-o, îmi readuc în minte, că trebuie să cumpăr cadou pentru diseară, ceva frumos, poate găsesc o florărie ce livrează la comanda, să nu umblu de nebun prin oraş… să le primesc acasă gata pregătite!
 Cobor de pe bandă, adică sunt alungat… de viteza desfăşurării acţiunii şi mă retrag. Mă duc la saună. Sunt singur şi fericit. Apare un grăsan, care se uită la mine şi se asează pe bancă. După o secundă, poziţionează clepsidra şi mormăie. După un minut, deschide uşa, spunând:
– Ce cald este! – după care revine pe bancă.
Mă uit mirat la el… După două minute, închide uşa:
– Ce frig este la saună!
Eu mă decid să părăsesc incinta. Se pare că sunt şi alţii…. mai problematici ca mine.
După un duş scurt, o pornesc spre casă, alergând, iar, după autobuz.
Ajuns în apartament, îmi aduc aminte că am uitat de cadou… bijuterii sau… flori, Dar între timp mă duc să mă pregătesc de petrecere. Îmi aleg hainele, repede, în aproximativ două ore şi mă echipez. După ce sunt gata, sun la o companie pentru a comanda buchetul dorit.
În timp ce vorbesc, aleg şi mă agit…. îmi deschid o bere. După aproximativ zece minute sunt fericit pentru ca am rezolvat problema. Pentru scurt timp!  Nu este vorba de flori, doar de fericirea mea!
Berea spumoasă, mi-a pătat cămaşa…. Repede mă pregătesc să schimb, dar răstorn din greşeală vopseaua pentru măsuţa de pe balcon, fix… pe faţa mea. Repede mă duc să mă spăl, dar… apa nu curge pentru că un vecin închisese robinetul deoarece îşi făcea reparaţii prin casă.
Aşa albăstrit, m-am dus la vecinul cu treaba, care speriat de mine, a repus instalaţia de apă în funcţiune. Astfel, până la urmă am reuşit să fac un duş şi să-mi schimb hainele… Am renunţat la bere, m-ai ales că între timp, a apărut la uşă curierul cu florile.

 

Fericit, ca să nu fac alte prostii, o pornesc spre petrecere. Îmi chem taxiul, iau repede telefonul, florile şi cheful, pornind spre locaţia petrecerii. Ajuns la destinaţie, constat că sunt singur. Când să intru, văd un anunţ: „Închis”.
Mă uit la anunţ, la flori, la mine, apoi văd că telefonul clipea… aveam mesaj. Se referea la petrecere… se schimbase locaţia. Aflu noua locaţie, odată cu apariţia ploii. Noroc că taxiul nu găsise alt client şi mă duce spre noua destinaţie. Şoferul era mirat că am terminat aşa repede petrecerea!

În amintirea copilăriei

 

Fiecare persoană își aduce aminte, cu nostalgie, de copilărie.  Această perioadă reprezintă primii pași prin viață, cu bune, cu rele.
Copii fiind, ne jucam pe afară, neavând alte preocupări, iar la ora fixată, toți intram în casă pentru a ne uita la desene animate. Aceste emisiuni erau scurte, de câteva minute, dar erau filme care ne delectau, amintindu-ne că suntem copii.
Sâmbata sau duminica erau zilele care ne încântau vizual, pentru că atunci beneficiam de adevărate producții din lumea animației. Când apărea ciocănitoarea buclucașă Woody, era o adevărată plăcere. Dacă era însoțit de Tom și Jerry sau Cip și Dale, atunci era o adevărată sărbătoare. Aceste emisiuni, determinau copiii să socializeze, să-și dorească tot mai mult să fie împreună pe aripile vieții. În copilărie petreceam mult timp, alături de cei de vârsta noastră, acum, nu avem timp nici pentru noi.
Aventurile ciocănitoarei Woody Woodpecker au fost cele care au marcat o copilărie fericită, a multor generații, trecute și chiar prezente. În acele vremuri, mă gândeam că voi fi mereu un telespectator fidel al desenelor animate, întrebându-mă cum de nu se uită oamenii mari la aceste filmulețe!
În schimb, în prezent, avem facilitatea de a urmări necontenit, orice emisiune ne dorim. Chiar dacă am crescut, copilăria ne ajunge din urmă, în fiecare existând, un suflet de copil. Woody este departe, dar totuși aproape, având mai mulți prieteni animați care vin să ne încânte și la vârste mai mari.
Nu există copil care să nu fi îndrăgit desenele animate, iar cu trecerea timpului, continuă să-și regăsească liniștea și copilăria alături de Little Stuart sau Strumpfi.
Desenele animate nu sunt specifice doar copilăriei, ele fiind alături, în orice moment, la televizor, pe DVD sau BluRay putând fi vizionate și savurate la discreția cinefilului.
Viața nu ar fi mai liniștită, dacă serile stresante se pot deconecta prin simple călătorii în timp, alături de personaje dragi?
O idee bună…. mă opresc din scris pentru a merge în vizită, în lumea aventuroasă și haioasă a distribuției animate!

În căutarea prințului

 

Tinerețea este frumoasă iar viața merită trăită din plin. Aceasta era deviza oricărei fete, care se apropia cu pași repezi de finalul perioadei adolescenței. Micuța prințesă, așa cum era numită de părinți și prieteni nu făcea excepție de la această idee. Fiind singură la părinți, a fost mereu sprijinită în demersurile ei, de către acestia.
Fiind doar câteva zile până la atingerea majoratului, iar părinții fiind plecați la rude, Prințesa își analiza viața, gândindu-se la Prințul pe care-l visa și pe care-l identificase dar nu reusise să ajungă în preajma acestuia. Simțea nevoia de relaxare.
La o plimbare prin centrul orașului, a zărit Prințul alături de o cunostință. În momentul când cei doi s-au despărțit, Prințesa l-a abordat pe prietenul lor comun, obținând o invitație la petrecerea oferită chiar de Prinț, pentru a doua zi. Fericită și-a sunat prietenele pentru a organiza acasă la ea, o petrecere între fete și a stabili strategii de cucerire.
Prietenele când aflând vestea importantă au început să ofere sfaturi, ca niște profesioniste. Primul impas, alegerea ținutei vestimentare. Rochia nu era problemă, fiind în așteptarea unui eveniment important, de mult timp. Pantofii… noroc cu o prietenă care avea experiențe fericite cu un magazin de pantofi și problema este ca și rezolvată.
De fericire, fetele au început mica lor petrecere. Au făcut floricele, care s-au împrăștiat și pe jos, sucul de afine s-a vărsat pe fața de masă iar covorul s-a colorat după vopseaua de păr… Nu era problemă, totul se putea rezolva! Unele chiar de la sine.
Așa credeau fetele pînă în momentul apariției inoportune, a părinților Prințesei. Acestia priveau cu ochii mari, când spre dezastrul din cameră, când spre fete, când spre polițiștii care au apărut chemați de vecini din cauza gălăgiei…
Dimineața totul poate fi altfel. Chiar așa a și fost. Părinții se pregăteau să plece la un dineu de afaceri, iar Prințesa a fost pedepsită să stea în acasă și să facă curățenie.
Prințesa simțea că viața i se scurge și se pierde în hățișurile intrigilor din neant. Părinții au plecat, luând toate cheile casei, pentru a nu se trezi cu alte surprize. Prințesa își sună prietenele, care răspund la apel, pătrunzând pe fereastra locuinței amplasate la parter. După o scurtă consfătuire, își pregătesc armele de luptă și se avântă în rezolvarea problemelor.
Într-o oră, toată locuința este curată, aranjată. Fetele o ajută pe Prințesă să se pregătească de petrecere. Îi aranjează coafura, manichiura, ținuta asortată la pantofi, după care solicită taxiul pentru plecarea în misiunea de cucerire a inimii Prințului.
Ajunsă la petrecere, cunostința care o invitase, o ajută să pătrundă în localul pretențios. Lumea bună era adunată la petrecere, discutând vrute și nevrute, iar Prințesa se plimba prin încăpere, căutându-și Prințul. Inima îi bătea cu putere speriind-o că o aude toată lumea. Neatentă lovește un platou dar se ferește la timp din calea chelneriței, cerându-și scuze, moment în care calcă pe ceva… Era piciorul Prințului care rămâne uimit, fără glas, la vederea ei. Prințesa se sperie, plecând spre marginea încăperii, simțind o durere în suflet.
După câteva minute, se decide să plece acasă, deoarece totul s-a năruit. Când se ridică de pe scaun, aude o voce în spate, care se bîlbîie după contactul cu scaunul ei și care o invită la dans. Prințesa acceptă invitația Prințului și muzica îi poartă pe aripile dansului.
La finalul melodiei, Prințesa mulțumește Prințului și-și vede părinții, care apar lângă ei și se privesc uimiți. Prințesa se sperie și fuge, pierzându-și un pantof. Iese repede din locație, urcând în primul taxiu, pornind spre casă.
Seara se lasă încetișor peste orășel. Prințesa suspină în camera ei. Aude zgomotul ușii de la intrare. Se așează în pat, pentru a amâna discuția cu părinții ei. Ușa se deschide, apoi se închide încet. Se aud voci…mai multe decât trebuiau.
Prințesa se ridică din pat și o pornește spre sufragerie. Se uită din spatele ușii în interior unde se aflau părinții ei… și o mâna se așează pe spatele ei. Prințesa se întoarce speriată. În fața ei se află Prințul care-i oferă pantoful pierdut, inima și dragostea lui…
Ce mesaje pot transmite, niște pantofi pentru dans!

Frumuseţea veşnică

 

Femeile sunt fiinţe fragile şi încrezătoare în tot ceea ce fac. Uneori au puteri nebănuite.
Cineva spunea odată: “cu cât vezi mai multe femei frumoase, cu atât eşti mai bătrân!”. Această constatare era valabilă până în anul 1985, când toate femeile au descoperit acel farmec specific lor, devenind toate frumoase!
Îmi aduc aminte că am fost plecat în străinătate, în Germania şi admiram frunuseţile zonei. Mă refer la peisaje nu la femei. Aş fi admirat şi reprezentatele sexului frumos dar nu prea le găseam. Probabil cele de acolo nu au găsit reţeta şi secretul pentru frumusete. .
După trei zile, fiind într-un magazin, am descoperit şi eu prima frumuseţe, care-mi readucea în minte femeile frumoase. Am urmărit-o, doar cu privirea, asistând la conversaţia dintre aceasta şi însoţitoarea ei, probabil mama acesteia. Femeia îi răspunde mamei, pe un ton natural, spunându-i preţul produsului în… română! Am rămas uimit, constatând de fapt, prima femeie frumoasă din Germania este o…. romanca frumoasa!
Evenimentul a avut loc după 1985, când femeile erau sprijinite de armele mortale ale seducţiei. În prezent, indiferent unde priveşti, este imposibil să nu zăreşti o reprezentantă a sexului slab, frumoasă, elegantă, rafinată.
Privindu-mă în oglindă, mereu văd cum anii încep să-şi pună amprenta asupra mea, pas cu pas, dar soţia mea este mereu aceeaşi! Nu mă refer la observaţiile care mi le face, referitor la treburile care mi le “impune”, ci doar la frumuseţea înfloritoare. M-am gândit să cercetez, motivele pentru care există aceste diferenţe, doar suntem egali, bărbaţii cu femeile!
De când am început studiul, soţia mea a început să fie suspicioasă, crezând că am dat în patima geloziei, urmărind-o mereu. Dimineaţa, mă trezesc ca şi ea, urmăresc paşii de pregătire pentru noua zi, ne bem cafeaua, plecăm….seara sevim cina, ne ocupăm de ale casei şi…apoi gata!
După un timp, mi-am dat seamă, că eu nu vedeam ceea ce era mai evident. Ea se aranja ceva timp…. prin baie. Am văzut că foloseşte cremă hidratantă , ceea ce vroiam să-i ofer şi eu cadou de ziua ei, care tocmai se apropie. Citind prospectul, m-am “luminat”.
Acum înţeleg de ce soţia mea este mereu frunoasă!
Dacă  o femeie este frumoasă, are încredere în propriile puteri şi poate răsturna şi munţii!
Îmi aduc aminte de o frumoasă blondă, ce venise cu afaceri la servici, iar prin imaginea ei publică, a reuşit să cucerească “piaţa”. Plimbându-se prin companie, în spatele ei, se formase un alai, al angajaţilor de la schimbul unu, care se pregăteau de plecare, dar nu îndrăzneau să o depăsească…. avea un farmec aparte!
Deci se poate spune, că toate femeile sunt frumoase, dar româncele, au ceva aparte, specific!
Frumuseţea interioară constă în calităţile psihice ale femeilor, dar frumuseţea exterioară ţine şi de puterea de convingere a plantelor!
Frumuseţea poate deveni veşnică!

Curățenie, ca la mine acasă!

 

Părinții își pregătesc odraslele de mici pentru viață, pentru când vor fi mari. Mama și bunica mea m-au învățat diverse treburi care între timp mi-au prins bine. Și tata mă învățase câte ceva, când avea timp! Dar indiferent de cât de mult suntem pregătiți, viața de familie oricum ne ia pe nepregătite!
Viața de familie prin ochii unui copil este total diferite de privirea unui adult. Când vedeam că se gătește prin bucătărie, mă ascundeam prin cameră, sub masă gândindu-mă la problemele copilărie și văzând o scamă pe jos, căutam și altele pentru a face o mulțime…vidă! Asta era una din plăcerile mele, ca și închisul pe balcon a celor din casă sau scoaterea stecherului din priză la aspirator!
Crescând, trebuia să fac față vieții de adolescent, pornind la cumpărături împreună cu familia. Lume multă, înghesuială, alergătură… abia așteptam să mă însor ca să scap de chinul acesta! În scurt timp, a venit și momentul.
După nuntă, totul părea frumos, până într-o zi. Oboseala de la servici, drumul spre casă mă făceau să pic jos de somn. La început, soția mea m-a lăsat în pace, bombănind în surdină, apoi a început să facă multă gălăgie în timpul lucrului prin casă, transmițând nonverbal că trebuie să mă implic și eu.
La început o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva și dispăream înainte să aud răspunsul, apoi m-am hotărât să rămân lângă ea și să o sprijin moral. Atât mi-a trebuit! Acum auzeam și răspunsurile la întrebarea mea binevoitoare. Astfel m-am hotărât să o sprijin, mai ales că se apropiau sărbătorile. Când eram mic, sărbătoarea însemna mâncare din belșug, cadouri… acum înseamnă înainte de toate, muncă!
Am început să devin un stâlp al familiei!
Primul pas a fost pregătirea bunătăților pentru sărbători. Eu eram detașat. să pregătesc ingredientele, în cazul în care le găseam… Atunci am descoperit câte ingrediente sunt necesare.Până la urmă am găsit aproape tot, dar mutasem jumătate din cămară. Atât de bine aranjasem că nu găsisem …zahărul, deci trebuia să plec la cumpărături.
Soția mea a făcut o listă iar eu am început să călătoresc prin piață, făcând sport: ocolirea vorbăreților din mijlocul drumului, depășire prin stânga sau dreapta a celor care se aflau în plimbare, săritura peste un bărbat care se oprise brusc, căutând ceva pe jos…. În final, după patru ore și mai multe convorbiri telefonice cu soția mea, reusesc să ajung acasă. am cumpărat tot ceea ce trebuia, chiar şi în plus…poate chiar mult prea mult!
Până la urmă, am decis să mă ocup de curățenie. Mi-a fost milă să bat covoarele că ele nu au nici măcar o vină… că se apropie sărbătorile, astfel că mi-am luat din debara aspiratorul  și m-am apucat de treabă. Arma mea fatală!
Parcă în copilărie era mai ușor! Noroc că am cumpărat  un aspirator pe apă că altfel mă prindea următoarea sărbătoare fără să termin curățenia! Nu trebuie să mă chinui să aspir praful şi murdăria, parcă intră de plăcere, invitate !
După ce am terminat treaba, fericit mă duc la soția mea care-mi arată făcălețul. Mirat privesc în direcția indicată și descopăr o pungă de făină căzută în cămară și spartă! Probabil când făcusem ordine, căutând ingredientele, nu l-am amplasat prea bine…sigur!
Mă apuc să fac curat, mă învârt prin locație și lovesc o oală. Mă reped să o prind, dar ating ceva… Salvez oala și simt niște picături pe cap. Mă sperii că mi-am spart capul! probabil de atâta treabă, că de lovit nu-mi amintesc…
Picăturile ajung în gură și simt gustul de ulei! Măcar sunt întreg la…cap! Oftez și privesc spre ușă, unde, cu mâinile în șold, soția mea privește uimită la mine! Pentru a-mi face în ciudă, aterizează și un borcan cu gem, în fața mea, făcându-se zob! Cred că o să cumpăr un aspirator vertical, pentru cămară și spații înguste că tot este o perioadă certă de promotii. 
Anii au trecut, viața își urmează cursul, iar curățenia a devenit sarcină în familie. Cu această ocazie trec prin toate colțurile locuinței, pe unde în mod obișnuit, nu trec! De acum , la maturitate, când văd o scamă, o culeg… pentru a nu se aduna prea multe! Păstrez cu strictețe ordinea și curățenia!Toți mă consideră un soț model, un familist convins și hărnicuț! Am început să ofer indicații în domeniul curățeniei, fiind ascultat ca un adevărat guru! Singurul defect, devenit profesional, este că de câte ori merg în vizită, sunt atent la detaliile curățeniei din casele respective! Parcă aș merge în audit sau inspecție tehnică!
Am terminat repede articolul că soția mea mă strigă… probabil a descoperit că nu am făcut curat, încă, în debara! Se aude un vâjâit… deci are pliciul în mână… și încă nu au apărut muștele!