Gânduri răzlețe…

       Prin minte, ne trec multe gânduri. Unele răzleţe, altele rod al cugetării, alte ale imaginaţiei…
Fiecare gând, oricât de mic, nesemnificativ ar fi, poate duce la mari idei.
Nu trebuie să neglijîm gândurile, că nu se ştie de unde sare iepurele.
Fiecare gând merită analizat, dezbătut şi întors pe toate feţele înainte de a abandona ideea.
Gândurile sunt rezultatele problemelor, situaţiilor prin care trecem şi uneori, intuiţia şi premoniţia ne ajutî, uneori, chiar fără să ne dăm seama.
Chiar acum, nişte gânduri răzleţe par să-mi de-a târcoale, deci mă apuc de cugetat… Trebuie să le experimentez!

DSC02541

Căsuța noastră…

      Până acum nu mi-am dat seama cât de mult asemănări există între blogger și blogul său… făcând abstracție că bloggerul e om, iar blogul este o componentă a new media.

       Fiecare are nevoie de o casă, de un loc al său: blogul de host, bloggerul de acel  drag “acasă”. Casa ne-o organizăm așa cum ne place nouă, concret, pe gustul nostru, ca și blogul. Indiferent că ne referim la casa noastră sau la blogul nostru, ne bucurăm când avem vizitatori. Un blogger poate spune că blogul îl reprezintă, fiind imaginea publică a acestuia, precum este și casa, a cărui gazdă este.

         Blogul este organizat în așa fel încât să atragă publicul și să-l facă pe proprietarul său, să se simtă bine acolo. Casa trebuie să fie una ideală atât pentru blogger cât și pentru familia acestuia, și să fie apreciată de cei care-i trec pragul.

           Primul pas pentru oricare dintre “case” îl reprezintă proiectarea acestuia, alegerea opțiunilor și a designului optim. Acestea trebuie să se adapteze cerințelor pe termen lung, ale utilizatorului, a beneficiarului, folosindu-se de toate avantajele disponibile. Este necesar un proiect de casă  perfect. Normal că în timp se vor face retușuri, se refac schițele ca acele proiecte case să devină viabile și utile, obținându-se autorizațiile și avizele pentru construcție și funcționare, certificatul de urbanism.

aia-proiect-logo

           Cum văd eu, casa perfectă?

        Acel “acasă” trebuie să fie neapărat o… casă. Să fie înconjurată de grădină, cu multe flori, pomi fructiferi, verdeață. Cu cât am mai multe flori, cu atât soția mea are mai mult de grădinărit iar eu pot gândi și concepe articole!

        Casa trebuie să aibă două nivele, să fie de tip P+1. La intrare se vor afla trei trepte pe care se află ghivece cu flori, ca o continuare a grădinii. Prima încăpere, un hol din care se poate intra într-un grup sanitar sau în living. La parter este și bucătăria, locul unde se prepară gustoasele preparate culinare. Între bucătărie și living se află un mic antreu de unde se formează scările din lemn, spre etaj.

      Suprafața utilă a locuinței este mai mare la etaj, deoarece la primul nivel, se află lipite de locuință, garajul și camera centralei. Accesul în garaj și camera centralei, se realizează tot din antreu, pentru ca șoferul și/sau “fochistul” să nu sufere de intemperiile vremii nefavorabile când este cazul. Toată locuința, construită din beton, este acoperită de polisteren pentru exterior, vopsit în culoare verde. Toate ferestrele sunt cu termopan din lemn, ca și copacii a căror adiere mângâie ușor geamul, vestind anotimpurile care vin și trec.

       Urcând la nivelul superior al casei, găsim două dormitoare, o cameră de oaspeți și un dressing unde se află toate hainele familiei. Holul este spațios, având atât calorifer cât și o unitate interioară a instalației de climatizare, așa cum acestea se regăsesc și în camerele locuinței. Unitățile exterioare ale instalațiilor de climă se vor afla pe laterala casei, aliniate ca la școală. Băile sunt amplasate în extremitățile etajului, câte una în camera de oaspeți și una într-un dormitor, deasupra surselor de apă și canalizare aferente grupului sanitar și al bucătăriei de la nivelul inferior, economisându-se astfel componente sanitare (țevi) și optimizându-se traseele instalațiilor de apă.

   Instalațiile electrice se vor dimensiona în așa fel încât branșamentul electric să fie realizat pentru o tensiune trifazată, utilă uneori pentru un mic polizor sau aparat de sudură, aferente unui mic atelier, în camera centralei termice. Echilibrarea fazelor circuitelor electrice se va face pe nivele și zone de consumuri energetice specifice.

         Camerele vor fi mai aerisite din punct de vedere al mobilierului, deoarece îmbrăcămintea și încălțămintea vor avea propria loc cameră: dressingul.

        Deasupra intrării de la parter, va fi o terasă, unde se poate savura cafeaua și admira peisajul. Sub terasă, tunelul de la intrare va conduce spre pivnița, care trebuie să fie distanțată de casă, ca să păstreze alimentele și băutura la rece. Accesul în beci se va face din zonă acoperită de terasă, pentru a se proteja alimentele de ploaie sau ninsoare. Pivnița va avea atât subsol cât și nivel P.

        Într-o anumită parte a grădinii, se va monta o terasă din lemn, de unde voi putea admira natura, voi respira aerul curat și voi oferi indicații și sfaturi soției mele când se ocupă de flori, în timp ce voi scrie articole pentru blog. O să pregătesc și un loc specific pentru grătar….

      Oare nu ar fi nevoie și de o piscină? Poate că da… dar nu lângă locul unde îmi forțez mintea pentru idei, nu de alta, dar poate sfaturile mele nu vor fi agreate de soția mea și mă trezesc stropit… Nu este vorba de mine, mă gândesc doar la instrumentul creației mele, laptopul….

       Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, înainte de a intra în lumea viselor.

Zile de ștrumpf

       Vin sărbătorile de Paste. Soția mea este ocupată până peste cap, și are o înălțime de invidiat… Eu mereu sunt lângă ea, o mai încurc câteodată dar mereu o întreb:

         – Te ajut cu ceva?

         Apoi plec… Asta până acum câteva zile când mi-a replicat:

  • Tu nu ai de gând să faci nimic pentru casă?
  • Cum să nu! Merg la servici…
  • Și eu. Dar în casă ce faci?
  • Duc gunoiul… și altele…
  • Când ai bătut un cui, ultima oară?
  • Păi nu mi-ai zis că trebuie vreun cui – spun uitându-mă pe pereții încăperii unde erau multe tablouri, deci multe cuie bătute de mine.
  • Spun la figurativ!
  • Uite – mă hotăresc eu, repede. Am două zile libere și cu sâmbata… trei zile în care mă ocup eu de casă, de curățenie.
  • Să nu uiți!
  • Încep de acum dacă vrei.
  • Adu din pivniță un gem pentru prăjituri.
  • În regulă. Acum… Unde este gemul?
  • Descui ușa din beci, ai grijă să nu cadă lopata pe tine, te urci pe masa pusă acolo de tine, cobori pe scaun și din raftul al doilea iei borcanul cu gem.
  • .. Prima zi mă ocup de pivniță!

     Zis și făcut. Au venit zilele libere și m-am pregătit temeinic de treabă. M-am trezit ca de servici și am pornit spre prima sarcină, prima oprire: pivnița. Iau obiectele pregătite pentru transportul în beci, unde se mai aflau multe altele asemenea, duse și nearanjate de mult timp… Așa descoperă omul cum zboară timpul!

        Am făcut trei drumuri sus-jos, de parcă duceam bagajele pentru concediul de vară, de o lună! Am deschis ușa hotărît și m-am trezit cu o lopată în cap! Cred că am un cucui. Încep să mut masa, scaunul și descopăr o mulțime de sticle. Vroiam să văd ce sunt în ele, să pun etichete… Mi-am pregătit un pahar pentru a gusta licorile. Sticlele erau în număr copleșitor, ca turcii din bătăliile cu Ștefan cel Mare. M-am apucat de treabă. După vreo două ore toate mi se păreau la fel… Probabil din cauza paharului, unde se amestecaseră… dar nu mă mai durea cucuiul! Eram obosit și m-am așezat la odihnă, pe scaun, cu capul pe masă gânditor… La un moment dat, gândurile îmi sunt frânte de un zgomot puternic în ușă. Deschid ochii, sau îi fac mari… și mă duc repede să deschid. Era soția mea care venise de la servici.

  • Așa repede ai venit?
  • Te aștept de o oră în casă! Nu ai făcut mai nimic!
  • Cum să nu… în câteva ore… nouă ore! – zic privindu-mi uimit ceasul care părea că era defect…. dar nu era.

     Am început să aranjez prin beci pentru a o impresiona pe soția mea. Până noaptea târziu, am reușit să așez cât de cât în ordine pe acolo, dar dacă vroia cineva ceva anume, nu-mi aminteam unde este!

      A doua zi, m-a trezit soția mea. Eram un pic obosit, mahmur… Am așteptat să plece și mi-am pus apă de cafea. M-am dus la televizor și… m-a trezit un fluierat. Apa plecase și cana arsese…. Renunț la cafea și mă gândesc să fac niște cartofi prăjiți. Mă apuc de treabă și îmi caut ustensilele de curățenie. Le găsesc cam greu… Revin în bucătăria unde fumul își făcea de cap. Am crezut că este de la țigara vecinului ce fuma pe balcon, dar era de la aragaz… Cartofii nu mai erau, însă prăjeala a rămas… ceva tot am reușit să fac. Deschid larg ferestrele și iau două ouă din frigider. Mă duc pînă la baie să sting lumina și când revin, un porumbel își ia zborul de pe ouăle care pică pe gresie! N-am sanse să fac mîncare dar totuși pot să mă ocup de curățenie.

     Mahmureala se amplifică la zgomotul aspiratorului. Îmi mut unealta de curățenie în cameră și-mi pun căștile de la telefon în urechi. Muzica relaxează. Aspiratorul nu prea are putere să tragă, lăsând murdăria la locul ei. Mă enervez, comentez și mă trezesc cu soția mea lângă mine. Are ochii mari de parcă s-a trezit din somn. Se apropie de mine și apasă butonul aspiratorului care absoarbe murdăria încăpățânată. Acum totul este în regulă și până se întunecă termin de făcut curat.

     Am dormit buștean. Dimineața, trezirea și curățenie la faianță, gresie și geamuri cu produsele oferite de soția mea și sub privirile ei acide, în timp ce în mâna ei era făcăleț pentru treburile ei gospodărești. Totul a fost perfect.  Mai puțin un geam pe care l-am spart… Dar n-am eu am fost de vină, ci soarele care mi-a luminat calea… Am cumpărat și noul geam, m-am accidentat la un deget dar totul s-a terminat cu bine. Da. Bine că s-a terminat!

   Acum este duminică. Ne odihnim… Urmărim un film de animație apreciat de noi. Parcă mă regăsesc în el…fiind Bleguțul din seria ștrumpfilor. Abia aștept să apară noul film, al cărui trailer l-am urmărit deja, “Ștrumpfii: Satul Pierdut”, a cărei lansare este pe 31 martie 2017, să văd dacă eroii desenelor animate reusesc să mă întreacă în năzbâtii! Poate le dau eu idei, că doar uneori aventurile noastre sunt mai ceva, ca într-un film de comedie!

afis-mic-Strumpfi-208x300

        Dar stau și mă gândesc… că au mai rămas în pivniță niște sticle fără etichete, iar vreo trei, au aceste informări de conținut indescifrabile. Să mă duc să continui?

        Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017 în timpul acțiunii ștrumpfilor!

Pas cu pas în afaceri…

    Am lucrat câțiva ani la o companie care se ocupa de instalații electrice interioare și exterioare. Acolo făceam de toate: coordonam lucrări, procese verbale de recepție a lucrărilor, aprovizionare de materiale, resurse umane, emiteam facturi… Angajații erau slabi pregătiți pentru că patronul oferea salarii mici. Toate nemulțumirile se spărgeau pe capul meu, de aceea am început să-mi pierd părul! La un moment dat, nu mai știam pe ce lume sunt! Atunci mi-a străfulgerat ceva în minte, ca un circuit electric care s-a remediat și m-am decis să-mi deschid mica mea afacere.

      Aveam autorizație de la ANRE, grad IIA și IIB, deci puteam pune bazele unei firme care să proiecteze și să execute lucrări în instalații electrice de joasă tensiune. Curentul electric este o componentă importantă în viața oamenilor. Fără curent electric nu putem face mai nimic.

      Am închiriat un sediu mai mic și am căutat un coleg cu care să începem activitatea. Fiind obișnuit să fac de toate, nu putea fi greu. Am făcut un mic împrumut bancar și am pornit la luptă!

       Am pornit cu pași timizi. Dar încet și sigur am început să avem mai multe lucrări și contracte. Realizam lucrările la prețuri accesibile, după dorințele clienților, folosind materiale specifice. Cablurile electrice, în funcție de preț, erau din aluminiu sau cupru. Celelalte componente folosite erau în funcție de cerințele beneficiarului, de la materiale de calitate medie, până la cele de calitate superioară.

       Dezvoltând afacerea, am reușit să mai angajez personal de înaltă calificare pentru ca lucrările să fie realizate perfect. Salariile erau bune, iar cheltuieleile aferente lor, tot mai mari. Am angajat și două femei, secretară și contabilă, care să se înlocuiască între ele. Singura speranță care ține de destin este ca ele să nu plece în concediu de maternitate în același timp, putându-se înlocui una pe cealaltă. Fiind doamne serioase, sigur și-au făcut planificări corespunzătoare, ca și la servici!

      Timpul trece, leafa merge – nu este un deziderat al firmei. Când este de lucru, se prestează ore suplimentare și costurile cresc, atât cu salariile cât și cu cheltuielile. Banii deși nu aduc fericire, au valoare. Angajații sunt imaginea publică a companiei, deci trebuie avută o mare grijă de ei.

     Câștigurile din ultimii trei ani au fost mici, deoarece mă costau mult echipamentele și închirierea unor instalații de ridicat (nacela), motorina pentru mașinile din dotare, reparațiile și reviziile mijloacelor de transport din dotare.

    Pe lângă aceste cheltuieli apăreau anual altele, referitoare la medicina munci, autorizații, protecția muncii și dotările interne. Am reușit să am licență la programul de proiectare, la programul de contabilitate, la softurile de calculator….

      Într-o seară urmărind datele firmei, am constatat că beneficiile erau substanțiale dar se pierdeau prin diverse închirieri. Dacă aveam propria nacelă și propriul aparat de verificarea a împământărilor la instalațiile electrice efectuate aș fi avut o situație mai bună. Puteam să le achiziționez la prețuri accesibile și cu plata în rate, dar aveam nevoie de o linie de credit.ce-este-un-broker-financiar-bancar-150x150

        Am căutat soluții optime și deodată mi-a apărut în fața ochilor pe internet sloganul  „Visează… obține cu AVBS”. Am dat clic pe imaginea care mi-a apărut și am ajuns unde îmi doream, găsind ceea ce căutam: împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii!

logo

        Pentru a fi sigur că nu fac prostii, am apelat la un broker financiar. Specialistul în domeniul financiar-bancar mi-a oferit soluția perfectă, gratuit. Analizând situația, i-am cerut imediat împrumutul, spunându-i că accept comisionul său. Acesta, zâmbind, mi-a explicat că este plătit de instituția bancară, deci nu ia comision iar împrumutul îl realizează tot instituția financiară, nu el ca persoană. Acesta mi-a făcut doar dosarul de creditare pe baza unei analize a scoringului preliminar, care a fost satisfăcător. Având și sediul ca proprietate personală, am putut oferi și garanția imobiliară necesară în aceste cazuri.

    În câteva zile am beneficiat de creditul pentru investiții, iar perioada de rambursare am ales-o pe cea maximă, de 7 ani. Mi-am ales echipamentele dorite, am achitat avansul de 30%. Aceste instalații le pot închiria și se pot folosi și iarna la lucrări, perioadă în care construcțiile stagnează din cauza capriciilor vremii. De sărbători, echipamentele achiziționate vin în sprijinul localnicilor, iluminându-le viața și pașii, prin beculețele de Crăciun pe care le montăm.

      Încet, compania va crește și poate fi fi necoie de un credit pentru capitalul de lucru, dacă voi accede în lumea marilor companii sau pentru o franciză, când voi deveni un brand.

      Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Jurnal de blogger

Prima zi

    Noaptea am dormit cu griji. Am avut emoții. Nu pentru că mergeam la mare, ci pentru că eram blogger partener la un mare eveniment, adică la Regata Marilor Veliere.

     Mergeam împreună cu alți bloggeri și urma să ne întâlnim la Constanța. Găsisem un tren care parcurgea rapid distanța, dar pleca la ora 1.00 și ajungea în jur de ora 5.30, iar cei cu care urma să mă întâlnesc, plecau abia la ora 8.00 din București. Până la urmă ne-am înțeles să plec la București, cu trenul și să ne vedem în capitală, plecând toți, apoi la mare.

      La ora 5.20 m-am urcat în tren și am călătorit, singur… în tot vagonul, la București. Am coborât la gară și cu metroul am ajuns la Universitate.

     La orele 10.00 am plecat spre mare. Drumul șoferului prin București până la Universitate a fost plin de peripeții: blocaje, poliție, benzinărie aglomerată….

       La orele 14.00 am ajuns în Portul Constanța unde am asistat la deschiderea marelui eveniment. Apoi am asistat la concursuri marinărești. Am dat o tură prin zonă și ne-am îndreptat spre hotel. Am rămas plăcut surprins când am recunoscut Hotel Aurora Mamaia.

03-300x201

       N-am mai fost la acel hotel din copilărie. Acesta era amplasat într-un loc ideal, aproape de Constanța. Se putea observa cu certitudine că a fost renovat. După ce am servit masa, am avut program liber. Adică prietenii, la plajă, eu la bar, pentru că mi-am uitat costumul de baie acasă. Eu am făcut un tur prin zonă, oprindu-mă la piscină, stând pe unul din multele sezlonguri aflate în proprietatea hotelului și am servit un cockteil, ascultând o muzică veselă. Se vedea că apa este curată în piscină, deci sunt dotați cu filtre performante, apa fiind încălzită cu ajutorul panourilor solare.

       Urcând în camera de la etajul zece, cu unul dintre cele trei lifturi disponibile, m-am apucat de scris, atât pe blog cât și pe rețelele de socializare, accesând internetul prin WI-FI, pus la dispoziție gratuit de către gazde. Fiind cald, am pornit aerul condiționat și am o temperatură necondiționată!

       A venit seara și am plecat în portul Constanța. Acolo am servit cina și am asistat la concertele etno și Vama Veche. Fiind bloggeri parteneri, am avut acces în culise, putând discuta și asculta marile vedete!

         Seara am ajuns frânt la hotel, adormind buștean.

Ziua a doua.

       Noroc cu alarma de la telefonul mobil, că altfel ratam micul dejun. După servirea mesei am plecat rapid spre hotelul Vega unde am vizitat camera în care Amza Pelea era când un țăran cu ceapă, când un miliardar cu o valiză plină de bani. Am stat pe plajă și am servit apă, dar ne-am simțit ca milionarii țării.

         M-am bucurat când am revenit la hotel, că aproape m-a lovit, din vina mea, un cărucior cu bebe, condus pe rampa de acces pentru persoanele cu nevoi speciale.  Ajuns în cameră am făcut baie, privind spre plaja care se zărea prin fereastră. Trebuie să-mi cumpăr costum de baie! Apoi am coborât în complexul unde aveam acces gratuit și era deja distracție la piscină. Mereu mi-am dorit să fiu cazat în Mamaia, la un hotel cu piscină.

     Seara am plecat din nou în port și am făcut un tur, pe mal, vizionând bricurile cu vele și mașinile de epocă. A urmat concertul trupelor locale și a formației Vunk. Am fost în culise… normal!

          Noaptea am ajuns acasă și am adormit… ca un buștean!

Ziua a treia

     Dimineața am vizitat Mamaia, apoi am făcut un tur prin Constanța. La prânz am revenit la hotel și am savurat o gamă diversificată de specialități românești, urmărind emisiuni de divertisment la unul dintre cele patru ecrane cu plasmă, sub briza mării și a aerului condiționat din restaurant.

    Spre seară am plecat în port și am vizitat velierele, urcând pe punte, în cabine, cu grijă să nu deranjăm de la anumite treburi, pe marinari.

    Seara am urmărit noi concerte printre care și pe cel al vedetei Loredana Groza, urmînd apoi mult așteptatul foc de artificii. Îmi pare rău că aparatul foto se descărcase și nu am reușit să am o poză, cu celebra cântăreață româncă.

IMG_20160910_222147_014

     Noaptea am ajuns la hotel și mi-am încărcat aparatul foto. Apoi am ieșit pe plajă. Eram doar eu, marea, nisipul… Apa era caldă, motiv pentru care am făcut o mică baie. Mi-a fost teamă că mă îndepărtez prea mult de mal riscând să nu găsesc drumul înapoi… adică hainele, sau poate mi le subtiliza cineva…sau… Atât am gândit și apoi m-am relaxat. A fost noaptea mea. Nu puteam părăsi litoralul fără să fac o baie!

Ziua a patra.

       Ne-am făcut bagajele în grabă, după care am servit micul dejun. Am plecat în port și ne-am îmbarcat pe bricul Mircea, ieșind în larg. Astfel mi-am învins frica de apă. Când eram mic, mă ascundeam de mare, pentru că nu-i vedeam marginea… Am stat în larg și am asistat la salutul marinăresc între bricurile care se întâlneau, am servit masa și am savurat câte o bere, revenind spre seară în port.

IMG_20160911_161501_484

      Am mers la un restaurant grecesc și apoi s-a dezlănțuit “beleaua” asupra mea. Nu aveam tren sau mașină spre casă, nici din Constanța, nici din București… până a doua zi dimineață. Astfel a trebuit să-mi prelungesc vacanța cu încă o zi, la același hotel din Mamaia.

Ziua a cincea

     Am rămas singur la Mamaia. Am urmărit apusul soarelui, apoi răsăritul și am făcut o ultimă plimbare prin stațiune. Totul este perfect…dar s-a terminat. Pot spune, punct și de la capăt!

      Acest articol a fost scris de la munte, cu amintiri de la mare, pentru Spring Superblog 2017.

Tradus de germană….

     Lucrez pentru o filială din România, a unei companii germane. A fost de fapt o revenire într-o firmă multinațională. Nu este ușor, dar nu atât din cauza sarcinilor profesionale cât datorită greutății de comunicare. Nu prea sunt eu, comunicativ nici în română, dar în germană… mă pierd după primul cuvânt, oricare ar fi!

     Prima mea activitate în cadrul unei multinaționale a fost benefică pentru mine. Deși aveam întâlniri cu omologii germani, am reușit să-i învăț engleză, limbă pe care o cunoșteam de pe băncile școlii.

     Un singur vizitator s-a încăpățânat să nu cunoască această limbă dar m-am descurcat. Făceam cursuri de germană în cadrul companiei iar cu ajutorul comunicării nonverbale, eram imbatabilm ajungând să mă înțeleg mai bine decât în engleză. Parcă eram un birou ambulant de traduceri! Apoi a venit criza economică iar, compania s-a retras de pe piață din România.

     Fiind un trubadur prin viață, m-am hotărât să învăț singur limba germană. M-am apucat să studiez pe calculator, cursurile în format electronic. M-am apucat de trei ori… însă mereu m-am oprit la lecțiile cu o singură cifră, din cele 20 ale primei părți… Cel mai mult am reușit să ajung la cursul nouă!

Dictionaries inside laptop computer screen isolated on white background
Dictionaries inside laptop computer screen isolated on white background

     Apoi am lucrat pe un post important, de conducere, la o firmă mai mică. Făceam de toate: de la oferte de produse și servicii, la comenzile aferente, contabilitate, partea de resurse umane, coordonare de lucrări în instalații electrice… Aveam de comunicat și cu firme externe, din străinătate. Engleza m-a ajutat, lucrând în Gogle Translate, aveam idee despre ce discutăm și mai modificam traducerea. La fel am făcut și în germană… Dar cum iarna nu-i ca vara, nici germana nu-i ca engleza!

    Am reușit să facem o comandă de un motor electric care se producea doar la o firmă specială în Germania, având sanșa de a deveni dealer al acestei companii pe piața din România. După două luni de discuții și așteptări, a venit produsul. Deși aveam emoții, am fost fericiți de realizare. Am livrat motorul la clientul din țară dar… avea o singură problemă: prinderea pe flanșă era diferită. Pur și simplu, un singur cuvând scris anapoda, a stricat tot ceea ce a fost bun.

     Orice problemă se poate rezolva. Noi nu puteam interveni pentru că pierdeam garanția, iar intervenția solicita anumite instrumente de precizie pe care nu le aveam în dotare. Am scris repede un mail și… a trebuit să trimitem motorul înapoi pentru a fi modificat. M-am simțit tradus și trădat de limba germană! Am trimis pozele cu ceea ce vroiam și am plecat și eu acolo, pentru a fi sigur că totul va fi în regulă. Din acel moment, m-am decis să nu mai folosesc cunostințele internetului și să discut cu persoane autorizate.

  După acest stagiu, am revenit în cadrul altei companii multinaționale, cu specific similar celei în care lucrasem prima oară. Acolo m-am temut să scriu, să articulez, ceva în limba germană. O singură dată am trimis pentru un produs comandat, în grabă, unele detalii de pe Google Translate și am primit un apel telefonic surprinzător de la departamentul de Aprovizionare:

  • Tu chiar vrei să comanzi un avion?

       Gresisem la tastare o literă, iar traducerea defectuoasă, a făcut ca o instalație de climatizare cu ventilator, să devină… avion! Doar nu era să cumpărăm avion, dacă noi suntem o firmă producătoare de ornamente pentru mașini!

    Având mai multe documentații la instalații și utilaje în limba germană, ne-am decis să apelăm la o firmă autorizată în traduceri. Am ales compania de traduceri specializate Swiss Solutions , care doar printr-o simplă completare a unui formular online, lansează oferta avantajoasă. Astfel vom reuși să ne traducem toate documentațiile, pe înțelesul nostru, în limba română și vom găsi exact și concret piesele de schimb necesare bunei funcționări ale componentelor de producție din cadrul companiei.

logo_swiss_solutions_mic-300x153

     Dacă știam de existența firmei, nu greșeam motorul… dar nici nu călătoream în Germania! Dar tot a fost bine, că nu am comandat și un avion… cu motor! Fiecare greșeală are avantajele ei…sau nu!

     Acest articol, a fost scris în limba romănă, fără traducere, pentru Spring Superblog 2017.

Agentul CE 003

     Femeia îl privește pe bărbatul ei și ofetează. Acesta se uită la pata de pe podea, simțind frigul ce pătrundea pe lângă fereastra închisă. Bărbatul ridică din umeri iar soția lui privește nedumerită. Se lasă liniștea pentru câteva clipe, după care se deschide ușa de la intrare, cu putere, iar un bărba, grăbit pătrunde în apartament și se învârte în jurul camerei. Femeia se sperie și se ascunde în spatele bărbatului ei, privind în jur pe deasupra umerilor apărătorului ei. Bărbatul privește mirat la vizitator. Aceste se învârte în jurul petei care se mărea în mod constant, privește la fereastră și se implică în studiile aferentei locului faptei.

      Bărbatul i se adresează:

  • Cine sunteți?
  • Agentul CE 003 – răspunde intrusul întinzând mâna gazdei, se salută și apoi se retrage spre colț.

     Cuplul privesc cu uimire cum acesta cercetează cu o lupă peretele de lângă fereastră:

  • Aha! Pe aici vrea să pătrundă domnul spion Frig!

     În acel moment crengile copacului din fața clădirii, datorită adierii vântului, lovesc ușor geamul. Agentul își ridică fulgerător privirea, iar Vântul se sperie și dispare.

  • Este doar vântul – spune bărbatul care este strâns cu putere de femeie.
  • Vântul… Frigul și… aici este Factura! – spune vizitatorul îndreptându-se spre masă și studiind facturile de utilități. Conspirație! Aici vor să-și facă casa conspirativă … Factura … Frigul… Vântul….
  • ….
  • .. atentează la proprietatea privată… la sănătate… Gata! Îi rezolvăm!

    Agentul mai face o tură în jurul camerei privind apoi, din nou, la pata de pe perete și podea:

  • Locul crimei împotriva familiei! O rezolv!

     Vizitatorul pornește spre bucătărie și baie. După câteva secunde revine, completând foile constatatoare:

  • Locuința este veche!
  • Dar utilă… ieftină dar întreținerea este scumpă – spune femeia care-și scoate capul din spatele bărbatului ei.
  • Facem o constatare. O termografie a clădirii. Apoi asigurăm etanșeitatea apartamentului și alungăm Vântul. Punem termopane la uși și ferestre, polistiren în exterior pentru a nu ocupa spațiul util din interior și asigurăm menținerea căldurii. Frigul nu va avea pe unde să pătrundă! Factura este învinsă! Datorită confortului termic! Facem un audit energetic  rapid și totul se rezolvă!
  • Noi vroiam să vindem… apoi….că …poate luăm o casă…. – spune bărbatul dar femeia îl strânge de braț, semnalizând că nu este de acord cu acesta.
  • Nu-i nimic! O să emitem certificat energetic , care va fi de clasă A, categoric, și-l puteți vinde la preț mai bun!
  • Dacă o să avem clasă energetică A, de ce să-l vând? Dar sunt vise…
  • Nu cu mine! Eu rezolv orice problemă. Cum prind urmele spionilor, cum îi fac să dispară. În două săptămâni totul se rezolvă!
  • .. dar este scump…
  • Cu mine alături, nimic nu este greu, scump sau nerealizabil! Eu sunt agentul CE 003!

     Între timp se aude sunetul telefonului. Bărbatul răspunde la apel. Ascultă cele spuese de interlocutor după care i se adresează și el:

  • Nu mai fac nimic. Nu vând pe nimic. Mă ajută agentul CE 003 să rezolv problema.
  • Cum cine? Agentul Certificat Energetic. De ce 003? Vântul, Frigul și Factura sunt zero în fața lui, a celui care-i învinge pe toți trei!

     În timp ce bărbatul spune aceste vorbe, agentul îi face un semn de „ok”, dirijându-și echipa de lucru care începe să se apuce de treabă, imediat ce pătrund în locuință.

   Femeia prinde curaj și începe să inspecteze zona și să ofere indicații, pe care însă, nu i le cere nimeni… deocamdată, fiecare știind ce are de făcut.

      Agentul salută și pleacă într-o nouă misiune.

certificat-energetic-Bucuresti-300x225

     Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.

Antreprenorul solitar

    Viața este un joc. În momentul când ne naștem, cineva apasă pe butonul „SART GAME”. După aceea, începem să ne adunăm cele necesare în viață: cunostințe, prieteni, experință și trecem prin diferite stări, uneori contradictorii: fericire-tristețe, bucurie-supărare, dragoste-ură… și multe altele. La un moment dat, când ne așteptăm, mai mult sau mai puțin, ratăm un nivel, poate cel din domeniul sănătății și apare mesajul „GAME OVER”.

   Putem considera că totul este un joc, în care noi suntem personajele principale.

    Domeniul profesional face parte din viața noastră, deci chiar munca noastră poate fi un joc!

       A fi antreprenor în România de azi necesită un mare curaj. Fiecare antreprenor este un luptător solitar, care trebuie să-și găsească atuurile perfecte, pentru a reuși. Este ca și cum ai căuta cartea ideală pentru a completa jocul de Solitaire!

      Un antreprenor trebuie să-și folosească prima carte care-i este servită: ideea. La baza oricărei afaceri, se află o idee. Pentru a reuși în afacerea dorită, următoarea carte este una importantă, care dacă nu vine… afacerea eșuează. Viitorul afacerist trebuie să meargă pe munte, să nu aibă teamă de înălțime, să urce pereți verticali, să „meargă” pe tiroliană, să urce pe creasta muntelui alături de prieteni, căci doar cu ajutorul celor din jur poate reuși, fie ei parteneri sau clienți. Când am văzut că rezist pe munte, nu-mi este teamă de înlțime, mai ales că nu privesc în urmă, sau în jos… am ajuns la concluzia că pot cuceri orice! Dacă am dovedit rezistență, curaj și atitudine, pot fi un bun antreprenor. Conform specialistului în domeniu, Vesper, eu mă încadrez în gruparea de antreprenori inovatori și independenți.

     Idei de afaceri… Ce-și doresc oamenii? Să se relaxeze, să facă mișcare… deci, au nevoie de o cafea… pe bicicletă. Savurând cafeaua de la „The Coffee Bike”, poți spune că ai fost și cu bicicleta! Brandul cafea și mișcare…cafea pe bicicletă…. Deci sunt inovator! Strategia folosită este cea pas cu pas! Azi un mic pas, mâine la fel, iar la un moment dat, apare și cartea potrivită!

Coffee-Bike-3-150x150

     Brandul este cartea de joc, care duce la o continuitate a jocului. Indiferent de strategia aleasă, brandul trebuie consolidat și să fie cât mai multă lume atrasă…  Deci sunt independent.

     Avantajul acestei idei de afaceri este atât în flexibilitatea ei cât și în transparența acesteia. Dacă afacerea nu rentează într-un anumit loc, vin alte cărți de joc și se poate porni spre altă destinație, fiind nevoie doar de manevrarea celor trei roți ai vehicolului. Cafeaua atrage, iar clienții vor simți aroma plăcută și se vor lăsa cuceriți, pe loc, conduși de simțuri.

Coffee-Bike-1-150x150

      Revenind la altă carte de bază, care trebuie construită cu atenție, este finanțarea, căci nu moștenit avere și nici nu sunt deja milionar… Finanțarea o obțin cu ajutorul unei francize profitabile. Chiar specialistul din domeniul antreprenoriatului, Schuman, recunoștea existența mea, ca tipologie de antreprenoriat: francizatul.

      Franciza este un fel de contract prin care o persoană acordă unui francizat dreptul exploatării ansamblului de drepturi, de proprietate. Dezavantajul unei francize constă în plata taxei anuale, numită redevență, prin forma unui procent stabilit, din cifra de afaceri, implicând astfel, o carte de joc obligatorie, adică menținerea unui standard de calitate.

       Doar o marcă de prestigiu poate beneficia de o franciză  și trebuie să folosesc tehnici de producție și marketing perfecționate și rentabile. Franciza Coffee Bike devine una rentabilă chiar de la primul pas. simțind cartea câștigătoare.

     Tot derulând cărțile de joc, la un moment dat, apare asul câștigător, adică masterfranciza! Acolo nu pot ajunge, decât în urma unor cursuri de perfecționare, pentru că fiecare an de educație suplimentară, duce la creșterea probabilității de a conduce tot mai bine afacerea, conform cercetărilor efectuate de Light și Rosenstein!

    Deci reușita unei afaceri, nu este important un start-up, ci o franciză! Jocul are mai multe nivele, pot avansa ușor de la începător, la mediu, ca apoi să fiu printre cei mai avansați!

      Mă grăbesc să livrez articolul, pentru a savura o cafea pe bicicletă, gândindu-mă la SuperBlog Spring 2017, căreia îi dedic aceste gânduri răzlețe!

francize-logo

Dezamagirea…

       Ce este dezamăgirea ?

      Acesta este cel mai crunt şi crud sentiment.  Când crezi în ceva sau în cineva, iar acel lucru sau persoană nu se ridică la aşteptările dorite de tine, esti dezamăgit…

    Dacă esti dezamăgit de viaţă, te poţi implica mai mult în ea, să prinzi încredere în tine şi să poţi schimba această situaţie.

    Dezamăgirea provocată de situaţii inedite, neaşteptate le poţi depăşi ştiind că viaţa are momente bune şi momente rele.

    Dezamăgirea provocată de oameni este cea mai grea, mai ales dacă îţi sunt prieteni, este chiar dureroasă. Dar gândeşte pozitiv, oricând poţi găşi şi persoane la care nu te gândeai, care să te ajute când te astepţi mai puţin.

    Dacă esti dezamăgit de familie…. află motivele…familia nu te părăseşte la greu, sunt alături de tine necondiţionat.  Poate greşeala,  că trebuie să fie o greşeală, este la tine….

     Pentru o persoană, cel mai rău este, dezamăgirea de sine.  Gândind pozitiv, reflectând la problemă, se poate redescoperi încrederea în sine.

     Dezamăgirea îşi taie aripile, te scufundă în tristeţe. O persoană dezamăgită îşi pierde încrederea, intră în panică. Deziluzia este prezentă, dar şi acest sentiment, trăire sufletească, face parte din viaţă. Lăsând trecutul, se poate privi optimist în viitor!

    Dacă ai fost vreodată dezamăgit, ştii cum este şi la rândul tău, ai grijă să nu dezamăgeşti pe alţii!

imga0700