Arhive categorie: Concursuri

Emoția primei întâlniri

    Mașina se oprește în parcarea din faţa restaurantului. Bărbatul coboară din mașină și dechide portiera alăturată pentru a coborî femeia.

    Un alt șofer își aștepta soția în ușa restaurantului spre care se deplasase fără a se uită în urmă. Până soția îl ajunge din urmă și-și pornește alarma mașinii de la telecomandă, are timp să-i vadă pe ceilalți doi. Râde în barba-i inexistentă:

     – Ori femeia, ori mașina este nouă!

   Primul cuplu intră în restaurant, ocupînd o masă mai retrasă. Bărbatul, elegant, își lasă partenera să aleagă meniul iar el dublează comanda la chelner. Până se servește mâncarea comandată, cei doi vorbesc încet, tatonând terenul. Se putea observa cu ochiul liber, că cei doi sunt la prima întâlnire. Cina este servită.

    După douăzeci de minute, femeie dorește să plece, pretextând că a doua zi, va fi una grea la servici. Bărbatul simte că a pierdut bătălia dar este conștient că mai are un atuu. Femeia nu accepta ca bărbatul să achite consumația, dorind să împartă costurile pe jumătate, semnalând, că acesata este unica lor întîlnire, după care, drumurile lor se vor despărți definitiv.

    – Vreau și eu o favoare – spune bărbatul.

    – Ce anume? – întreabă pe un ton rigid, femeia.

    – Să-ți fac cinste cu un desert, după care plecăm.

   – Bine – acceptă femeia, conștientă că în curând se va termina calvarul întâlnirii.

     Bărbatul îi face semn chelnerului care preia nota de plată:

  – Mai vrem două deserturi.

    – Ce anume?

   – Desert de lux Japonez .

    – Imediat – răspunde chelnerul după ce primește solicitarea ca pe o parolă, conspirativă.

     În timp ce chelnerul pleacă pentru a onora comanda, femeia începe să caute ceva anume prin telefon, iar bărbatul rămâne gânditor. După câteva minute, în fața celor doi îți face apariția câte o farfurie cu trei prăjituri de formă ciudată, colorate diferit: una maro, una roșie și una albă.

      Femeia privește perplexă la conținutul farfuriei după care se uită la bărbat. Acesta tacticos începe să-și folosească lingurița pentru a savura mâncarea delicioasă comandată.

    Femeia îl imită, încercând, puțin stângace, prăjitura maro care are un gust perfect iar aroma de banană amestecată cu ciocolată își face simțită prezența. Femeia trece la o două prăjitură, unde gustul de caise și migdale o cuceresc. Reduta cade, în momentul gustului fin de căpșuni, de la a treia prăjitură. Ea se sperie, descoperind că scotea câte un sunet de satisfacție la fiecare înghiţitură.

   Bărbatul o privea cu coada ochiului, conștient, că personajul principal în acele momente era pur și simplu, prăjitura în crustă de orez cu diferite umpluturi. El știa că acel desert tradițional japonez, nu avea cum să nu-i satisfacă partenera de întâlnire.

    Chelnerul zâmbea. Nu a apucat el cei 500 de ani de existență ai acestui desert, dar în cei câțiva ani, buni, de când era la datorie, a constatat că prăjitura avea un efect miraculos asupra celor care se delectau cu acest desert.

    – Ce bun este!

    – Da.

    – Ce este? Îmi place enorm!

    – Este o specialitate asiatică.

    – Hm! Ce combinație perfectă. Orez…fructe…

    – Sunt mult mai multe combinații – spune bărbatul.

    – Promite-mi că data viitoare, o să mă surprinzi cu alte asemenea delicatese!

   – Când va fi o dată viitoare – întreabă bărbatul zâmbind?

    – Mâine. Este ok?

    – Mai mult decât perfect – surâde bărbatul.

    – Poate mergem la un film… apoi vedem mai departe ce va fi…

     – Da…totul depinde de noi – spune bărbatul.

     Puțini știu că un desert ideal, oferit într-un moment oportun, poate întoarce orice situație nefavorabilă. Emoția unui început, combinată cu aromele și gustul plăcut al unor ingrediente și fructe duc spre propria satisfacție, care automat, induce o stare de bine, de plăcere care nu poate exista, fără iubire.

    Oricar dintre noi, poate fi bărbatul sau femeia… dar desertul pe toţi, ne cuceeşte!

Tatăl şi fiul – spirit de convingere

    Bărbatul caută gânditor, pe internet, idei de cadouri. Vroia să-i cumpere ceva fiului său cu ocazia Crăciunului, dar nu ştia ce anume. De ziua lui, îi luase un smarthphone de   şi fusese mulţumit de acesta. Următorul cadou trebuia să fie ceva diferit şi nu prea scump. Fiul său nu era nici prea mare, nici prea mic, nici prea cuminte dar nici agresiv, nu pleca prea mult de acasă dar nici nu stătea mult timp la calculator. Copilul, parcă citindu-i gândurile se apropie sovăitor de acesta:

    – Tată! Îmi iei şi mie  o bratara fitness  ?

    – Poftim? Tu nu eşti fată să porţi brăţări! – spune speriat tatăl, bântuit de unele idei negativiste.

    – Nu este o brăţară decorativă. Brăţara are încorporată mai multe funcţii smart.

    – Păi… nu înţeleg!

    – Are un senzor de mişcare care numără paşii făcuţi în cursul unei zile.

    – Adică distanţa parcursă?

    – Da. Şi aşa afli caloriile arse.

     Auzind acestea, tatăl îşi priveşte discret burta, încercând să o subţieze, dar aceasta nu-l ascultă.

    – Cât umblu eu… sau tu….putem afla singuri.

    – Mereu spui că stau mult la calculator. Aşa vedem cât timp am inactivitate, oferind informaţii şi despre somnul avut.

    – Interesant. Dar nu este un lucru concludent!

    – Dacă mi-l cumperi, nu o să folosesc telefonul la şcoală.

    – Promiţi?!

    – Da.

    – Bine. Dar cum de te-ai răzgândit… doar pentru o brăţară? – întreabă mirat tatăl ştiind că utilizarea telefonului la orele de curs, pentru fiul său, era mai mult decât o obişnuinţă, reclamată mult prea des de profesori.

    – Pun telefonul pe mut şi-l conectez prin bluetooth la brăţară, primind astfel mesajele şi email-urile pe care le pot vizualiza doar prin atingerea butonului touch – spune fericit copilul, părăsindu-şi părintele care rămâne uimit de replică.

    Tatăl după ce amuţeşte, caută să verifice acele facilităţi după care, zâmbeşte satisfăcut:

    – Este mic, deci îl pot ascunde sub cămaşă… comand două X-Fit S…. aşa aflu câţi kilometri străbat eu pe zi şi nu mă vede şeful tot timpul la telefon, pe reţelele de socializare şi mail-uri!

Ţinute ideale, made in România

    Toată lumea aleargă! Dar nu după autobuz sau bani şi pur şi simplu după cadouri. Evenimentul mult aşteptat, Revelionul bate la uşă. În aceste zile, lumea cumpără de toate, pentru toţi, fără a ţine cont de gust, rafinament sau producător. Achiziţia produselor are loc atât prin mediul online cât şi prin magazinele fizice. Câteodată, avem impresia că nu ne ajung produsele, apărând anormal, ca criză a acestora. Dar este doar o iluzie.

     Moda, stilul vestimentar este unul comun tuturor ţărilor. Creatorii de modă reusesc să intre pe pieţele de desfacere din întreaga lume. Dar de ce să nu cumpărăm produse româneşti, când unele dintre ele sunt multe peste cele care ne „inundă” ţara.

    În domeniul vestimentar, mai multe companii  şi-au deschis porţile virtuale pentru clienţii români. Exista magazine online care deţine numeroase articole vestimentare pentru femei, fabricate în România şi ceea ce este cel mai important: cu preţuri mai mult decât accesibile.

   Cu ocazia apariţiei sezonului rece, noua colecţie de paltoane elegante, răsfaţă reprezentantele sexului frumos, oferindu-le confort, căldură şi sobrietate. Cei care au vizitat paginile sitului au admirat nenumăratele rochii pentru Revelion, ţinuta  care reprezintă imaginea publică a posesoarei, care produce invidia femeilor şi admiraţia bărbaţilor.

    Cum să nu-ţi placă o  rochie neagră, lungă şi elegantă?  Corsetul rochiei are paiete şi mărgele cu croială simplă iar cordonul îngust, cu fundiţă, dă o notă aparte acestei ţinute. Lipsa mânecilor, face perfectă purtarea rochii atât la restaurant cât şi pe terasă, unde i se poate asorta un palton ideal. Decolteul care nu este mare dar, sensibil unui ochi avizat, atrage privirea şi gândurile bune ale noului an.  Rochia este vaporoasă fiind realizată în zona fustei cu trei straturi de tull ce sunt croite pe clos, oferind astfel volumul necesar.

     De ce să căutăm oferte promoţionale la mărfuri străine când avem propriile noastre produse autohtone, mai mult decât perfecte? Doar să ne lăudăm cu ele?

      Aşa cum noi suntem români,  aşa şi haina face pe om!

      Spor la cumpărături!

În căutarea cadourilor de Crăciun

    Toată lumea este conştientă că se apropie sărbătorile. Cei care nu sunt convinşi, să se uite în calendar sau pe fereastra locuinţei. Dar sigur nu este nevoie pentru că toţi îşi fac planuri pentru petrecerea Crăciunului şi a Revelionului.

     Fiecare dintre noi, asteptăm cu nerăbdare să vină Moşul, fie el în costum roşu sau verde, cum era odinioară. Pentru a ne bucura pe deplin de aceste evenimente, trebuie să ne cumpărăm ceva şi pentru noi. Acel ceva nu trebuie să fie un obiect simbolic, ci ceva util şi necesar. Acel obiect ne va arată starea de spirit aferentă anului care a trecut şi conduce spre optimismul viitorului an.

    Ce ne dorim? Ceva care să ne ţină companie în timpul cel mai îndelungat pe care-l petrecem într-un anumit scop…. Unde stăm cel mai mult? La servici…dar nu avem nevoie de cadouri de suflet pentru servici… acolo ar trebui redus programul de lucru!

    La somn? Avem patul ideal, pentru că nu putem să ne odihnim dacă nu avem ceva confortabil.

     La televizor! Da. Tot timpul ne uită şi ascultăm evenimentele care se derulează pe „micul ecran” care uneori este mult mai mare decât trebuie.

    Cumpărăturile în general se realizează online. Motivul este simplu: găseşti mult mai repede ce ai nevoie şi nu trebuie să stai la cozi imense. În timp ce astepţi livrarea produsului acasă, mai poţi face câte ceva util, în propriul tău cămin. Şi cel mai important, online, avem criterii de comparaţie.

    Când am căutat diverse televizoare  la promoţii, nici nu am intuit câte găsesc! Nu este vorbe de modele ci de preţuri. Adică acelaşi produs la preţuri diferite. La unul dintre celebrele magazine de vânzări online, produsul dorit a fost de trei ori mai mare ca pe alt site online. M-am gândit că poate are ceva facilităţi, accesorii în plus, dar nici vorbă! Probabil în unele magazine se plăteşte mai mult decât este necesar brandul!

    Până la urmă opţiunea ideală este un TV Led care să se întegreze dimensional şi estetic în compoziţia camerei în care va locui.

    Modelul 24H4003 este ideal. Acesta are modulul Fotbal şi imediat, meciul este ca pe stadion. Chiar mai bine, putându-se consuma chiar şi o bere, ceea ce în incinta marilor arene este strict interzisă. Dacă urmărim un film poliţişt şi vrem să fim detectivi, avem nevoie de anumite detalii ale ecranului, pe care funcţia Wide Color Enhancer Plus le oferă, sporind calitatea imaginii şi culorile devin perfecte.

    Când nu avem timp sufient, putem urmări filmele salvate pe USB, direct pe ecranul televizorului.

Deci putem găsi produse care să ne fie utile, în viaţa de zi cu zi, doar trebuie să avem grijă şi de noi, de sufleţelul nostru şi ceea ce ne place. O viaţă avem şi trebuie să profităm de ea.

 

Fie cald, fie frig….

Zilele trecute am avut o discuţie cu colegii de la servici în legătură cu sărbătorile care se apropie. Toţi aveau propuneri şi idei pentru cadoul ideal. După ce au vorbit toţi s-a făcut linişte iar privirile acestora s-au îndreptat către mine.

Eu le-am spus că nu aştept sărbătorile ca să-mi cumpăr ce-mi trebuie. Deja mi-am cumpărat un aparat de  aer conditionat 12000 BTU .

Toţi din jurul meu s-au uitat miraţi la mine, după care au zâmbit, crezând că glumesc.

– Vrei să răceşti zăpada? – a fost una dintre replici.

Eu am infirmat faptul că este o glumă. Le-am spus că am luat un aparat de climatizare care are compresor de tip inverter,

Acest model funcţionează atât pe răcire cât şi pe încălzire. Fiind o toamnă răcoroasă, nu avem nevoie de căldură multă, motiv pentru care un aparat de aer condiţionat, încălzeşte suficient dormitorul. Are clasă energetică de încălzire A+, faţă de clasa energetică de răcire A++ dar îşi face treaba pentru această perioadă de vreme.

Unitatea internă am montat-o pe perete, în colţ, sub tavan şi am reglat grilele astfel încât aerul să nu ne incomodeze şi să bată în sus. Zgomotul provocat de unitatea centrală, care oferă căldură-frig după caz, în dormitor este de 50 dB. Unitatea centrală am montat-o pe balcon, dar nu face zgomot mai mare de 62 dB.

Am verificat ca temperatura mediului ambiant să se încadreze în parametrii de funcţionare: de la -15 la +43 de grade C atât pentru răcire cât şi pentru încălzire, iar ţeava de condens am dus-o la un nivel cu o diferenţa de 6 metri, pentru a avea o scurgere lină.

Aparatul nu consumă mai mult de 1,14 kW/h cu alimentare monofazată, de 220V şi 50 Hz, aşa există în fiecare locuinţă. Acest aparat se poate programa, având mai multe funcţii disponibile, chiar pe telecomandă.

Dacă pierde freon, chemăm specialistul să verifice presostatele, să completeze şi să dozeze după caz şi anotimp freonul. Acesta este unul ecologic R410A, care protejează mediul, faţă de freonul R22 care exista pe vremuri.

De ce să nu ne asigurăm confortul zilnic, când putem, cu produse care consumă mai puţin? Scăpăm de factura de gaz pentru o perioadă de timp, iar consumul de energie electrică este nesemnificativă.

Întrebat de unde l-am achizionat, le-am spus că pot găsi în mai multe locuri, mai multe variante, mai mari sau mai mici, după caz.

 

Aero Detailing – curatare premium pentru automobilul tau

Mă trezesc şi arunc o privire pe geam. Mă uit la vreme,  la vecinul Aero…

Vremea e frumoasă iar activitatea vecinului continuă. Aceste deţine trei maşini şi o motocicletă. Fiecare membru al familie are câte un autoturism. El se ocupă în fiecare zi, se poate spune chiar în orice moment de maşinile pe care le deţine.

Mereu le verifică atât din punct de vedere tehnic cât şi ca întreţinere efectivă. Prin întreţinere nu înseamnă doar schimbarea componentelor, a pieselor de schimb, cât mai ales curăţarea şi îngrijirea autoturismului. Mereu am avut impresia că acolo se află un servici auto, nu o locuinţă privată.

Aero Detailing  deţine şi o maşină de colecţie cu care participă le diverse evenimente şi expoziţii. Grija pentru acest autoturism este mai mare decât pentru cel mai scump bibelou. Parcă ar fi o maşină de aur… cel puţin arată!

Acesta nu evită să-şi prezinte colecţia de maşini celor care-l vizitează şi vorbeşte neîntrerupt de acestea şi de modul în care trebuie îngrijite. El susţine că automobilul este exact ca un membru al familiei: trebuie hrănit, curăţat, spălat, îngrijit şi folosit în condiţii perfecte. De câte ori am fost în vizită la el, mereu discuţia finală avea ca subiect autoturismul, regele soselelor, sau motocicleta, regina drumurilor.

După aceste gânduri şi servirea micului dejun frugal, o pornesc spre garaj, să-mi iau maşina pentru a merge în oraş, urmărit de de căţelul nostru Spot. Deschid portiera, aranjez portbagajul şi când mă uit pe bancheta din faţă mă sperii!. Nu de banchetă şi de carpeta care era plină de noroi. Repede o scot şi o scutur, dar fără rost. Îmi trec mâinile peste faţă, nervos şi mă plimb prin grădină. Vecinul mă vede şi mă strigă:

– Ce ai la faţă?

– Nimic… – pun repede mână speriat pe obraz. A este de la noroiul şi murdăria covorului din maşină. Nu reusesc să curăţ murdăria! De pe carpetă!

– Hai la tata! – spune Aero care dispare şi revine în câteva secunde.

Îmi întinde un produs numit Spot . Mă uit la produs, mă uit la căţel şi mă duc repede la maşină. Iau carpeta şi trec la exerciţiu fizic cu el… Minune! În câteva minute, totul arăta curat. Exact ca la vecinul meu!

 

Fericit mă duc la el şi returnez produsul. Nu mă mai deranjează dacă-mi povesteşte iar despre maşini. Aero mă priveşte vesel:

– Este în regulă?

– Mai mult decât perfect! Se vede că aveţi experienţă.

– Ceva… Produsele acestea m-au salvat dintr-o situaţie incredibilă!

– Cum aşa?

– Maşina mea de epocă participa la un concurs de maşini. O aranjasem, o curăţasem şi funcţiona perfect. Am ajuns la expoţiţie şi în timp ce mă înscriam cineva mi-o murdărise… groaznic, că nu se vedea culoarea în unele locuri.

– Vai de mine – spun agitat de problema vecinului binevoitor.

– Dar am avut la mine trusa magică de care nu mă despart în călătorii. Adică kit de calatorie mini 6 travel kit .

– Şi? – întreb cu sufletul la gură.

– A ieşit mai curată şi mai limpede decât apa din paharul juriului. Am câştigat premiul cel mare spre deziluzia unora.

– Felicitări! Şi eu merg să-mi iau premiul! – spun fericit.

– Da?

– Mă duc după soţia mea la gară! – zâmbesc fericit şi satisfăcut.

Cafeaua de zi cu zi

Liniştea din jur este întreruptă de sunetul strident al telefonului. Este alarma. Întind mâna, cu ochii închişi, apăsând pentru amânarea alarmei, cu cele zece minute, pe care le consider mai mult decât utile.
Adorm din nou, epuizat, după ce cu o seară îanainte, mă culcasem cu întârziere. Special programasem alarma ca să mă trezească ma devreme, conştient că o voi tot amâna.
Alarma se face din nou auzită. Amân…privind cu ochii mici spre ora indicată…. Sar din pat! Era ora la care autobuzul firmei tocmai urma să plece din staţia unde trebuia să urc şi eu…
Mă deplasez spre baie, grăbindu-mă să iau un taxi pentru a prinde autobuzul pe traseu. Când, în sfârşit sunt gata, constat că timpul a zburat ca ţânţarul care nu-mi dăduse pace, noaptea trecută.
Mă hotăresc să plec cu autobuzul local, urmând să merg pe jos, de la ultima staţie,  spre servici. Oricum era compromisă ora la care trebuia să fiu acolo. Îmi iau telefoanele, portofelul, actele, caut cheile care se aflau liniştite în mâna mea, apoi verific dacă am toate hainele pe mine. Îmi iau ţigările, bricheta, dinţii…a, dinţii deocamdată îi am pe toţi, încă nu am nevoie de proteză!
O pornesc liniştit, ca niciodată, pe stradă. Un vecin, care tunde iarba, priveşte mirat spre mine, deoarece, de obicei, alergam la maşină. Îşi face cruce…
Prin faţa mea, trece o femeie cu cărucior şi burtă mare! Este clar, aşteaptă încă un copil!
Deodată, în faţa mea apare un dulău, care trăgea după el, pe un grăsan. Acesta sigur, nu aştepta să aibă un copil! Cel puţin nu unul … Apoi mă întreb, cine pe cine scosese la plimbare?
Nu ajung să dau răspuns, că mă trezesc pe jos. Ciudat, nu băusem nimic…Mă uit atent, zărind două frunze ude … Între timp, prin faţa mea, trece o femeie, purtând un căţel pe braţ! Am mai văzut poşete, haine, dar căţei pe braţ…?
Se pare că a înnebunit lumea sau eu încă nu m-am trezit. Îmi aduc aminte de o întâlnire programată matinel şi sun repede persoana cu care trebuia să mă întlnesc. Răspunde o altă voce, somnoroasă. Îmi cer scuze, închid apelul şi renunţ să mai sun. Ce să fac dacă am trei contacte cu acelaşi nume?!
Ajuns în staţie, zăresc un autobuz, care se apropie ameninţător. Urc repede şi caut să validez biletul de călătorie, care lipseşte cu desăvârşire! Of! Autobuzul se pare că vrea să trezească pasagerii, dansând peste gropile întânite pe drum. Parcă se văd nişte controlori în faţă, moment în care mă decid să cobor în staţia unde tocmai opreşte, în ultimul moment, în mişcare. La coborâre iau contact cu un stâlp care mi se interpune în cale. Oftez. Totul merge greu, prost…este timpul pentru o cafea. Se vede că nu mi-am băut cafeaua de dimineaţă!
Singurul lucru bun pe care-l zăresc, este un restaurant cu specific oriental, de unde se simte un iz de cafea la ibric. Între timp, îmi dau seama că sunt mai aproape de casă decât de servici. Mă hotăresc să o pornesc spre prim destinaţie. Doar aveam maşina în faţa locuinţei, putând ajunge liniştit la servici… Ce-mi venise mie ideea de a merge cu transportul în comun?
O pornesc agale, înapoi spre casă. Ajuns la destinaţie, mă întâmpină o vecină , bătrână şi surdă. Mă întreabă ceva, răspund. Nu aude şi întinde urechea. Ţip, oferindu-I răspunsul solicitat sub privirile unei femei care tocmai trecea pe acolo, făcând semn cu degetul spre cap… Ce zi proastă, dacă ratez cafeaua de dimineaţă!
Ajuns în apartament, mă duc direct  şă-mi pregătesc cafeaua.
Îmi aprind ţigara, sorb de cafeaua proaspăt făcută şi pornesc televizorul pentru a urmări ştirile. Pe ecran se derulează, în reluare, un episod din serialul “Suleiman Magnificul”. Zâmbesc. Şi ei beau cafea! Deodată îmi pică… zahărul pe jos, apoi mintea mea descoperă că este duminică!
Acum totul se explică. Noroc cu cafeaua că mi-am revenit. Vroiam să merg duminică la servici! Brr!
Ce bună este cafeaua!
Brusc îmi aduc aminte, de ce am pus alarma la telefon… trebuie să merg la gară după soţia mea…. Dar se pare că nu mai este nevoie…pe uşă îşi face apariţia o măturică şi un chip angelic, pe melodia de low-batery…..

Util şi plăcut

Fiecare persoană vede într-un anumit fel amenajarea propriei locuințe. Indiferent cum s-ar realiza, la un moment dat ai o altă viziune, gândindu-te că poate era mai bine în alt fel… Locuința este locul căreia îi spui cu drag ACASĂ.

Fie că este apartament la bloc sau o casă cu grădină, această locuință nu poate fi lipsită de o bucătărie, un living, dormitor, grup sanitar… şi altele după posibilităţi şi opţiuni.

Cel mai util este existenţa unui dressing room, unde să se afle dulapurile cu haine și încălțăminte, obținându-se astfel un spațiu util mult mai mare în celelalte camere.

Grupul sanitar trebuie dotat cu gresia și faianță de culoare deschisă. Pe pereți să fie doar două dulapuri, una pentru cosmeticele și produse necesare de baie, iar în celălalt, mai mic,  să fie asezate medicamentele și trusa de prim ajutor, în cazul unor îmbolnăviri ușoare, ce nu necesită solicitarea medicului. Grupul sanitar trebuie să aibă cadă atât pentru o baie spumantă relaxantă cât și pentru un dus rapid.

Bucătăria trebuie să fie spațioasă pentru a avea loc atât gospodina cât și alte persoane, fiind un loc unde se pot concepe idei, în timp ce se coace friptura. Deasupra aragazului şi a mesei de lucru, case se află lângă chiuvetă, trebuie să existe un dulap în care să fie depozitate produsele necesare, atât aparate electrocasnice cât și ingredientele necesare la gătit, pentru a nu face ture repetate spre cămară. Pe partea opusă acestora, trebuie să existe un dulăpior în care să fie ustensilele pentru servirea mesei: tacâmuri, farfurii, pahare și altele, în funcție de dorințele proprietarilor. Pe ceilalți doi pereți, vizavi, vor fi amplasate ușile de acces din hol și respectiv, de ieșire, pe balcon.

Dormitorul trebuie să fie locul cel mai confortabil din apartament. Un pat rabatabil ce este încadrat de câte o noptieră cu veioză, aşezate pe marginile câte unui covoraș, vor fi încadrate ăe mijlocul peretelui. La fereastră se află o draperie de culoare galbenă, asortată la tapetul de pe pereți. În fața patului va fi o comodă pe care se află televizorul.

Sufrageria este locul care reprezintă imaginea publică a unei familii. Pe două părţi opuse se vor amplasa două canapele care să fie în concordanţă cu o mobilă modernă , alcătuită dintr-o bibliotecă, două fotolii, o măsuţă de living şi două console pe care se sprijină, două televizoare. Unul dintre televizoare va fi mereu fără sonor, urmărindu-se în surdină meciul de fotbal, în direct sau înregistrat pe sistemul electronic aflat pe nivelul superior al bibliotecii. În colț se află un birou, pe care stau în așteptare două laptopuri, pregătite să exploreze lumea virtuală. Iar într-un colţ al încăperii se află minibarul în faţă căruia este masa şi scaunele de bar.

Cum să nu vii cu drag, într-o asemenea locuinţă.

Indiferent de mărimea locului „de cazare” al unei familii, important este ca spaţiul să fie bine gestionat, iar cel util să fie folosit corespunzător.

Totul ţine de noi şi modul în care ne organizăm şi ne percepem propriile dorinţe şi valori. Dar să nu uităm faptul că, contează mai mult decât credem, locul de achiziţionăm produsele, adică calitatea lor.

Un coşuleţ de recunoştinţă

Cele mai importante firme îşi recompensează angajaţii , la sfârşit de an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. Unele corporaţii premiază pe cei care au contribuit pentru bunăstarea firmei, cu bani ( prime), altele cu mici cadouri, iar unele atât cu prime în bani cât şi cu cadouri pentru copiii angajatilor şi nu numai.

Prin acest gest, compania demonstrează că este alături de angajaţii săi. În preajma acestei perioade, toate firmele care se ocupă cu comercializarea produselor destinate acestui eveniment, oferă diferite promoţii şi avantaje. Departamentele de marketing îşi demonstrează abilităţile.  prin selectarea ofertelor astfel încât să satisfacă şi cele mai exigente persoane prin mult aşteptatele cadouri de Craciun pentru copiii angajaţilor.

Întâi apar acele cadouri de Mos Nicolae pentru copii care împreună cu nuieluşele clasice, deschid perioada marilor sărbători.

Design-ul acestor cosuri cadou  sunt cele care decid în mare parte, balanţa achiziţiilor precum şi discount-ul oferit în funcţie de cantităţile comandate.

O asemenea ofertă am observat lpe diverse situri , unde cutia cu cadouri dulci conţine diferite specialităţi de dulciuri (batoane de ciocolată ), unde este prezentă şi nelipsita Kinder Surprise. Ambalajul ne introduce în atmosfera feerică a sărbătorilor.  Dacă ideile nu sunt chiar pe placul solicitantului, se poate discuta şi personaliza această mică atenţie! Deci există felxibilitate şi profesionalism şi se poate livra în timp util.

De obicei, un pas mic al cuiva, înseamnă enorm pentru altcineva. Dacă orice companie, oricât de mică, ar face un gest , ar demonstra că măcar de sărbători este mai bună şi mai aproape de cei din jur, atunci va primi în timp, mult mai mult din partea angajaţilor. Toţi am fost fericiţi când am primit cadouri pentru copii mici, cadouri pentru baieti şi fete, iar această bucurie trebuie transmisă din generaţie în generaţie.

Compania nu trebuie să-şi arate compasiunea… trebuie să demonstreze, că aceasta se bazează pe angajaţi, colaboratori, nu acestia pe …el! Angajatul este pilonul de bază al oricărei firme. Companiile care nu se preocupă de angajaţi, pierd în timp, mult mai mult decât micile investiţii prin care ar demonstra că le pasă de cei pe care se sprijină!

Nu este minunat să oferi, ca la rândul tău să primeşti?! Cum ar fi să oferi de asemenea cadouri de Craciun pentru copii saraci? Ai demonstra că există bunătate, suflet, iubire! Aceste sentimente ar trebui să fie mereu alături de noi….

Cum ar arătă aceste cutii cadouri pentru copii, pe masă de Crăciun?

 

Minunat, depinde dacă cel care-l priveşte este pesimist sau optimist…

——————————————————

Un copil optimist şi unul pesimist îi scriu lui Moş Crăciun. Copilul pesimist este sigur că nu o să primească mare lucru, copilul optimist nu mai poate de fericire şi abia asteaptă să vadă cadourile.

Vine Moşul! Copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulete, masinuţe, dulciuri…la greu. Copilul optimist primeşte o cutie, o desface şi găseşte … o balegă.

Cei doi copii se întâlnesc şi schimbă impresii:

– Eu am primit un trenuleţ nu  prea mare, o maşinuţă care nu este o culoare frumoasă dulciuri cam…., ciocolata este cu lapte dar fără alune… – spune pesimistul

–  Eu am primit un cal, dar nu-l găsesc! – răspunde optimistul
🙂

Gadgeturi pentru siguranţa în conducere

 

Fiecare călătorie implică anumite resurse. Este vorba de timp şi de mijlocul de transport. În general prefer avionul dar nu am aeroport în zonă. Trenul…. uneori merge de zici că stă. Deci cel mai plăcut şi util mod de transport este cel auto.
Din acest motiv deţin un automobil. De obicei las alt membru al familiei să conducă, pentru ca eu să admir peisajele! Nu sunt delăsător, dar aşa sunt relaxat….
În ultimul concediu ne-am decis să plecăm în turneu prin Sibiu, Târgu Jiu şi să mergem pe Transalpina. Acolo urma să stăm un timp la Defileul Oltului unde se lucra şi era program de tranzit. Găseam noi ceva să facem…
Dar înainte de concediu, aveam încă o misiune de îndeplinit: o vizită la Bucureşti, pentru aniversarea unui „pui” de om, ai cărui naşi de botez am fost noi. Niciodată nu am reuşit să ajungem din „prima” la ei. Mereu îi sunam, discutam, ne rătăceam şi cu greu ajungeam. Ei ne sunau din politeţe, când eram pe drum, să vadă ce facem pentru că oricum ştiau că o să-i apelăm din oraş, pentru a ne ghida spre locuinţa lor.
Din păcate nu foloseam GPS, pentru că ultima oară când l-am utilizat a fost greu să-mi arunc privirea în timpul condusului, pe ecranul acestuia. Probabil păţise ceva că nu vorbea, deşi era voce de femeie şi se spune că ele vorbesc mult…. Oricum nu-l fixasem bine de geamul maşinii şi mi-a picat în braţe, iar eu speriat, am frânat brusc. În timp ce-mi recuperam aparatul din poale pentru a-l pune lângă telefon, un poliţist a venit la mine zâmbitor şi… astfel am fost amendat, pentru că vorbeam la telefon!
Cu o săptămâna înainte de eveniment am fost plecat spre Constanţa. M-a condus un prieten care avea aplicaţia Waze pe telefon şi călătoria a decurs cu bine şi am ascultat muzica până am ajuns în locul dorit. Din această experienţă am învăţat multe lucruri pe care am decis să le folosesc şi eu.
Când am plecat spre Bucureşti eram pregătit din toate punctele de vedere. Am achiziţionat mai multe gadgeturi din gama variată de produse ce existau  şi le-am testat cu ajutorul suportului tehnic oferit de producători. Aceste produse au fost livrate în două zile, gratuit, având şi garanţie de doi ani! Deci aveam un sprijin de nădejdie.
Când a auzit soţia mea că voi conduce eu, şi-a făcut cruce şi a pus nişte dopuri în urechi şi vroia să citească o carte. Era una subţire, probabil o termina până reuşeam să ajung la destinaţie.
Am pornit la drum iar gropile ne acompaniau. Soţia mea a renunţat la citit şi începea să-mi ofere sfaturi informative:
– Mergi mai încet. Uite o groapă! Vezi că strici maşina! Accelerează că se opreşte motorul! Uite că trece un pieton! Ai loc să treci? Sună telefonul! Nu răspunde că eşti la volan! Vezi că eşti prea la stânga! Cum o să parchezi dacă nu reuseşti să păstrezi direcţia pe drum?

După mai multe asemenea indicaţii, am oprit. Sub privirile uimite ale partenerei de călătorie, am scos telefonul şi l-am conectat WiFi la ecranul color al maşinii. Tot ce era pe telefon, se vedea pe ecran. Astfel soţia mea a putut viziona filme fiind astfel distrasă de la drum. Ce bun era acest sistem când am rămas odată blocaţi în trafic, trei ore!

Apropiindu-mă de capitală, am oprit filmul care se derula, spre disperarea soţiei ce a fost atrasă de acţiunea de pe ecran şi am conectat sistemul de naviga’ie auto care m-a condus până în faţa locuinţei Am conectat sistemul de cameră pentru marşarier primită cadou, prin care vedeam tot ce se întâmplă în timpul manevrelor, putând parca în linişte şi calm!

Coborând din maşină, ne-am deplasat spre locuinţa unde ne aştepta petrecerea. Am sunat la uşă dar nu ne deschidea nimeni. Am format numărul de telefon al gazdelor:
– Salutare!
– Salut. Când ajungeţi?
– Unde sunteţi? Eu tot sun la uşă.
– Da?!
În câteva secunde, uşa se deschide şi suntem întâmpinaţi de gazdele uimite şi bucuroase…
Mai multe nu voi spune, ca vor afla şi alţii secretul meu….
Acest articol a fost publicat si pe blogul cluc24comicesihaioase.