Arhive categorie: Articole blogger

ROMANIA!

drapel

      Mândria de a fi român, începe să dispară din generaţie în generaţie. Care ar fi motivul…. Poate faptul că se doreşte binele de sine, în detrimentul altor lucruri, poate teama de a nu fi respins în anumite societăţi ( referitor la cei plecaţi din ţară ), poate ruşinea din cauza problemelor făcute de alţi români… Dar trebuie să ştim, că aşa cum nu există pădure fără uscături, nu există popor perfect. Dacă ar fi existat vreo naţiune perfectă, celelate ţări, ar fi avut un model de urmat.

       Trebuie să fim mândri că suntem români, de istoria noastră, de frumuseţile patriei şi să ne promovă cum putem, ţara.

      Nu cred că cei care au plecat spre alte zări, permanent sau temporar, nu au momente de nostalgie, de dor….pentru ceea ce au avut şi mai au , în ţară…

      Dacă nu putem să ne păstrăm identitatea naţională, nu putem spera ca alţii să ne respecte.

       Nu e o coincidenţă, nu e pur întâmplător că Sf. Andrei şi ziua naţională a României sunt sărbătorite în două zile consecutive…

         România este o ţară frumoasă cu un popor ospitalier. Trebuie ca noi să avem grijă de noi şi mai ales cei cu putere de decizie să lupte pentru bunăstarea ţării , nu pentru distrugere, în detrimentul dorinţelor, unor popoare care ne invidiază. Doar invidia poate produse dizgraţie care să se transforme în alte forme de manifestare.

          Dacă nu am fi prea buni pentru o lume atât de agitată, lumea nu ar discuta de noi, în orice context….

       Mândria de a fi român, este o adevărată artă, a vieţii noastre, a celor ce simt româneşte, chiar dacă , unii ascund acest lucru….

108 Imagine de vis

La Multi Ani ROMANIA!

La Multi ani, romani!

Statutul cetăţeanului european

 

 

O problemă importantă pe agenda Comisiei Europene trebuie să fie legată de statutul cetăţeanului european.
Chiar dacă fiecare persoană are cel puţin o cetăţenie, toţi cei din Europa, sunt cetăţeni europeni. Bătrânul continent, de-a lungul rotaţiei în jurul planetelor a avut multe generaţii care prin munca lor au dus la dezvoltarea societăţii în care trăiesc. Europa este doar una, deşi pare divizată din cauza politicii şi a economiei. Din punct de vedere social, oamenii sunt la fel. Peste tot există clasa superioară (a celor bogaţi), clasa medie şi pătura socială de jos. Singurele diferenţe sunt legate de existenţa şi supravieţuirea acestor categorii sociale. Din păcate, nu toţi europenii, care deţin aceeaşi cultură şi îndemânare sunt plătiţi la fel, iar clasele sociale sunt dependente de acest factor. Un reprezentant al clasei medii dintr-o ţară poate fi considerat, pe plan financiar, ca putere de cumpărare, cu unul din mediul inferior al unui alt stat.
Este clar că nu poate exista o Europă unică, unită în totalitate dar aceste discrepanţe pot fi reduse.
Reprezentaţii statelor europene nu sunt percepuţi în mod similar de către alţi reprezentanţi, tot europeni. Trebuie realizată o uniformizare de mentalităţi şi concepte.

Migraţia încotro?

 

Comisia Europeană are un rol important în rezolvarea problemelor care apar în sistemul european.
O importanţă deosebită trebuie acordată migraţiei. Prin emigrarea populaţiei se realizează un dezechilibru european şi mondial. Unele zone ajung să nu mai fie populate,  iar mediul neîngrijit va conduce spre distrugere. În acest fel apare Apocalipsa mult discutată, provocată de oamenii care vor să trăiască mai bine. Mediul înconjurător are influenţă asupra oamenilor din zonă dar se răsfrânge, încet dar sigur asupra întregii planete.
Migraţia poate fi stopată prin programe speciale pe care le poate dezbate şi aproba Comisia Europeană. Omul trebuie să fie în centru atenţiei. Din păcate, ei nu sunt sprijiniţi pentru implementarea unor programe de dezvoltare zonală, structurată pe domenii de activitate cunoscute şi experimentate în timp de populaţia care-şi are habitatul acolo.
Oamenii migrează atât din cauze sociale, economice cât şi politice. Orice migrare are repercursiuni negative atât asupra emigranţilor cât şi asupra statelor care-i primesc şi găzduiesc. Este mai uşor şi mai profitabil ca ţările prin companiile private pe care le au în „custodie” să investească într-o ţară, dezvoltându-şi astfel şi afacerile.
Statutul emigrantului este de asemenea o problema stringentă şi rezolvabilă de către Comisia Europeană. De multe ori stăm şi medităm. Oare chiar nu se poate nimic sau tergiversările au un anumit scop?
Problema migraţiei nu este legată strict de oameni cât de cadrul legislativ, instrumentul care parafează statutul persoanei.

Politica şi Comisia Europeană

 

 

Mereu când participăm la alegerea unor reprezentanţi politici, fiecare dintre noi avem anumite aşteptări, unele nu chiar mari…. În momentul când pierdem şi ultima fărâmă de speranţă, totul devine trist iar noi ne îndreptăm spre meditaţie. Ajungem să reflectăm la propria noastră existenţă în cadrul unui context general.
Noi românii suntem obişnuiţi cu dezămăgirile şi chiar a devenit o rutină, un pariu cu politica, legată de timpul cât va trece până alesul nostru ne va „uita”.
Noi avem reprezentanţi şi în Comisia Europeană şi am dori să fie mai activi, să se implice mai mult în destinul ţării noastre în cadrul Europei. Acolo se pot dezbate şi rezolva multe dintre problemele cu care se confruntă ţările membre.
Migraţia a devenit un „sport” popular pe glob. Încep să vină emigranţi din toate părţile lumii, ca şi cum globul s-ar fi răsturnat şi totul s-a împrăştiat pe bătrânul continent.
Migraţia nu ar exista dacă politicienii din ţările respective ar asigura locuri de muncă pentru ca oamenii să aibă un trai decent. Locurile de muncă sunt o problemă prioritară pentru fiecare naţiune.
Pentru a exista locuri de muncă trebuie dezvoltată economia. Pentru a reuşi acest lucru trebuie făcute investiţii. Oamenii trebuie să fie pregătiţi în domeniile lor de activitate pentru a sprijini dezvoltarea societăţii.
Comisia Europeană trebuie să se ocupe de creşterea nivelului de învăţământ  şi de sănătatea oamenilor. Dacă o persoană este sănătoasă, cultă, va reuşi să-şi folosească propriile resurse, pentru reuşite care implicit conduc către dezvoltarea societăţii. O societate dezvoltată şi prosperă nu va produce imigranţi, ci doar turişti, care vor conduce şi alte ţări spre dezvoltare.
Totul se învârte într-un cerc, ca un principiu al dominoului. Important este să se abordeze problemele prioritare şi să se găsească soluţiile viabile şi optime.

Redescoperind România

 

După mai multe experiențe, unele reușite, altele nu, legate de petrecerea concediilor, m-am decis să mă concentrez pe călătoriile prin țară, descoperind România.
Mereu primul pas este unul dificil și este nevoie de un suport tehnic”. Pentru prima călătorie m-am decis să merg la un prieten, care locuia într-un mic orășel. Am reușit să ajung cu bine până în centrul zonei. Așa părea. Mai departe… scrie în mesajul telefonic: “Așteaptă-mă la bancă“. Era mai mult decât în regulă, oricum nu prea aveam bani cash la mine și chiar aveam nevoie de un bancomat. Mă învârt prin zonă dar nu găsesc decât un magazin de cartier. După 30 de minute de plimbări în ambele sensuri, mă opresc și decid să întreb pe cineva. Se mai întâmpla să-mi caut cheile, telefonul și să nu le văd, dar ditamai banca! Merg agale spre un loc ferit de soare. Mă așez pe bancă și privesc în jur. Peste tot era verdeață, flori…
Prima persoană care trece este un bătrân. Acesta pare ursuz. Apoi trece o bătrână care pare surdă. Următoarea persoană este o fată care era îmbrăcată… elegant. Mă ridic de pe bancă și o întreb:
– Bună ziua. Îmi spuneți și mie unde este banca?
Ea face ochii mari și apoi îmi aplică o palmă pe obraz, mormăind ceva și plecând furioasă. Speriat și uimit… revin pe bancă. Stau și mă gândesc că nu este cazul să mai întreb și pe altcineva. În timpul acestor frământări, mă trezesc cu prietenul lângă mine. ne salutăm, spunând:
– Mă gândeam că o să găsești banca. Deocamdată este unică, dar aici va fi un parc….
A doua călătorie a fost în capitala țării. Am mai fost pe acolo dar am stat puțin timp. M-am decis sa petrec mai multe zile, motiv pentru care m-am înțeles cu un alt prieten să ne facem de cap. Ajuns în gară am coborât la metrou pentru a mă deplasa spre zona de întâlnire. Am fost fericit că auzeam vocea dispecerei care anunța stațiile și ușile de ieșire, chiar dacă mai confunda stânga cu dreapta. Oricum trebuia să cobor pe o magistrală de legătură.
Ajuns la destinație, deși trebuia să fie o arteră de legătură, după cum mă informasem, dar nu părea… cobor hotărât și urc la suprafață. La ieșire constat că este o cu totul altă zonă, numele străzilor fiind necunoscute. Atunci îmi dau seama că dispecera și stațiile nu erau în perfectă armonie. Îmi sun prietenul și-i descriu zona, îndreptându-mă spre stația de autobuz. Ceea ce vezi, te ajută mai mult decât o ghidare oarbă.
Spunându-mi în ce autobuz să urc, constat că acela era deja în stație. Alerg și-l prind în ultima secundă. Trebuie să cobor la a șaptea stație. Încep să număr și să aștept cuminte, ca autobuzul să oprească. Apoi voi merge în direcția unde se deplasează cei mai mulți oameni.
Cobor și o pornesc după unica persoană care era în zonă. În direcția opusă, alerga doar un cățel. Persoana urmărită începe să-mi arunce priviri piezise, motiv pentru care decid să mă opresc lângă un indicator sau plăcuță de stradă pentru a apela la ajutorul unui prieten. Zis și făcut. Când pronunț numele străzii, de la celălalt capăt al firului nu se mai aude nimic. Oftez… dar vocea revine cu o constatare mai mult decât… Sunt în direcția opusă, a orașului. Luasem autobuzul in sens invers. Nu-i problemă mare. Urc în același autobuz, pe sens opus, mergând de două ori câte șapte stații.
Același autobuz revine în cîteva minute. Șoferul se uită mirat la mine, eu la cei din jur și mă așez în față, pentru a nu rata numărătoarea stațiilor. Mereu apare ceva care să perturbe exercițiul de numărare, precum opririle între stații și decid să întreb mai multe persoane din autobuz, pornind din față în spate. Unul îmi spune să cobor la a doua, altul se uită ciudat la mine, oferindu-mi o sticlă pe jumătate plină, iar o altă persoană îmi spune că trebuie să cobor la prima, probabil deja trecuse o stație și nu observasem. Cobor, cu teamă în suflet. Se pare că este bine. Sun prietenul și confirm prezența pe bulevard, la numărul indicat pe blocul alăturat. Acesta îmi spune să rămân pe loc, ca să nu mă pierd. Bulevardul avea mai multe stații, iar eu trebuia să mai merg încă vreo două stații.
De atunci, m-am hotărât să plec în călătorii cu ajutorul internetului. şi  am reușit să găsesc soluții optime. 
Voi vizita țara în lung și-n lat, străbătând Oltenia, Ardealul, Moldova… Voi compara marea cu muntele, pădurea cu plaja, omul cu vieuitoarele…. NU există nici măcar o zona care să nu aibă un punct de atracţie pentru turişti. Totul însă, ţine de modul de promovare al ţării, al facilităţilor oferite şi istoriei zbuciumate.
Pentru acest an am căutat și am găsit Băile Olăneşti. Peisajul, natura și oamenii formau un tot unitar ideal pentru orice turist. Nimeni nu m-a pălmuit… și n-am avut ocazie să pun întrebări penibile.
 Degeaba cauți, dacă nu găsești, sau găsești și nu știi că ai găsit (așa cum a fost cu … banca).
Am vizitat şi Târgu Jiu, admirând operele lui Brâncuşi… Am fost să testez, Poarta Sărutului… că eu eram cuminte, la Masa Tăcerii, ca o Coloana a Infinitului.

 

 

România este o țară mirifică, nu există loc unde să nu regăsești tradițiile și cultura neamului românesc. Fiecare loc are propria valoare inestimabilă, peisaje mirifice și oameni pricepuți și binevoitori (dacă nu-i întrebi lucruri evidente). Există adevărate repere ale civilizației și culturii românești și universale, izvoare istorice ale existenței noastre pe aceste meleaguri.
Trebuie să vrei și mai ales să-ți dorești, să descoperi mirifica Românie.
 

Ziua bloggerului…

Fiecare zi trebuie trăită la maxim. Trebuie să ne bucurăm de fiecare răsărit de soare, care fără să știm ne influențează într-un anumit fel, viața!
De câte ori avem ocazia să petrecem, să sărbătorim,  viața noatră este mai veselă, placate și încercăm să vedem doar lucrurile frumoase.
Inevitabil, într-un colectiv de muncă, de concursuri, apar inerente ambiții, gânduri, nemulțumiri care, își vor găsi până la urmă, o rezolvare, rezonabilă sau nu… Important este să trecem peste problem și să vedem partea plină a paharului.
Petrecerea, sărbătoarea în general, este un mod de socializare a oamenilor, de cunoaștere… Nu este minunat să întâlnești persoanele pe care le cunoști virtual, sau doar din auzite…aici nu mă refer la bârfă!
Fiecare profesie are o zi specială, dedicate practicanților ei. Fiecvare firmă, își serbează și-și răsfață angajații ți partenerii la diferite aniversări ale corporației. Petrecerea în aer liber, muzică, mâncare, discuții, mici atenții, iar persoana de lângă devine mai sociabilă, receptive la problemele celor din jur.
Bloggerii trebuie să aibă și ei, o zi a lor. La acest eveniment trebuie să participe fiecare partener media , pentru că împreună putem reuși mereu să deyvoltăm capacitatea fiecăruia și prin creativitate putem ajunge departe. De fapt, această sărbătoare, poate fi numită pe scurt Ziua Bloggerului.
Trebuie să fie o sărbătoare dedicată reginei…  limbii române! Blogosfera pe lângă creativitate, publicitate, socializare trebuie să fie o rampă de lansare pentru corectitudinea exprimării şi a ortografiei! Din aces motiv , această zi, nu trebuie să fie 1 Aprilie… să nu ne păcălim singuri!
Cel mai greu este de ales data unei petreceri, pentru că fiecare își are propriile planuri. Unii ascultă horoscopul ca să afle cum le va merge, alții își calculează timpul în funcție de diferite probleme pe care le întâmpină…Ideal este ca sărbătoarea să fie la mijlocul perioadei competiționale, dorul ar fi mult mai…Adică trebuie să înceapă pe 30 iunie și să se termine pe întâi iulie…sau primul week-end din luna iulie…luna lui cuptor! După această sărbătoare se pot “coace” multe idei!
Fiecare zi trebuie să fie o petrecere, o zi minunată. Această zi poate fi prima din restul vieții noastre!

Pot şi eu?

         În urmă cu câteva zile, v-am povestit despre o prietenă, Helena , care mi-a realizat nişte bijuterii unicate, handmade.

Deşi unora li se pare „floare la ureche” realizarea acestora, nu este chiar aşa. Conform celor prezentate atunci, se putea remarca minuţiozitatea, priceperea, atenţia cu care trebuie confecţionate aceste bijuterii. Nimeni nu poate recunoaşte valoarea muncii altora, decât dacă o prestează, el însuşi.
Deoarece prietena mea, mi-a spus că nu are mult timp pentru acest hobby, m-am oferit să o ajut. Oare voi reuşi? Dacă unii pot face asemenea minunăţii, eu nu pot? Încercarea moarte n-are!
Helena m-a privit un pic atentă, apoi mi-a zis, politicos, că orice ajutor este în folosul tuturor. Deodată mi-am adus aminte de copilărie…undeva în perioada grădiniţei…înşiram mărgele…de jucărie şi eram priceput! Deci, dacă atunci puteam face lucrări artistice, acum , categoric, pot mai mult şi mai bine.
Zis şi făcut. Am avut un sprijin moral în această iniţiativă chiar de la persoanele cărora le-am oferit aceste bijuterii din pietre semipreţioase , seturi unicate, care erau încântate, fericite de aceste cadouri.
M-am prezentat la Helena şi aceasta, m-a pus la treabă, plecând apoi şi lăsându-mă să mă descurc. Mi-a lăsat mai multe obiecte, accesorii, şiraguri pentru a realiza nişte mărgele, după modelul început de ea. Rămas singur, mi-am adus aminte de copilărie…Parcă era mai uşor atunci….
Cel mai greu, este începutul. Odată începută, treaba merge ca pe val.
După o cafea, de curaj, mă apropii de masa de lucru. Din greşeală, mişc cutia cu accesorii, care se împrăştie. Mă uit la modele, mă uit la scule, la accesorii, la pietrele semipreţioase şi apoi mă îndrept spre calculator. Apelez la un ajutor online.
Căutând pe site diverse mărgele reusesc să mă “prind” de modul de realizare al acestora. De fapt nici nu era greu, trebuie doar să urmez linia începută de Helena.
Îmi pregătesc sculele necesare, cleştele pentru mărgele şi mai ales penseta. Pun prima piatră, apoi a două, iar pe a treia … nu o găsesc! Este una atât de mică…că dispare ca o boare! Îmi iau şi o lupă şi identific toate modelele , pe care le sortez după dimensiuni, formă, culoare.
Continui să mă ocup de realizarea mărgelelor. Este interesant, plăcut…
După un timp, termin prima mea bijuterie handmade. Sunt fericit. Privesc la ceasul de pe perete, dar cred că este defect. Mă uit la ceasul de pe mână şi constat că…nu este defect, dar arată aceeaşi oră ca şi cel de pe perete. Deci, a durat mai mult decât mă aşteptam, deşi nu am observat cum a zburat timpul. Mă apuc repede să mai fac un şirag ca să nu par un leneş, sau nepriceput, la apariţia Helenei. Credeţi că am reuşit să termin?!
Helena a sosit, privind încântată la capodopera mea. Surâde, spunând că imediat este gata! Mă uit mirat, conştient că-l terminasem. Ea se apropie de masa de lucru şi începe să lucreze făcând prinderile pentru cele două capete, iar unele şiraguri le răsucea făcând mărgele în mai multe trepte. Am aflat că eu folosisem pietre de agat şi turcoaz galben.

Am aflat deasemenea ,că unele mărgele se pot confecţiona în întregime handmade, ca cele din: hârtie, sârmă, pastă polimerică, de sticlă. Altele se fac cu ajutorul unor materiale  naturale ca : pietre semipreţioase, perle, coral, os, chihlimbar şi alte materiale organice.
Pe lângă celebrele mărgele realizate din pietre semipreţioase, mărgelele din sticla normală, sau mărgelele din sticlă de calitate / cristale  (de bohemia, ceheşti sau Cehia, millefiori, Swarovsky, rhinestone) sunt la mare căutare, atât pentru ţinutele de zi cu zi, cât şi pentru diverse ocazii.  
Altă metodă de confecţionare  a acestor mărgele este folosirea unei paste polimerice fimo, după diverse matriţe şi forme.
După aceste sfaturi şi informaţii, m-am apucat să mai realizez nişte mărgele care sper că au ieşit bine…

Helena a completat cu un set de cercei….

Suflet şi pasiune….

   Fiecare dintre noi, ne bucurăm în momentul în care obţinem anumite beneficii în urma muncii noastre. După faptă şi răsplată, nu?

De curând, am avut un discount pentru anumite produse la Gemsale , motiv pentru care, am oferit la rândul meu, unele produse, prietenei Helena, care se ocupă de realizarea diverselor bijuterii, handmade , realizate din pietre semipreţioase..
Pentru a-mi mulţumi, mi-a oferit o „lecţie” de fabricare a acestor unicate. Astfel am putut observa modul de realizare a bijuteriilor, atât de mult râvnite de doamne şi domnişoare.
De multe ori, cei care privesc un produs, nu-i cunosc adevărata valoare. Fiecăruia îi place să se considere atot-ştiutor şi să desconsidere munca celorlalţi. Doar atunci, când asisti la realizările cuiva, în orice domeniu, îşi dai seama că nu este chiar atât de simplu. Dacă munca efectuată este doar din simplă rutină, calitatea obţinută este mult mai diminuată faţă una  realizată din pasiune, plăcere.

Pentru început şi-a pregătit „sculele” necesare pentru diversele operaţiuni pe care urma să le execute: cleşte pentru mărgele, pensetă…
Apoi urmează pregătirea materiei prime: sârmă din argint sau aur, alte accesorii aferente precum şi nelipsitele pietre semipreţioase. În această ultimă categorie există o mulţime de modele şi tipuri : agate, amazonit, obsidian, ochi de tigru, jasp, rodonit, joisit, coral, lapis lazuli şi multe altele, dar cel mai apreciat este : carneolul.

Multe dintre aceste denumiri par necunoscute, dar fiecare reflectă o anumită eleganţă, stil şi spune câte ceva despre cea care le poartă.

 Utilizând mai multe componente, bază pentru cercei, clipsuri, tortiţe şi dopuri, setul de cercei este gata şi pregătit pentru a fi purtat , la o vestimentaţie potrivită de orice doamnă sau domnişoară. 

         Alături de acestea, se potrivesc, mai mult decât perfect, pandantivele. Acestea, realizate cu migală, potrivind baza ( poate fi şi în formă de cruce pentru persoanele religioase ) , agăţătoarea şi pietrele preţioase, iese o minunăţie de set, care oferă eleganţa perfectă celei care o poartă.

S-a demonstrat că pietrele semipreţioase, încarcă pe posesoarea loc cu o energie pozitivă, atât de necesară zilelor noastre.
La sfârşit, când produsul finit, unicat, a fost gata, am desoperit că în acesta se afla o mică parte din sufletul şi iubirea celei care l-a realizat. Este nevoie de multă pricepere, îndemânare, încredere în propriile forţe, creativitate şi simţ artistic.
Bonus am avut ocazia să-mi aleg nişte mărgele pentru a întregi  colecţia de bijuterii pe care să o ofer, unei persoane speciale din viaţa mea….
Aceste produse unicate, speciale trebuie să pună în evidenţă femeia. Aşa cum şi cea care poartă aceste bijuterii este specială şi unică, la fel trebuie să fie şi accesoriile.
Cum este să fii fericit în pieleea ta, purtând o cămaşă care „te prinde” şi apoi să descoperi, lângă tine, printre colegi, pe cineva care are una la fel, în acelaşi moment? Este ca şi cum ai purta o uniformă! Cum ar fi să fie două doamne, la aceeaşi petrecere, având  vestimentaţie şi bijuterii identice!
La un moment dat, având anumite dubii în legătură cu un produs, Helena, a intrat pe site şi imediat a fost contactată online, de un reprezentant al acestei firme, care cu profesionalism, a oferit lămuririle necesare, care erau conform celor spuse de ea, mie cu puţin timp în urmă. Aceste dubii, au apărut ca urmare a unor observaţii pe care le făcusem eu, ca simplu beneficiar , amintindu-mi de nişte cârcotaşi din trecut.  Specialiştii, fie că sunt vânzători, fie producători sunt mereu bine informaţi şi sunt în pas cu…moda!