Iluzii reale

Stau şi privesc reclamele de la televizor, în timp ce mănânc. De la un timp, m-am obişnuit, ca majoritatea românilor, să petrec timpul liber în faţa micului ecran. Văd un clip interesant dar, telecomanda este prea departe ca să am timp să măresc volumul sunetului pentru a afla despre ce este vorba. Scrie ceva… dar prea mic. Am nevoie de un televizor mai mare!

Îmi termin mâncarea dar aş mai vrea ceva… prea este interesant ceea ce văd. Ar trebui să merg la spectacol, nu să mă uit la telvizor. Soţia mea îmi propune de mult timp această activitate… Dar trebuie chef, bani….

Dacă lucrezi mult, nu prea ai chef să ieşi prin oraş. Cultura trebuie să facă parte din viaţa fiecăruia!

Unii au prea mulţi bani şi nu au timp să-i cheltuie, muncind prea mult, alţii au timp dar nu deţin sume impresionante….

Eu nu am nici timp, nici bani! Eu sper să dau lovitura la pariurile sportive, însă trebuie să nimeresc, să găsesc ceea ce eu numesc Strategie Pariuri . Aşa zic mereu dar, nu găsesc pariul ideal…. Ajung mereu prea târziu, peste tot… uneori chiar şi la servici.

logo-piata-de-ponturi-01-1-1024x512

Mă prinde oboseala. Este timpul de culcare… Însăşi viaţa este un pariu… uneori câştigi, alteori, nu….

————————————————————————————

Mă trezesc sub razele soarelui, tresărind. Mă uit la ceas. Este ora 10! Of, am întârziat.  Mă ridic repede din pat şi mă pregătesc să alerg spre servici. Cobor şi acolo mă aşteaptă şoferul companiei care-mi deschide portiera. Urc fără să spun vreo vorbă. Mai întârziasem eu, dar niciodată nu au trimis maşina după mine. În câteva minute, maşina opreşte în faţa intrării principale. Ies încet, ca să nu sperii lumea şi dispar rapid pe uşa rulantă, pentru a nu fi observat. Acolo mă întâlnesc cu secretara cea frumoasă şi acră! Îmi zâmbeşte larg şi mă invită în secretariat, oferindu-mi o cafea. Apare patronul care-mi întinde mâna şi-mi oferă biletele de călătorie, spunându-mi să nu ratez avionul. Mă uit la tichete şi constat că sunt pentru seara respectivă:

– Datorită sprijinului tău financiar, firma a ieşit din impas. Acest mic cadou reprezintă ceva simbolic – îl aud pe patronul companiei, care în urmă cu câteva zile mă criticase vehement.

Beau cafeau şi ies, condus cu amabilitate de secretara zâmbăreaţă, spre maşina cu care venisem.

O sun pe soţia mea. Răspunde cu greu:

– Sunt la coafor. Ajung în două ore. Am pregătit bagajele.

Tac… Doar eu nu ştiam ce mi se întâmplă! Parcă eram din alt film…. altă telenovelă. Şoferul opreşte în faţa unei case de pariuri. Cobor şi pătrund în incinta încăperii, unde bruneta de la ghişeu îmi zâmbeşte fericită, arătându-mi degetele:

– Mulţumesc de bonus. Vă place ce mi-am cumpărat din banii respectivi?

Mă uit intens… să fie oja… să fie …

– Inelul este din aur. Prietenul meu devenise gelos…Oare are de ce?

Mă uit la ea, ca atunci când adorm la televizor şi mă trezesc pe alt canal, unde a comutat soţia mea, pentru o telenovelă.

– Câştigă mulţi clienţi la pariuri, dar dvs. aţi dat lovitura!

– Am avut Biletul Zilei .

– Şi n-aţi investit mult!

– Nu… Doar pasiune, încredere şi dorinţă! – spun în timp ce domnişoara pare să se topească. Am avut un ajutor… important.

Acel ajutor important a fost situl unde mi-am făcut un abonament lunar, având acces la informaţiile pe care nici nu le visam, contra unei sume… atât de mici că mi-au ajuns banii în ziua respectivă, şi de o pizza, mai mică decât cele zilnice obişnuite.

Repede mai completez un bilet după care părăsesc încăperea şi-i fac semn şoferului că vreau să merg pe jos. Acesta se urcă în maşină şi mă urmează din depărtare. Oftez. Primesc un mesaj în care sunt informat că mega-televizorul comandat era deja acasă.

În câteva minute ajung la teatru. Privesc la lista de spectacole şi decid să-mi fac abonament. Acum am program flexibil, deci timp, bani….

Traversez grăbit spre casă, unde voi avea mai multe surprize.

imga0065

———————————————————————————-

Se aude un sunet…. sonerie….

Deschid ochii şi privesc în jur. A fost vis sau realitate?

Nu pot afla decât verificăndu-mi biletul completat după indicaţii şi sfaturi găsite pe piaţa de ponturi, adică un site care nu este afiliat caselor de pariuri. Întâi mă inspirasem din broşurile de la agenţiile de pariuri, de pe diverse situri care aveau legături cu casele de pariuri. Acestia ofereau informaţii eronate… puţin, astfel încât pierderile mele să se reflecte în contul acestora.

Nu este suficient să cunoşti informaţiile, meciurile, echipele, sportivii şi cotele pentru a câştiga un pariu. De aceea se numeşte pariu, pentru că pariezi contra altora… Din fiecare afacere, cineva câştigă, mai mult sau mai puţin, la fel ca la pariuri. Greu găsesti articole de analiză a meciurilor care fac parte din pariul respectiv, fiind nevoie de elaborarea unui sistem de pariere profitabil.

În general, ceea ce-ţi doreşti, ţi se adevereşte! Atenţie la ceea ce ne dorim!

Partenerul bloggerului

Blogul este imaginea publică unui blogger, aşa cum casa este imaginea familiei. Precum o gospodină când intră în bucătărie vede unica farfurie muradară de pe masă, deşi toate celelalte ustensile au fost spălate şi puse la un loc, la fel este percepută şi o mică anomalie în cadrul unui site sau blog.

Cele mai apreciate şi căutate bloguri sunt cele de pe domenii proprii. De ce? Pur şi simplu sunt unice şi specifice bloggerului respectiv.

În cazul unui domeniu propriu, blogul se poate aranja după preferinţele şi posibilităţile financiare ale titularului, iar unele aspecte precum uşurinţa în căutare, aranjarea în pagină, articole cu poze, designul nu trebuie neglijate.

Alegerea numelui de domeniu specific are un rol impotant în reuşita şi succesul unui site web. Fiecare site sau blog este identificat, listat în directoarele web şi motoarele de căutare pe multiplele situri de specialitate pe baza acestui nume de domeniu care este de tip : .net, .com .ro. Acest nume al domeniului este în general unul reprezentativ pentru afacerea sitului sau stilul blogului la care se folosește.  Când se face trecerea de pe un subdomeniu pe un un domeniu propriu, datele se pot transfera şi totul continuă de fapt, cu un nou început! Nimic nu se pierde, totul se recuperează şi se remodelează.

Pe un site cu domeniu propriu este mai greu blocarea acestuia, fie din motive tehnice, sau de hakeri.

Posesorul domeniului propriu este un  consumator care plăteştite serviciile respective, deci are  drepturi şi multe beneficii. Impactul unui unui site cu nume de domeniu propriu va fi mereu mult mai mare ca al unui site din zona subdomeniilor. De fapt, putem spune că numele domeniului reprezintă de fapt un brand, o marcă înregistrată, al cărui unic proprietar este deţinătorul său.

Diferenţa între domeniu şi subdomeniu este una mare, ca şi cum ai locui singur într-o casă sau ai avea o mulţime de vecini…Subdomeniul este considerat un al doilea site fiind pe acelaşi server cu alte bloguri ce aparţin domeniului mamă.

Pentru un blog contează enorm spaţiul de stocare în cloud. Prin  cloud hosting  se înţelege spaţiul de stocare virtual aflat pe un server. Acel server este un hard-disk pe care se păstrează informaţiile sub formă de fişiere, imagini. Informaţiile astfel stocate pot fi accesate atât de acasă cât şi din alte locaţii, de pe diverse dispozitive. Dacă se întâmplă ceva cu un dispozitiv care avea informaţii stocate, acestea se pot pierde dacă se reinstalează sistemul, dar pe server rămân, până doreşte posesorul acestora.

În momentul realizării domeniului propriu, printr-o găzduire web se obţin spaţiile de stocare cu resurse hardware  specifice. În cadrul unui domeniu propriu, se pot încadra mai multe subdomenii, acest domeniu devenind mama copiilor subdomeniu. Fiecare domeniu care este pe un server beneficiază de protecţie antiVirus şi antiSpam atât de necesare pentru o bună comunicare cu cititorii articolelor.

Domeniul propriu are un rol foarte important în cariera unui bloger. Se ştie că blogul este cartea de vizită a bloggerilor şi nu trebuie uitat că totul depinde de ceea ce ne dorim. Partenerul unui blogger este domeniul ales, adică casa care adăposteşte articolele de pe blog.

 

Fie cald, fie frig….

Zilele trecute am avut o discuţie cu colegii de la servici în legătură cu sărbătorile care se apropie. Toţi aveau propuneri şi idei pentru cadoul ideal. După ce au vorbit toţi s-a făcut linişte iar privirile acestora s-au îndreptat către mine.

Eu le-am spus că nu aştept sărbătorile ca să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Deja mi-am cumpărat un aparat de  aer conditionat 12000 BTU .

Toţi din jurul meu s-au uitat miraţi la mine, după care au zâmbit, crezând că glumesc.

– Vrei să răceşti zăpada? – a fost una dintre replici.

Eu am infirmat faptul că este o glumă. Le-am spus că am luat un aparat de climatizare care are compresor de tip inverter,

Acest model funcţionează atât pe răcire cât şi pe încălzire. Fiind o toamnă răcoroasă, nu avem nevoie de căldură multă, motiv pentru care un aparat de aer condiţionat, încălzeşte suficient dormitorul. Are clasă energetică de încălzire A+, faţă de clasa energetică de răcire A++ dar îşi face treaba pentru această perioadă de vreme.

Unitatea internă am montat-o pe perete, în colţ, sub tavan şi am reglat grilele astfel încât aerul să nu ne incomodeze şi să bată în sus. Zgomotul provocat de unitatea centrală, care oferă căldură-frig după caz, în dormitor este de 50 dB. Unitatea centrală am montat-o pe balcon, dar nu face zgomot mai mare de 62 dB.

Am verificat ca temperatura mediului ambiant să se încadreze în parametrii de funcţionare: de la -15 la +43 de grade C atât pentru răcire cât şi pentru încălzire, iar ţeava de condens am dus-o la un nivel cu o diferenţa de 6 metri, pentru a avea o scurgere lină.

Aparatul nu consumă mai mult de 1,14 kW/h cu alimentare monofazată, de 220V şi 50 Hz, aşa există în fiecare locuinţă. Acest aparat se poate programa, având mai multe funcţii disponibile, chiar pe telecomandă.

Dacă pierde freon, chemăm specialistul să verifice presostatele, să completeze şi să dozeze după caz şi anotimp freonul. Acesta este unul ecologic R410A, care protejează mediul, faţă de freonul R22 care exista pe vremuri.

De ce să nu ne asigurăm confortul zilnic, când putem, cu produse care consumă mai puţin? Scăpăm de factura de gaz pentru o perioadă de timp, iar consumul de energie electrică este nesemnificativă.

Întrebat de unde l-am achizionat, le-am spus că pot găsi în mai multe locuri, mai multe variante, mai mari sau mai mici, după caz.

 

Aero Detailing – curatare premium pentru automobilul tau

Mă trezesc şi arunc o privire pe geam. Mă uit la vreme,  la vecinul Aero…

Vremea e frumoasă iar activitatea vecinului continuă. Aceste deţine trei maşini şi o motocicletă. Fiecare membru al familie are câte un autoturism. El se ocupă în fiecare zi, se poate spune chiar în orice moment de maşinile pe care le deţine.

Mereu le verifică atât din punct de vedere tehnic cât şi ca întreţinere efectivă. Prin întreţinere nu înseamnă doar schimbarea componentelor, a pieselor de schimb, cât mai ales curăţarea şi îngrijirea autoturismului. Mereu am avut impresia că acolo se află un servici auto, nu o locuinţă privată.

Aero Detailing  deţine şi o maşină de colecţie cu care participă le diverse evenimente şi expoziţii. Grija pentru acest autoturism este mai mare decât pentru cel mai scump bibelou. Parcă ar fi o maşină de aur… cel puţin arată!

Acesta nu evită să-şi prezinte colecţia de maşini celor care-l vizitează şi vorbeşte neîntrerupt de acestea şi de modul în care trebuie îngrijite. El susţine că automobilul este exact ca un membru al familiei: trebuie hrănit, curăţat, spălat, îngrijit şi folosit în condiţii perfecte. De câte ori am fost în vizită la el, mereu discuţia finală avea ca subiect autoturismul, regele soselelor, sau motocicleta, regina drumurilor.

După aceste gânduri şi servirea micului dejun frugal, o pornesc spre garaj, să-mi iau maşina pentru a merge în oraş, urmărit de de căţelul nostru Spot. Deschid portiera, aranjez portbagajul şi când mă uit pe bancheta din faţă mă sperii!. Nu de banchetă şi de carpeta care era plină de noroi. Repede o scot şi o scutur, dar fără rost. Îmi trec mâinile peste faţă, nervos şi mă plimb prin grădină. Vecinul mă vede şi mă strigă:

– Ce ai la faţă?

– Nimic… – pun repede mână speriat pe obraz. A este de la noroiul şi murdăria covorului din maşină. Nu reusesc să curăţ murdăria! De pe carpetă!

– Hai la tata! – spune Aero care dispare şi revine în câteva secunde.

Îmi întinde un produs numit Spot . Mă uit la produs, mă uit la căţel şi mă duc repede la maşină. Iau carpeta şi trec la exerciţiu fizic cu el… Minune! În câteva minute, totul arăta curat. Exact ca la vecinul meu!

 

Fericit mă duc la el şi returnez produsul. Nu mă mai deranjează dacă-mi povesteşte iar despre maşini. Aero mă priveşte vesel:

– Este în regulă?

– Mai mult decât perfect! Se vede că aveţi experienţă.

– Ceva… Produsele acestea m-au salvat dintr-o situaţie incredibilă!

– Cum aşa?

– Maşina mea de epocă participa la un concurs de maşini. O aranjasem, o curăţasem şi funcţiona perfect. Am ajuns la expoţiţie şi în timp ce mă înscriam cineva mi-o murdărise… groaznic, că nu se vedea culoarea în unele locuri.

– Vai de mine – spun agitat de problema vecinului binevoitor.

– Dar am avut la mine trusa magică de care nu mă despart în călătorii. Adică kit de calatorie mini 6 travel kit .

– Şi? – întreb cu sufletul la gură.

– A ieşit mai curată şi mai limpede decât apa din paharul juriului. Am câştigat premiul cel mare spre deziluzia unora.

– Felicitări! Şi eu merg să-mi iau premiul! – spun fericit.

– Da?

– Mă duc după soţia mea la gară! – zâmbesc fericit şi satisfăcut.

Omul şi casa

 

 

Fiecare persoană este obişnuită cu propriul său stil de viaţă. Uneori apare monotonia, dar dispare la fel de repede din cauza inevitabilului care te poate surprinde oricând.
Ce vină are o persoană care s-a născut la ţară şi doreşte să-şi depăsească propria condiţie? Niciuna. Din aest motiv a început o migraţie a oamenilor spre marile oraşe în general, iar spre capitală, în special. Oamenii călătoresc şi doresc să evolueze spiritual şi intelectual.
Fiecare încearcă să termine o facultate fie pe propriile puteri fie cu sprijinul celor din jur. Lupta cu viaţa este una dură, care se finalizează doar în epilogul existenţei.
Primul pas este alegerea unei cariere care să fie plăcută şi utilă. Plăcută celui care o prestează şi utilă societăţii. După finalizarea studiilor urmează vânătoarea locurilor de muncă, accederea în liga profesioniştilor  şi continuarea îmbunătăţirii vieţii pe plan profesional şi familia.
Pe plan profesional apar mereu provocări datorită avansării perpetue a tehnologiei. Pe plan familial contează dragostea, iubirea şi înţelegerea în cadrul unui cuplu.
În acele momente, persoana poate susţine cu tărie că s-a integrat în propria viaţă, deţinând frâiele acesteia.
Viaţa trebuie organizată în aşa fel încât paşii greşiţi să fie cât mai puţini. O existenţă organizată poate conduce spre reuşită deplină.
Dar fiecare, uită, inevitabil că existenţa propriului cămin înseamnă de fapt că acesta s-a adaptat acestei vieţi. Mulţi aleg să locuiască cu chirie, achitând sume enorme atât pentru aceasta, cât şi pentru utilităţile atât de necesare. Acesta este un stil de viaţă adecvat Europei de vest. La noi, existenţa unui cămin propriu înseamnă stabilitate, integritate în sistem.
Locuinţa reprezintă acel “al meu” sau “al nostru”, în funcţie de membrii familiei, care ne face să ne dăm seama că ceea ce am făcut până acum a fost cu succes. Nimic nu poate recompensa munca depusă decât acel loc intim în care să te retragi după o zi lungă şi obositoare petrecută la servici.
Căminul aranjat cu dragoste, intuiţie şi căldură oferă momentele plăcute şi minunate petrecute în sânul familiei.
Ce frumos sună câteodată: “mă duc acasă”, atunci când revii pe propriile meleaguri după lungi şi obositoare călătorii, fie că sunt în interes de srvici sau pur şi simplu, zile de concediu. Revenirea acasă este mereu o mare bucurie.
Chiar dacă unii consideră că locuinţa nu este vitală în existenţa lor, aceasta, acordă o mai mare încredere în reuşită, în propria personalitate. Precum femeia este imaginea unui bărbat, aşa şi locuinţa este imaginea publică a unei familii!

Cafeaua de zi cu zi

Liniştea din jur este întreruptă de sunetul strident al telefonului. Este alarma. Întind mâna, cu ochii închişi, apăsând pentru amânarea alarmei, cu cele zece minute, pe care le consider mai mult decât utile.
Adorm din nou, epuizat, după ce cu o seară îanainte, mă culcasem cu întârziere. Special programasem alarma ca să mă trezească ma devreme, conştient că o voi tot amâna.
Alarma se face din nou auzită. Amân…privind cu ochii mici spre ora indicată…. Sar din pat! Era ora la care autobuzul firmei tocmai urma să plece din staţia unde trebuia să urc şi eu…
Mă deplasez spre baie, grăbindu-mă să iau un taxi pentru a prinde autobuzul pe traseu. Când, în sfârşit sunt gata, constat că timpul a zburat ca ţânţarul care nu-mi dăduse pace, noaptea trecută.
Mă hotăresc să plec cu autobuzul local, urmând să merg pe jos, de la ultima staţie,  spre servici. Oricum era compromisă ora la care trebuia să fiu acolo. Îmi iau telefoanele, portofelul, actele, caut cheile care se aflau liniştite în mâna mea, apoi verific dacă am toate hainele pe mine. Îmi iau ţigările, bricheta, dinţii…a, dinţii deocamdată îi am pe toţi, încă nu am nevoie de proteză!
O pornesc liniştit, ca niciodată, pe stradă. Un vecin, care tunde iarba, priveşte mirat spre mine, deoarece, de obicei, alergam la maşină. Îşi face cruce…
Prin faţa mea, trece o femeie cu cărucior şi burtă mare! Este clar, aşteaptă încă un copil!
Deodată, în faţa mea apare un dulău, care trăgea după el, pe un grăsan. Acesta sigur, nu aştepta să aibă un copil! Cel puţin nu unul … Apoi mă întreb, cine pe cine scosese la plimbare?
Nu ajung să dau răspuns, că mă trezesc pe jos. Ciudat, nu băusem nimic…Mă uit atent, zărind două frunze ude … Între timp, prin faţa mea, trece o femeie, purtând un căţel pe braţ! Am mai văzut poşete, haine, dar căţei pe braţ…?
Se pare că a înnebunit lumea sau eu încă nu m-am trezit. Îmi aduc aminte de o întâlnire programată matinel şi sun repede persoana cu care trebuia să mă întlnesc. Răspunde o altă voce, somnoroasă. Îmi cer scuze, închid apelul şi renunţ să mai sun. Ce să fac dacă am trei contacte cu acelaşi nume?!
Ajuns în staţie, zăresc un autobuz, care se apropie ameninţător. Urc repede şi caut să validez biletul de călătorie, care lipseşte cu desăvârşire! Of! Autobuzul se pare că vrea să trezească pasagerii, dansând peste gropile întânite pe drum. Parcă se văd nişte controlori în faţă, moment în care mă decid să cobor în staţia unde tocmai opreşte, în ultimul moment, în mişcare. La coborâre iau contact cu un stâlp care mi se interpune în cale. Oftez. Totul merge greu, prost…este timpul pentru o cafea. Se vede că nu mi-am băut cafeaua de dimineaţă!
Singurul lucru bun pe care-l zăresc, este un restaurant cu specific oriental, de unde se simte un iz de cafea la ibric. Între timp, îmi dau seama că sunt mai aproape de casă decât de servici. Mă hotăresc să o pornesc spre prim destinaţie. Doar aveam maşina în faţa locuinţei, putând ajunge liniştit la servici… Ce-mi venise mie ideea de a merge cu transportul în comun?
O pornesc agale, înapoi spre casă. Ajuns la destinaţie, mă întâmpină o vecină , bătrână şi surdă. Mă întreabă ceva, răspund. Nu aude şi întinde urechea. Ţip, oferindu-I răspunsul solicitat sub privirile unei femei care tocmai trecea pe acolo, făcând semn cu degetul spre cap… Ce zi proastă, dacă ratez cafeaua de dimineaţă!
Ajuns în apartament, mă duc direct  şă-mi pregătesc cafeaua.
Îmi aprind ţigara, sorb de cafeaua proaspăt făcută şi pornesc televizorul pentru a urmări ştirile. Pe ecran se derulează, în reluare, un episod din serialul “Suleiman Magnificul”. Zâmbesc. Şi ei beau cafea! Deodată îmi pică… zahărul pe jos, apoi mintea mea descoperă că este duminică!
Acum totul se explică. Noroc cu cafeaua că mi-am revenit. Vroiam să merg duminică la servici! Brr!
Ce bună este cafeaua!
Brusc îmi aduc aminte, de ce am pus alarma la telefon… trebuie să merg la gară după soţia mea…. Dar se pare că nu mai este nevoie…pe uşă îşi face apariţia o măturică şi un chip angelic, pe melodia de low-batery…..

Mândria

Mândria de a fi român, adică mândria de ţară este un lucru normal.IMGA0002

Dar mândria de sine….

Mândria de sine este unul din lucrurile cele mai dăunătoare. Un om mândru, se poate spune că este un om NUL. De ce ? Pentru că la acest om, copiii mândriei sunt la ei acasă şi culmea trăiesc foarte bine în armonie…: nepăsarea, uitarea şi lenea.

N-epăsarea este la el acasă. Acestuia nu-i pasă de semeni, de nimic, decât de sine, să-şi atingă scopurile prin orice mijloace.

U-itarea pentru prieteni, oameni care i-ai cunoscut şi chiar faţă de evenimente trăite….

L-enea, lipsa arzătoare a unor dorinţe de realizari, muncă, spre binele unei comunităţi….

Omul mândru se vrea mereu lăudat, se simte mândru indiferent de ceea ce face, se crede buricul pământului…

Ei îşi poartă mândria cu mare fast, toată lumea trebuie să cunoască acest om şi bineînţeles să-l invidieze…pentru ca mândria să fie şi mai mare!

Omul mândru, nu va ajuta niciodată un nevoiaş, un om, o persoană, pentru că nu este de demnitatea lui, să fie cu aceste persoane. Pentru el, oamenii trebuie selectaţi…IMGA0001

Fiecare moment de mândrie , de sine, duce la îndepărtarea rolului vieţii acelei persoane…aceea de a fi om.

Omul mândru îşi uită colegii, este nepăsător cu prietenii şi prea leneş să ajute oamenii…

Dacă părinţii au fost mândrii , copilul care îi urmează, va avea aceeaşi partre…de mîndrie. Este bună mândria în anumite cazuri, pentru unele realizari dar acesta să fie singur , fără cei trei copii ai săi, care fac omul să fie NUL!

Util şi plăcut

Fiecare persoană vede într-un anumit fel amenajarea propriei locuințe. Indiferent cum s-ar realiza, la un moment dat ai o altă viziune, gândindu-te că poate era mai bine în alt fel… Locuința este locul căreia îi spui cu drag ACASĂ.

Fie că este apartament la bloc sau o casă cu grădină, această locuință nu poate fi lipsită de o bucătărie, un living, dormitor, grup sanitar… şi altele după posibilităţi şi opţiuni.

Cel mai util este existenţa unui dressing room, unde să se afle dulapurile cu haine și încălțăminte, obținându-se astfel un spațiu util mult mai mare în celelalte camere.

Grupul sanitar trebuie dotat cu gresia și faianță de culoare deschisă. Pe pereți să fie doar două dulapuri, una pentru cosmeticele și produse necesare de baie, iar în celălalt, mai mic,  să fie asezate medicamentele și trusa de prim ajutor, în cazul unor îmbolnăviri ușoare, ce nu necesită solicitarea medicului. Grupul sanitar trebuie să aibă cadă atât pentru o baie spumantă relaxantă cât și pentru un dus rapid.

Bucătăria trebuie să fie spațioasă pentru a avea loc atât gospodina cât și alte persoane, fiind un loc unde se pot concepe idei, în timp ce se coace friptura. Deasupra aragazului şi a mesei de lucru, case se află lângă chiuvetă, trebuie să existe un dulap în care să fie depozitate produsele necesare, atât aparate electrocasnice cât și ingredientele necesare la gătit, pentru a nu face ture repetate spre cămară. Pe partea opusă acestora, trebuie să existe un dulăpior în care să fie ustensilele pentru servirea mesei: tacâmuri, farfurii, pahare și altele, în funcție de dorințele proprietarilor. Pe ceilalți doi pereți, vizavi, vor fi amplasate ușile de acces din hol și respectiv, de ieșire, pe balcon.

Dormitorul trebuie să fie locul cel mai confortabil din apartament. Un pat rabatabil ce este încadrat de câte o noptieră cu veioză, aşezate pe marginile câte unui covoraș, vor fi încadrate ăe mijlocul peretelui. La fereastră se află o draperie de culoare galbenă, asortată la tapetul de pe pereți. În fața patului va fi o comodă pe care se află televizorul.

Sufrageria este locul care reprezintă imaginea publică a unei familii. Pe două părţi opuse se vor amplasa două canapele care să fie în concordanţă cu o mobilă modernă , alcătuită dintr-o bibliotecă, două fotolii, o măsuţă de living şi două console pe care se sprijină, două televizoare. Unul dintre televizoare va fi mereu fără sonor, urmărindu-se în surdină meciul de fotbal, în direct sau înregistrat pe sistemul electronic aflat pe nivelul superior al bibliotecii. În colț se află un birou, pe care stau în așteptare două laptopuri, pregătite să exploreze lumea virtuală. Iar într-un colţ al încăperii se află minibarul în faţă căruia este masa şi scaunele de bar.

Cum să nu vii cu drag, într-o asemenea locuinţă.

Indiferent de mărimea locului „de cazare” al unei familii, important este ca spaţiul să fie bine gestionat, iar cel util să fie folosit corespunzător.

Totul ţine de noi şi modul în care ne organizăm şi ne percepem propriile dorinţe şi valori. Dar să nu uităm faptul că, contează mai mult decât credem, locul de achiziţionăm produsele, adică calitatea lor.

Un coşuleţ de recunoştinţă

Cele mai importante firme îşi recompensează angajaţii , la sfârşit de an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Unele corporaţii premiază pe cei care au contribuit pentru bunăstarea firmei, cu bani ( prime), altele cu mici cadouri, iar unele atât cu prime în bani cât şi cu cadouri pentru copiii angajatilor şi nu numai.

Prin acest gest, compania demonstrează că este alături de angajaţii săi. În preajma acestei perioade, toate firmele care se ocupă cu comercializarea produselor destinate acestui eveniment, oferă diferite promoţii şi avantaje. Departamentele de marketing îşi demonstrează abilităţile.  prin selectarea ofertelor astfel încât să satisfacă şi cele mai exigente persoane prin mult aşteptatele cadouri de Craciun pentru copiii angajaţilor.

Întâi apar acele cadouri de Mos Nicolae pentru copii care împreună cu nuieluşele clasice, deschid perioada marilor sărbători.

Design-ul acestor cosuri cadou  sunt cele care decid în mare parte, balanţa achiziţiilor precum şi discount-ul oferit în funcţie de cantităţile comandate.

O asemenea ofertă am observat lpe diverse situri , unde cutia cu cadouri dulci conţine diferite specialităţi de dulciuri (batoane de ciocolată ), unde este prezentă şi nelipsita Kinder Surprise. Ambalajul ne introduce în atmosfera feerică a sărbătorilor.  Dacă ideile nu sunt chiar pe placul solicitantului, se poate discuta şi personaliza această mică atenţie! Deci există felxibilitate şi profesionalism şi se poate livra în timp util.

De obicei, un pas mic al cuiva, înseamnă enorm pentru altcineva. Dacă orice companie, oricât de mică, ar face un gest , ar demonstra că măcar de sărbători este mai bună şi mai aproape de cei din jur, atunci va primi în timp, mult mai mult din partea angajaţilor. Toţi am fost fericiţi când am primit cadouri pentru copii mici, cadouri pentru baieti şi fete, iar această bucurie trebuie transmisă din generaţie în generaţie.

Compania nu trebuie să-şi arate compasiunea… trebuie să demonstreze, că aceasta se bazează pe angajaţi, colaboratori, nu acestia pe …el! Angajatul este pilonul de bază al oricărei firme. Companiile care nu se preocupă de angajaţi, pierd în timp, mult mai mult decât micile investiţii prin care ar demonstra că le pasă de cei pe care se sprijină!

Nu este minunat să oferi, ca la rândul tău să primeşti?! Cum ar fi să oferi de asemenea cadouri de Craciun pentru copii saraci? Ai demonstra că există bunătate, suflet, iubire! Aceste sentimente ar trebui să fie mereu alături de noi….

Cum ar arătă aceste cutii cadouri pentru copii, pe masă de Crăciun?

 

Minunat, depinde dacă cel care-l priveşte este pesimist sau optimist…

——————————————————

Un copil optimist şi unul pesimist îi scriu lui Moş Crăciun. Copilul pesimist este sigur că nu o să primească mare lucru, copilul optimist nu mai poate de fericire şi abia asteaptă să vadă cadourile.

Vine Moşul! Copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulete, masinuţe, dulciuri…la greu. Copilul optimist primeşte o cutie, o desface şi găseşte … o balegă.

Cei doi copii se întâlnesc şi schimbă impresii:

– Eu am primit un trenuleţ nu  prea mare, o maşinuţă care nu este o culoare frumoasă dulciuri cam…., ciocolata este cu lapte dar fără alune… – spune pesimistul

–  Eu am primit un cal, dar nu-l găsesc! – răspunde optimistul
🙂