Arhive categorie: Advertoriale

Sigur și rapid

  Stau la birou și mă agit să termin treaba. Apare managerul companiei și cheamă un coleg de birou. După câteva secunde, apare directorul, care răpește un alt coleg. Gata! Șefii sunt ocupați și ne putem odihni… Dar sună telefonul….este șeful pe care-l uitasem, adică soția mea!

  Răspund la apel și termin repede discuția pregătindu-mă de plecare. Privesc pe geam și văd un bărbat ce plimbă o placă de BCA .

   Brusc îmi aduc aminte că trebuie să cumpăr sîrmă pentru gardul din spatele blocului. Căzuseră niște cărămizi și au distrus gărdulețul. Oftez și bombăn pentru că am promis vecinilor că mă voi ocupa de problemă. De fapt oricum mergeam la un magazin de construcții pentru niște placi de rigips și sigur puteam gasi orice tip de sarma.

    O pornesc agale spre magazinul de construcții și încep să mă uit prin jur. Nu prea înțeleg ce-mi trebuie și apelez la un specialist care-mi face o listă imensă! După ce primesc oferta, mă sperii de preț, și mai ales modalitatea de transport… Mulțumesc pentru sprijin și mă retrag spre casă, uitând țo de oferta pentru gama de placi tego la pret mic.

    Ajuns acasă stau și gândesc. Întâi am nevoie de o mașină pentru transport, de un specialist în lucrări și de mai multe drumuri pe la magazine… Apelez la un prieten, care-mi recomanda un constructor. Cu teamă în suflet, îl sun și-i explic situația. Stabilim o întâlnire pentru a doua zi când era week-end.

    A doua zi uit de discuție, până când acesta suna insistent la interfon. Este primul meseriaș care vine la timp. Studiem împreună situația și accept ideea acestuia, de a renunța la rigips în schimbul polistirenului. Am înțeles că polistirenul extrudat beneficiaza de o inalta rezistenta la difuzarea vaporilor .

      După aceea discutăm de materiale, manoperă, prețuri… Acesta îmi recomanda un site online pentru achiziția materialelor, scăpând astfel și de stresul transportului. Accesăm platforma pe internet pentru depozitul online și comandăm cele necesare, atât pentru uzul propriu, cât și pentru reparația grădinii. Comanda o efectuează specialistul și urmează ca luni să înceapă lucrarea. Eu sunt sceptic, dar… chiar așa a fost!

14690957_1507989565894971_5575388765661006512_n

      Luni seara, când am ajuns acasă, sârma de la gard era la locul ei, iar polistirenul era deja pe poziție! Prețul… a fost mult mai mic, chiar cu manoperă, decât dacă achiziționam materialele, cu trnasport de la un magazin de construcții. Produsele au fost intacte și în cantitățile solicitate. Meșeriașul uitase niște mărunțisuri, accesorii, conespanduri dar firma online, le-a livrat la urgență și problema a fost ca și inexistentă! Este clar, soluția Depozit Online este o idee de prezent și de viitor!

Probleme cu dinții?

   De mic copil am fost bulversat și am avut „alergie” la două probleme existențiale: una era statul la coadă la Poștă și celălalt… mersul la dentist. Cu prima problemă s-a rezolvat, în timp, când a apărut transportul prin curier și pentru scrisori, poșta electronică.

     Dar cu mersul la dentist, problema a rămas în memoria mea, o perioadă mai lungă, ca un moment de stress psihologic.

      Când am fost copil, mă ducea bunica des la cabinetul stomatologic și mereu îmi dădea câte un corn, să nu-mi fie foame în cele câteva ore cât nu aveam voie să mănânc. De obicei erau două ore după finalizarea chinurilor și câteva ore de așteptare până să-mi ocup locul pe scaunul de tortură. Uneori era mai obositoare așteptarea, țipetele celor din interior, care acționau psihologic asupra mea, decât tortura efectivă. Dentistul, mereu îmi găsea cîte ceva și auzeam critici că nu mă spăl pe dinți, dar nu puteam să spun că mâncam mereu pentru a nu muri de foame până el își face treaba…. El îmi spunea mereu de baterii, mâncare, apă, dar cine-l asculta? Auzeam doar zgomotul aparatelor… Brr!

  Între timp am crescut și am devenit implicit, mai inteligent, recunoscut și de alții, din jurul meu.

     Acum nu am probleme cu mersul la cabinetul de stomatologie . Mă programez prin internet, completând formularul sau, fiind deja cunoscut, doar cu un simplu apel telefonic. Nu am atâtea probleme, dar îmi fac câte un consult anual. Împreună cu acest consult, particip și la o sedință de detartraj .

   Detartrajul reprezintă procedura stomatologică prin care se îndepărtează tartrul depozitat pe dinți și îndepărtează placa bacteriană. Astfel dinții devin netezi, curați și sunt lustruiți, devenind mai strălucitori și mențin sănătatea lor. Este o operațiune care ar trebui realizată de două ori pe an. Așa cum plecăm în concedii, călătorii, putem face și vizite programate la cabinetele de stomatologie.

    Această operație se poate realiza manual sau mecanic. Manual, necesită instrumente ascuțite, iar detartrajul cu ultrasunete se realizează prin vibrații mecanice la frecvențe înalte și sângerea este mult mai mică, iar jetul de apă care se eliberează, oferă un masaj calmant gingiilor. Totuți, fiind fumător, detartrajul este indicat să-l fac la fiecare trei luni. Femeile însărcinate și copii sunt îndrumați spre detartrajul manual.

     Astfel elimin bacteriile (acele baterii cum înțelesesem eu când eram mic… ) care nu pot dispărea complet doar prin spălarea dinților.

s2

      Din cauza neglijenței, am pierdut și eu doi dinți. Chiar dacă sunt cei din spate și nu se văd, acolo se adună mereu restul de mâncare, ceea ce este „anormal” de normal. Atunci încep sensibilitățile la ceilalți dinți, durerile gingivale…

     Am rezolvat și cu acest loc liber și mi-am pus un aparat dentar care s-a integrat perfect. Trebuie să recunosc că nu știam cât de importanți sunt dinții, până nu am suferit, doi ani consecutivi, de Revelion, din cauza durerilor care m-au însoțit la trecerea dintre ani. Dacă știam ce specialiști buni în ortodonție să găsesc aici, ce petrecere aveam!

    Este adevărat, că sunt zone din țară, cu climă diferită, unde sănătatea este afectată mai puțin, dar uneori, neglijența se reflectă în timp.

      Prima vizită la clinica Cris Smile m-a făcut să petrec o noapte albă. Ajuns acolo, după ce mi-am luat provizii de covrigi și reviste, am rămas uimit de personalul încântător.

     Întregul personal avea un zâmbet plăcut (ca și cum ar face reclamă clinicii) și am fost preluat imediat. Abia am aruncat câte o privire în jur, urmărind designul, tabloul electric și iluminatul încăperii că deja eram în plină intervenție. Totul a descurs ușor, fără dureri. Nici nu am apucat să mă dezmeticesc, de ce sunt acolo și ce mi s-a întâmplat.

  Pe lângă ȚINUTA VESTIMENTARĂ, COMPORTAMENT, ÎNFĂȚIȘAREA ȘI ZÂMBETUL, REPREZINTĂ IMAGINEA PUBLICĂ A OMULUI!

       PS: O dată când am fost la un alt doctor, atâta m-a chinuit, că l-am mușcat, acesta ieșind pentru câteva clipe afară, eu am decuplat siguranțele din tabloul electric, ca să pot fugi în liniște… La Cris Smile, nu este cazul!

4-1024x336 (1)

Alegerea iluminatului artificial optim

Iluminatul artificial

      Sursele de lumină sunt extrem de importante. Chiar dacă multe persoane nu-și dau seama, iluminatul artificial le poate afecta sănătatea.

   O lumină neconformă sau prost direcționată poate produce pierderea vederii în timp, dureri de cap, producând stări de anxietate și nervozitate.

       Iluminatul locuințelor și a birourilor sunt probleme stringente ale existenței umane. Iluminatul este ales în funcție de necesitate, adaptându-se normativelor în vigoare, care oferă soluții optime pentru fluxul luminos necesar activităților desfășurate.

       Lumina naturală este cea mai bună, dar Pământul prin rotația lui, ne aduce mereu după zi, seara, și implicit întunericul.

      În timp, becurile normale incandescente au fost înlocuite de surse de lumină economice, cu led, cu halogen sau fluorescente. Sursele economice au dezavantajul că au un timp mai îndelungat până ajung la valoarea lor nominală. Lămpile cu leduri sunt mai estetice dar au și ele dezavantaje. Aceste surse de lumină costă mai mult, dar cheltuielile se  amortizează în timp.

       În prezent, corpurile de iluminat au început să folosească diferite surse de lumină, cu diferite moduri de prindere ale acestora. Pe lângă clasicele becuri cu fasung E27 sau E14, au apărut și surse de lumină cu alte socluri precum cele din seria GU, G, MR și GX de diferite puteri și culori (lumina zilei, alb-rece, galben-cald).

       Când Thomas Edison a inventat becul cu filament, nu se gândea cât de mult va evolua această componente uzuală de zi cu zi.

Soluții optime

       Omul își dorelte armonie, relaxare și un ambient plăcut. Stresul și agitația zilnică trebuie anihilată. Puțini cunosc faptul că sursele de lumină induc sau ameliorează stările psihice ale celor care le folosesc.

    Pentru o locuință perfectă, iluminatul trebuie să fie în concordanță cu atmosfera din familie.

       Una dintre cele mai plăcute și ideale surse de lumină este becul vintage, care realizează un echilibru ambiental perfect între obișnuita iluminare artificială și armonia cromatică plăcută și liniștitoare din jur. Folosind aceste tipuri de becuri vintage, ai impresia că ceva s-a schimbat în locuință, în sensul bun al cuvântului.

Becul Edison

     Aceste surse de iluminat de tip vintage sunt  cunoscute sub denumirea de becuri Edison, aducând un omagiu și recunoștință inventatorului surselor de lumină, fără de care astăzi, nu am fi putut exista și nu puteam evolua în domeniile tehnologice.

        Aceste becuri decorative au diametrul globului de 60 mm și dacă sunt montate într-un abajur care lasă la vedere acest glob, am putea spune că retrăim vremurile anilor 1900…  dar cu evoluții prezente.

    Acest concept de iluminare are propriul său farmec și se adaptează ușor pentru orice corp de iluminat care folosește soclu E27 sau E14..

       Aceste becuri revoluționare în domeniul iluminatului, se găsesc la magazinul SavElectro și încep să atragă publicul cât mai numeros.

       Cu aceste becuri, atașate unui corp de iluminat ideal, de tip antic, pot contura o apropiere spațială, o trecere peste puntea timpului, o legătură între trecut și prezent.

      Lucrurile vechi sunt apreciate dar cu conotații noi, se încadrează perfect în viața actuală de zi cu zi.

     Deci becul vintage asigură iluminare perfectă, design plăcut și estetică ideală.

       Folosind un bec Edison lucrurile in jur par a fi mai așezate, la locul lor, iar asta se datorează in primul rând căldurii luminii pe care acest bec Edison o emana în jur.

p_2_1_7_8_2178-thickbox_default-Bec-vintage-Edison-40W-E14-210x228

Primind cadoul eleganței

      De mic copil, îmi plăcea să am mereu câte ceva la mine. La început plimbam diverse obiecte pe care le introduceam în locul destinat acestora, în așa botezatele “valize” folosite de bărbați, adică mai exact genti de barbati, cum le spuneam eu. În acele vremuri, eu așa denumeam fiecare obiect în care încăpea un alt lucru… Bine că nu eram fată și să am o păpușa rusească!

     Când plecam în excursii, îmi luam rucsacul și parcurgeam distanțe apreciabile, dar nu-mi abandonam obiectul de pe spate. Când o porneam la drum, oriunde, îmi luam câte o pungă cu mine, că cine știe ce-mi cumpăram și aveam nevoie de protecție și de transport… asigurat.

     La servici, de asemenea, îmi duceam sandwich-ul într-o pungă, Toți se uitau ciudat la mine, pentru că eram singurul care dețineam acel obiect, de parcă era unic. Soția mea, ca să mă ajute, mi-a cusut o plăsuță de care eram mândru: doar era realizat din inimă! Tot eram privit cu scepticism.

   Se apropia ziua mea de naștere. Fiecare coleg, își serba onomastica la un restaurant unde primea cadou. Eu mereu știam dinainte ce urmau să primească, fiind printre cei care făceau cumpărăturile, cunoscând astfel toate locațiile. În preajma aniversării, eram atent la ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar era liniște. Mă frământam: dacă nu este cine să facă cumpărăturile? Dacă nu vor veni la ziua mea? I-am anunțat din timp, deși eram conștient că știau…

     A venit și ziua mult așteptată și mă tot uitam, cum apare câte unul, dacă are pungă de cadouri. Nimic. Culmea era că veniseră toți! Eram dezamăgit și mă gândeam să-mi fac de cap. Nici fetele nu au putul să-mi cumpere ceva… Din copilărie îmi plăcea să primesc cadouri… uneori să și ofer…

      Când să ciocnim paharele și să primesc urările, unul dintre ei îmi întinde geanta lui. De fapt era cadoul pentru mine. Verific cele două compartimente din interior cu cele două buzunare, deschid fermoarul la unul dintre ele și găsesc felicitarea. Mai găsesc o doză de bere și ..gata. Închid accesoriile de la clapetă și iau breteaua reglabilă în mână pentru a înapoia geanta. Atunci remarc și buzunarul cu fermoar din spate unde scria denumirea genții și faptul că a fost produsă în Italia. Geanta neagră din piele naturală avea numele meu, pe lângă denumirea oficială de Kristy. Și amândouă semănau… fiind diferită doar prima  și ultima literă…

DSCN4039-150x150

    Abia atunci am raționalizat că de fapt, și geanta este un cadou pentru mine, de la Totul din Piele, site unde se tot uitaseră colegii mei, în ultimul timp! Este un accesoriu perfect, pe care folosesc și în prezent! Cât de curând, o să-mi achiziționez și o servietă… de piele!

servieta piele naturala-150x150

Din piele catifelată

    Gata de plecare! Șeful meu mă caută din priviri și mă culege de sub cuier, cu viteza luminii. Mă ia de mână și-mi reglează înălțimea adecvată, de la breteaua lungă și reglabilă, pornind apoi  la drum.

    În graba cu care am plecat, ultima sorbitură de cafea s-a revărsat asupra mea. Noroc că am pielea neagră naturală care rezistă imtemperiilor.  După câteva minute am ajuns la autobuz și ne-am suit în grabă în acesta. De oboseală, iau loc lângă cel care mă conduce pe drumul meu zilnic, spre servici. În timp ce acesta își verifică telefonul mobil, eu fac inventarul propriilor mele obiecte. Trebuie să mă uit în toate cele trei compartimente pentru a nu mă trezi cu surprize neplăcute. Buzunarele sunt pline, iar pe cel cu fermoar îl țin mereu închis.. Sunt bogat, având o mulțime de bani și acte valoroase. După ce-mi verific și buzunarul din spate, care are și fermoarul închis, pot sta relaxat. Am și câteva pastile pentru cazul nefericit în care durerea de cap începe să-i coplesească pe cei din jur. Am și apă la mine, doar vine vara toridă! Îmi stă bine cu accesoriile argintii pe care le dețin, pe haina mea neagră.

   Privind pe geam, îmi aduc aminte să-mi verific clapeta dacă este închisă, nu de alta dar s-ar putea să mă atace praful din atmosferă…. Când totul este în regulă, trebuie să coborâm. Salutăm echipa de la poartă și ne ocupăm locurile noastre, la birou. Șeful meu dispare și reapare la anumite distanțe de timp. Eu sunt cuminte și ofer cele solicitate, când este nevoie de mine. După câteva ore obositoare, plecăm spre casă.

    Ajunși acasă, sunt abandonat lângă cuier, lăsat pe întuneric, să mă odihnesc pentru o nouă zi. Sunt cel mai bogat din familie. Banii lor sunt la mine, păstrați cu grijă și atenție.

    Același drum îl facem în fiecare zi lucrătoare a săptămânii, iar în week-end mergem și ne distră la iarbă verde, la grătare cu mici, cârnați, bere… Câteodată le gust și eu, prinzând accidental câte ceva… Apoi sunt spălat și aranjat pentru o nouă aventură….

    Uneori însă, în week-end, sunt lăsat acasă deși fac tot posibilul să-mi semnalez prezența pentru a fi luat în seamă și dus și eu la distracție. Uneori îmi iese, alteori nu, deși ajung să cad pe jos, lângă ușă…

    Vă întrebați cine sunt eu?

    Nu v-ați dat seama?

   Sunt geanta de bărbați din piele naturală 100%, Robero Neagra, achiziționată de pe situl online Dbags. Eu păstrez în siguranță informațiile prețioase, am grijă de banii familiei și sunt alături de ei, oricând pleacă undeva… mai ales el, capul familiei!

DSCN4942-150x150

    Atât eu cât și celelalte obiecte care mă însoțesc suntem de calitate, de origine italiană.

DSCN2171-150x150

Personalizat

   Liniştea devine din ce în ce mai apăsătoare. Aceasta este întreruptă din când în când de zgomotul specific atingerii tastelor de la laptop. Fiecare persoană este concentrată asupra muncii pe care o desfăşoară. Uneori se aude un „scrâşnet” al hârtie, scrijelită de un obiect de scris, identificat ca fiind un pix.

     – L-am pierdut pe Alex! se aude o voce de fată.

   Toţi cei din jur se uită uimiţi spre biroul lui Alex. Acesta stătea cuminte la locul său, fără a acorda vreo atenţie cuvintelor rostite de colega lui. Aveai impresia că este o statuie, dar mimica feţei trăda un zâmbet ascuns.

    Cum să-l pierzi pe Alex? Este cel mai dolofan din birou! După câteva secunde de gândire, toţi cei din jur, zâmbesc. Între timp, fata găseşte ceva pe jos. Este pixul pe care-l pierduse. Nu era doar un pix simplu, era din seria de pixuri personalizate oferite cadou de colegul celor din birou, Alex.

   Compania pentru care lucrau cei din birou, oferise  agende personalizate tuturor celor care lucrau în cadrul firmei. Aceste cadouri care sunt utile fiecărui angajat, se oferă anual, ca un fel de bonus intern, împreună cu alte papetării, de fapt fiind nişte obiecte personalizate  cu logo-ul şi însemnele companie. Aceste obiecte sunt oferite de asemenea, ca nişte cadouri, colaboratorilor companiei.

    Alex a prins ideea din zbor şi a reuşit să-şi realizeze propriile produse, pe care le-a oferit atât colegilor de birou cât şi prietenilor săi. Deşi acest obiect banal, un simplu pix, dar personalizat, nu este ceva important pentru o persoană, faptul că a fost oferit cu drag de cineva, a adunat multe aprecieri. Alex se simţea ca o vedetă, conştient că fiecare din jurul său, avea o părticică din el.

    Se poate constata în timp, că obiectele banale, cele personalizate sunt mult mai îndrăgite, păstrate cu atenţie şi grijă, faţă de cele clasice şi obişnuite. Avem grijă de ele, ca de noi înşine, uneori!

    Un obiect personalizat reprezintă de fapt omul în sine. Acel obiect nu este neapărat o reclamă, poate fi doar ceva care să-ţi aducă aminte de cineva drag sau de evenimente importante şi cruciale. Pentru personaliza un obiect, nu este nevoie să mergi la „imprimerie”, pur şi simplu te „personalizezi” pe internet, pe situri specifice.

pix personalizat

Maşina personalizată

    Băiatul priveşte în zare. Aşteaptă să vină unchiul său care-l va duce la mare, pentru a fi câteva zile alături de prietenii săi. Deşi îşi doreşte foarte mult această călătorie, acesta este nervos. Starea îi este provocată de anturajul cu care va călători. Nu a avut niciodată vreun punct comun cu unchiul său, pasiunile lor erau complet diferite. În timp ce unchiul său se ocupa de călătorii, drumeţii şi sport, el prefara să-şi îmbogăţească cunostinţele din domeniul informaticii, distrându-se cu diferite softuri şi jocuri noi apărute, mai ales cele legate de maşini.

    Aşteptându-şi ruda, băiatul regreta că nu obţinuse permisul de conducere pentru a se deplasa singur, cu maşina părinţilor, în locaţia dorită.

    Un autoturism opreşte în faţa băiatului dar acesta nu-i acordă atenţie. Era o maşină prea interesantă pentru a fi cel al unchiului său. Claxonul se face auzit, geamul se deschide şi figura zâmbitoare a unchiului îl lasă perplex pe băiat. Acesta uimit, se asează pe bancheta din spate, mimând o stare de odihnă, de somn.

colantare-caroserie-auto-iasi-1

    Băiatul priveşte atent prin oglinda retrovizoare la culoarea maşinii:

    – Ai vopsit maşina, unchiule?

    – Nu.

    – Arată… diferit.

    – Am pus folie.

  – Poftim? – întreabă băiatul oprind jocul pe care-l începuse pe telefon.

    – Am pus folie şi astfel, am mai multe avantaje.

    – Este interesant. Dar este legal?

    – Da. De ce nu?

    – Arată super! Designul este diferit faţă de data trecută când m-ai dus cu maşina.

    – Desigur!

    – La ce te ajută folia?

    – Vopseau este protejată pe toată suprafaţa iar rugina apare greu.

    – Te-a costat ceva….

    – Nu aşa mult cum crede lumea. Când am vopsit maşina am cheltuit mult mai mult.

    – Dar de ce ai vopsit-o?

    – Mi-a zgâriat cineva maşina în trafic.

    – Am priceput… Oare folia protejează?

   – Da. M-a tamponat uşor cineva… dar nu te speria, nu am avut multe accidente.

   – Da, şi?

    – Ce anume?

    – Te-a tamponat, şi?

    – Ai devenit curios! Mi s-a stricat doar folia, pe care am înlocuit-o foarte uşor.

    – Serios? Păcat că la noi nu există…

    – Ce anume?

    – Firme care să se ocupe de folieri.

    – Când ai nevoie de folieri caroserii auto Iasi , anunţă-mă şi te ajut. Compania unde lucrez şi-a pus autocolante tip reclamă pe toate maşinile firmei.

    – Aş vrea la maşina mea, a noastră … de la tata….

    – Te îndrum eu, dar să nu o faci prea extravagantă, că mă faci gelos! – zâmbeşte unchiul.

    – Da… O maşină veche dar personalizată!

    Discutând despre maşini, un subiect uimitor de comun celor doi, băiatul nici nu a observat că a ajuns la destinaţie. Buimac, îşi ia rămas bun, călduros, de la unchiul său, pornind spre distracţie dar cu gândul la maşina lui. Deja avea idei….

colantari-masini-iasi-640

    Imaginile au fost preluate de pe situl RoyalPrint care oferă o gamă diversificată de servicii precum și folieri masini Iasi .

Cadouri…obişnuite

   Gata. A venit şi ziua cumpărăturilor. M-am pregătit fizic şi psihic. Am deschis o listă, lipită de uşa bucătăriei, în care fiecare membru al familiei şi-a trecut dorinţele. Mă uit la ceas… Se face târziu….

   Sună telefonul:

    – Dragule nu pot veni la cumpărături. Tata are o problemă medicală şi stau până vine doctorul!

    – Bine… – oftez dar mă şi bucur că voi termina mai repede cu cumpărăturile. Voi merge fix la ţintă.

   – Să iei şi cozonac…

   – Bine. Pa…

    Copiii erau ocupaţi cu treburile lor, aşa că m-am suit în maşină şi am pornit spre magazin. Cu greu, am găsit un loc de parcare. Noroc că cel dinaintea mea, se certase cu consoarta lui şi au renunţat la cumpărături. Uneori, o mică ceartă nu strică!

   Iau un cărucior şi pătrund în incinta magazinului, ferindu-mă de poşete, femei şi bărbaţi agitaţi. Mă duc cuminte spre un colţ al magazinului şi încep să caut. Drumul este anevoios…

    După două ore, am găsit şi eu trei produse din imensa listă, care părea…întreagă. La un moment, o fostă colegă de servici mă opreşte fericită:

   – Ce faci!

    – Uite…încerc să cumpăr câte ceva… Aglomeraţie.

    – Ţie nu-ţi plac magazinele!

    – Nu!

    – Te ajut eu. Lucrez aici ca consultant. Dar îmi oferi o cafea!

    – Categoric. Îţi eram dator din vremurile trecute.

     Sunt fericit. Prietena mea preia lista şi căruciorul începe să se umple. Parcă mai am nevoie de unul. Ce bună este fosta colegă… şi frumoasă!

     La un moment dat ne oprim şi citeşte cu atenţie. Se uită la mine şi megem la raionul special, de vibratoare. Femeia agaţă un produs şi mi-l pune în coş. Mă uit mirat, crezând că este o eroare, dar nu este aşa. Ea taie acest produs de pe listă, semn că s-a rezolvat. Tac, cuminte. Gata. Am terminat. Mergem spre casă. Eu sunt stingher şi încerc să găsesc  o explicaţie pentru momentul anterior, jenant:

    – Cred că este de joacă… pentru fiica mea!

    – Probabil – zâmbeşte femeia.

   – Deja se ocupă de aşa ceva…

   – Majoritatea femeilor folosesc vibratoare dar nu recunosc.

   – Chiar? – întreb eu uimit

    – Da. Şi eu folosesc. Nu mereu am sansa unei cafele şi cine ştie ce va fi…

imga0700

Aventuri la o nuntă

    După ce am rezolvat cu florile şi ţinuta soţiei, am început şi eu să mă pregătesc pentru marele eveniment. Pentru a pleca cu alaiul, noi ne-am dus să fim preluaţi de la viitoarea locuinţă a mirilor, doar nu era să plecăm de la hotel? La orice nuntă  fiecare actor, fie el principal sau secundar are un rol bine determinat în bunul demers al evenimentului.

    M-am îmbrăcat repede, am pus câteva bijuterii pe soţia mea… şi mi-am preparat o cafea pentru relaxare. O torn liniştit, cafeaua nu soţia,  în cană şi tresar la sunetul soneriei de la interfon!

    A ajuns mirele cu alaiul! Nu apuc să beau cafeaua, că oricum o parte din ea picase pe cămasă… spre disperarea mea. Repede închid haina şi ies în întâmpinarea alaiului, ferindu-mă de toţi, să nu vadă mica pată de pe cămasă…

    Vine lume multă, nici nu ştiam că încap aşa mulţi în sufragerie şi se cântă să de-a naşul bani… iar soţia mea îmi face semn să mă execut. Îmi aduc aminte că eu sunt cel care a primit dedicaţia şi ….plătesc, deşi nu sunt turc!

    Apoi plecăm la mireasă, sărutări, câte un păhărel…hm ce bun, dar este limitat pentru mine! Acolo mă ia soacra mare şi soţia împreună cu o domnişoară de onoare în altă cameră şi încep să mă tragă de cravată, pentru a o aşeza după ideile lor…. Apoi îmi zăresc cămaşa pătată şi rămân interzise şi cu gura căscată.

   Soacra mare dispare şi reapare cu altă cămasă. Fac schimbul şi este ok…. un pic cam mare pentru mine, dar depinde cât de mult mânânc…

    Apoi o pornim înapoi spre localul nunţii, adică la hotelul unde ne cazasem cu o seară înainte. Bine că restaurantul era în incinta hotelului! Puteam evada spre cameră când aveam nevoie.

   În sfârşit, ajungem la destinaţie. Acolo suntem întâmpinaţi cu şampanie, urmând să stăm la intrare pentru a ciocni şi a ne „ciocni” cu invitaţii. Unii intrau, mergeau la mese, alţii veneau…. atâtă ne-am sărutat cu invitaţii că nici nu mai ştiam ce caut pe acolo… De la atâtă noroc, cioc-cioc cu paharele, un pic de şampanie mi-a vizitat şi noua cămasă, dar asta e. Se pare că hainele urmează să consume mai mult alcool decât mine!

   Când am văzut că nu mai apare nimeni, fuga la mese. Formaţia începe să-şi intre în atribuţii. Valsul răsună puternic, îndemnând lumea la dans. Mirii deschid balul. Eu încerc să-mi beau cafeaua dar omul de la microfon ne cheamă la dans.

   Mă uit în jur, privirile celor de acolo se îndreaptă spre noi, iar cafeaua pare să nu fie o bună prietenă cu mine. Printre nori…intrăm în ringul de dans, nu de box…deşi cam aşa părea pentru mine!

   Mă simţeam că în filmul „Pe aripile vântului”, dar parcă totul era… o vijelie. Cred că a fost cel mai lung dans din viaţa mea!

   Retras la masă, am servit un aperitiv oferit cu graţie de o chelneriţă. Aceasta cum vedea că ne uităm în direcţia ei, imediat era lângă noi.

   Petrecerea a continuat cu muzică de toate genurile. Mâncarea a fost mai mult decât perfectă şi venea într-una, că mă speriasem, că mi se va rupe şi cămaţa împrumutată! Am reuşit să beau şi cafeaua, iar ciudat, nu m-am retras deloc în camera de hotel!

   Am fost nevoit să vorbesc şi eu, când s-a furat mireasa. Atât de bine am păzit-o dar tot mi-a scăpat, atât ea cât şi nişte bani pe whiskey.

   Mă gândeam că poate mirele renunţă la ea, dar era încăpăţânat! Când a trebuit să o negociez, am intrat în panică. Nu prea sunt vorbăreţ, am cuvintele limitate…. când acestea se termină… pauză.

   Nu-mi mai aduceam aminte de ceea ce aveam de spus, exact ca atunci când merg să plătesc patru facturi şi uit de două dintre ele! Până la urmă am spus câte ceva, mai mult cu privirea aţintită către o „hoaţă”, care-şi cam pierduse din lenjeria cu care venise…..

   Nunta a continuat cu veselie, apoi spre bucuria mea, am făcut un tur al invitaţilor pentru a mai schimba nişte pupici… Am îndemnat pe unii , pe alţii, la distracţie, la una mică, la o bere…

   Fotograful se ţinea scai după noi şi cum ne prindea, „zup” o poză. Mă simţeam ca un actor de cinema sau ca un politician ce trebuia să facă o gafă… Eram atent, pentru că trebuia să-mi păstrez imaginea publică favorabilă pe care o aveam…. încă!

   Când mireasa şi-a aruncat buchetul, m-am cam întristat, amintindu-mi cât timp mi-a luat să o găsesc la florărie, buchetul nu mireasa… Dar când am văzut ce minunăţie de fată a capturat florile, mi-a trecut… Poate ajung şi la nunta ei…

   Târziu, au plecat şi ultimii petrecăreţi, unii cu soţiile, alţii cu sticla, iar unul cu un cucui….

   Bucuros că totul s-a terminat cu bine, ne-am retras cu rudele şi mirii, în camera de hotel unde ne-am continuat petrecerea. A fost minunat! Hotelul şi restaurantul, de patru stele, au oferit tot ceea ce era nevoie pentru o nuntă perfectă.

   La sfârşit, am spus şi eu, o vorbă… pentru miri în faţa neobositului fotograf nunta Iasi : „Azi este prima zi din restul vieţii!”

Singurătate…

   Bărbatul priveşte în jur şi ezită, să mai facă alţi paşi. Timpul pare îngheţat, precum spaţiul în care acesta se deplasează. O femeie se răsteşte la el, deoarece aluncase uşor iar femeia se speriase, strângându-şi poşeta în mod insistent. Un copil se strâmbă la ei…. După alţi câţiva paşi, bărbatul se răzgândeşte:

   – Nu este vreme de plimbare! Mai bine stau la hotel! Ce greu trece timpul când eşti în delegaţie!

    Bărbatul se întoarce şi o ia înapoi, în direcţia de unde o pornise iniţial. Ajuns în faţa hotelului, îşi ia o figură gravă şi pătrunde în interior. Recepţionara îl vede şi-l salută politicoasă:

   – Bună seara!

    – Hm…da… – bombăne acesta. Noapte bună!

    – Aţi revenit?

    Bărbatul se uită la blonda de la recepţie gândind: “ce întrebare penibilă”.

    – Da. Este frig afară!

    – A venit iarna.

    – Da. La revedere!

    – La revedere.

   Bărbatul este salvat de liftul care tocmai “parcase”. Pătrunde în incinta acestuia şi apasă butonul aferent etajului unde se cazase. Ajuns la destinaţie, coboară agale şi introduce, oftând, cardul pentru a se deschide uşă. Undeva, într-o cameră alăturată se aude o voce feminină şi suavă. Zâmbeşte:

   – Unii au noroc!

   Intrând în cameră se asează pe fotoliu şi porneşte televizorul. Acesta se gândeşte un timp, apoi începe să-şi prezinte programele. Bărbatul derulează canalele dar nu-i convine nimic: ştiri care se repetă, filme în reluare….

  – Nu am cu cine vorbi! Ce penibil! Sunt eu tăcut, dar nici aşa!

   Între timp, aude din nou, vocea suavă. Zâmbeşte. Se ridică şi se asează la masă, pornind laptopul. Se plictisea. Prietenii de pe reţelele de socializare erau ocupaţi iar el se simţea ignorat. Deodată îi apare o reclamă, care dacă era acasă, nu i-ar fi atras deloc atenţia:

   – Videochat Iasi ! Hm! De ce nu? Poate găsesc persoană aptă de o conversaţie normală!

   Bărbatul accesează situl şi aşteaptă…. O domnişoară îi răspunde. El rămâne uimit şi femeia preia frâiele discuţiei….

   Zorile încep să se ivească. Bărbatul îşi ia rămas bun de la partenera de chat, privindu-şi ceasul şi tresărind:

   – Ce zboară timpul!