Arhive categorie: De zi cu zi

Gânduri răzlețe…

       Prin minte, ne trec multe gânduri. Unele răzleţe, altele rod al cugetării, alte ale imaginaţiei…
Fiecare gând, oricât de mic, nesemnificativ ar fi, poate duce la mari idei.
Nu trebuie să neglijîm gândurile, că nu se ştie de unde sare iepurele.
Fiecare gând merită analizat, dezbătut şi întors pe toate feţele înainte de a abandona ideea.
Gândurile sunt rezultatele problemelor, situaţiilor prin care trecem şi uneori, intuiţia şi premoniţia ne ajutî, uneori, chiar fără să ne dăm seama.
Chiar acum, nişte gânduri răzleţe par să-mi de-a târcoale, deci mă apuc de cugetat… Trebuie să le experimentez!

DSC02541

Omul şi casa

 

 

Fiecare persoană este obişnuită cu propriul său stil de viaţă. Uneori apare monotonia, dar dispare la fel de repede din cauza inevitabilului care te poate surprinde oricând.
Ce vină are o persoană care s-a născut la ţară şi doreşte să-şi depăsească propria condiţie? Niciuna. Din aest motiv a început o migraţie a oamenilor spre marile oraşe în general, iar spre capitală, în special. Oamenii călătoresc şi doresc să evolueze spiritual şi intelectual.
Fiecare încearcă să termine o facultate fie pe propriile puteri fie cu sprijinul celor din jur. Lupta cu viaţa este una dură, care se finalizează doar în epilogul existenţei.
Primul pas este alegerea unei cariere care să fie plăcută şi utilă. Plăcută celui care o prestează şi utilă societăţii. După finalizarea studiilor urmează vânătoarea locurilor de muncă, accederea în liga profesioniştilor  şi continuarea îmbunătăţirii vieţii pe plan profesional şi familia.
Pe plan profesional apar mereu provocări datorită avansării perpetue a tehnologiei. Pe plan familial contează dragostea, iubirea şi înţelegerea în cadrul unui cuplu.
În acele momente, persoana poate susţine cu tărie că s-a integrat în propria viaţă, deţinând frâiele acesteia.
Viaţa trebuie organizată în aşa fel încât paşii greşiţi să fie cât mai puţini. O existenţă organizată poate conduce spre reuşită deplină.
Dar fiecare, uită, inevitabil că existenţa propriului cămin înseamnă de fapt că acesta s-a adaptat acestei vieţi. Mulţi aleg să locuiască cu chirie, achitând sume enorme atât pentru aceasta, cât şi pentru utilităţile atât de necesare. Acesta este un stil de viaţă adecvat Europei de vest. La noi, existenţa unui cămin propriu înseamnă stabilitate, integritate în sistem.
Locuinţa reprezintă acel “al meu” sau “al nostru”, în funcţie de membrii familiei, care ne face să ne dăm seama că ceea ce am făcut până acum a fost cu succes. Nimic nu poate recompensa munca depusă decât acel loc intim în care să te retragi după o zi lungă şi obositoare petrecută la servici.
Căminul aranjat cu dragoste, intuiţie şi căldură oferă momentele plăcute şi minunate petrecute în sânul familiei.
Ce frumos sună câteodată: “mă duc acasă”, atunci când revii pe propriile meleaguri după lungi şi obositoare călătorii, fie că sunt în interes de srvici sau pur şi simplu, zile de concediu. Revenirea acasă este mereu o mare bucurie.
Chiar dacă unii consideră că locuinţa nu este vitală în existenţa lor, aceasta, acordă o mai mare încredere în reuşită, în propria personalitate. Precum femeia este imaginea unui bărbat, aşa şi locuinţa este imaginea publică a unei familii!

Mândria

Mândria de a fi român, adică mândria de ţară este un lucru normal.IMGA0002

Dar mândria de sine….

Mândria de sine este unul din lucrurile cele mai dăunătoare. Un om mândru, se poate spune că este un om NUL. De ce ? Pentru că la acest om, copiii mândriei sunt la ei acasă şi culmea trăiesc foarte bine în armonie…: nepăsarea, uitarea şi lenea.

N-epăsarea este la el acasă. Acestuia nu-i pasă de semeni, de nimic, decât de sine, să-şi atingă scopurile prin orice mijloace.

U-itarea pentru prieteni, oameni care i-ai cunoscut şi chiar faţă de evenimente trăite….

L-enea, lipsa arzătoare a unor dorinţe de realizari, muncă, spre binele unei comunităţi….

Omul mândru se vrea mereu lăudat, se simte mândru indiferent de ceea ce face, se crede buricul pământului…

Ei îşi poartă mândria cu mare fast, toată lumea trebuie să cunoască acest om şi bineînţeles să-l invidieze…pentru ca mândria să fie şi mai mare!

Omul mândru, nu va ajuta niciodată un nevoiaş, un om, o persoană, pentru că nu este de demnitatea lui, să fie cu aceste persoane. Pentru el, oamenii trebuie selectaţi…IMGA0001

Fiecare moment de mândrie , de sine, duce la îndepărtarea rolului vieţii acelei persoane…aceea de a fi om.

Omul mândru îşi uită colegii, este nepăsător cu prietenii şi prea leneş să ajute oamenii…

Dacă părinţii au fost mândrii , copilul care îi urmează, va avea aceeaşi partre…de mîndrie. Este bună mândria în anumite cazuri, pentru unele realizari dar acesta să fie singur , fără cei trei copii ai săi, care fac omul să fie NUL!

Acasă!

 

Fiecare dintre noi am colecţionat pietre în copilărie. Dacă am fi continuat până acum, puteam finaliza o autostradă! Întâi au fost pietrele pe care le găseam pe drum, apoi acestea au evoluat, devenint pietre preţioase sau semipreţioase. Bărbaţii au renunţat la acest obiect de colecţie dar femeile insistă în continuarea copilăriei. Bărbaţii pentru a le face pe plac, le oferă acele bijuterii care sunt inestimabile.
Piatra a fost mereu prezentă în existenţa omului şi a civilizaţiei pe care acesta a dezvoltat-o. A fost temelia dezvoltării societăţii, a căminului existenţial, adică a ceea ce noi numim cu drag: ACASĂ!
Cum percepem ideea de acasă fiecare dintre noi? Este locul unde ne retragem pentru a petrece momentele plăcute şi inedite din viaţă. Chiar şi orătăniile, care se plimbă cât este ziua de lungă, seara se retrag în propriile case…. Berzele îşi construiesc cuiburile în care simt căldura căminului.
Prin acasă se înţelege locul în care ne petrecem în modul cel mai plăcut timpul. Eu de exemplu, atunci când nu mă ocup de treburile casei (curăţenie, ordine, mici reparaţii) pot petrece timpul alături de persoanele dragi mie, urmărind emisiuni TV şi să ne delectăm cu tot ceea ce este mai bun (chiar dacă este interzis sau nesănătos!). De asemenea, am grijă de peruşii noştrii şi de porumbei, care-şi fac cuibul pe balconul nostru.
În funcţie de statutul şi personalitatea omului, fiecare are un răspuns referitor la acasă.
Acasă este locul unde poţi:
– să bei cât şi ce vrei fără a te face de râs în societate – spune un iubitor al licorilor bahice sau al energizantelor,
– mânca ceea ce vrei, cât vrei, chiar dacă este nesănătos dar nimeni nu te cicăleşte – susţine un gurmand,
– urmări emisiunile favorite la televizor, filmele şi serialele dorite fără a te deranja cei din jur – spune un cinefil împătimit,
– să meditezi, să gândeşti – ar declara filozoful din noi,
– să fii mereu aşteptat de cei dragi – ar zice un familist convins
– să dormi liniştit fără a fi stresat de colegi şi şefi – ar spune un veşnic somnoros…
  deține și organiza propriul tău univers
– să te întoarci mereu cu drag
– locul unde ştii că este mai bine ca oriunde!

Acasă… ce dulce sună!

 

Ce înţelegem noi atunci când spunem „acasă”?
Acel acasă este locul unde ne simţim în largul nostru. Mulţi avem în faţa intrării un preş pe care „Home, sweet home”, care spune totul!
Fiecare în sinea noastră, am vrea să fim ca o broască ţeştoasă, care-şi duce peste tot  propria casă.
În general stăm  puţin pe acasă, dar acele momente sunt cele care ne provoacă stările de plăcere, de fericire, de posesiune. Acolo avem fiinţele dragi, lucrurile care ne-au plăcut şi ne satisfac trebuinţele.
Dacă ar fi să dăm o definiţie acestei noţiuni, fiecare dintre noi, am găsi diferite cuvinte care să exprime starea noastră când ajungem în sfârşit ACASĂ! Casa noastră este un cuibuşor drag, un loc de regăsire, ceva ce ne reprezintă cu adevărat.
Pentru un cămin ideal trebuie să ne sacrificăm, să oferim o parte din timp pentru a-l aranja conform dorinţelor noastre şi a cerinţelor vieţii pe care vrem să o ducem.
În casă se oglindeşte imaginea celui care locuieşte în ea. În casa noastră intră doar cei care ne sunt apropiaţi sufletului, cei care întregesc universul nostru existenţial.
O casă nu ar fi acasă, fără persoanele dragi nouă, care fac parte din ea!
O afacere rentabilă, o companie profitabilă cu oameni deosebţi pentru fi … acasă!

Unde ești, copilărie?

 

Copilăria este perioada fără griji din viața omului. Chiar dacă atunci ne dorim să creștem pentru a ne lua soarta în propriile mâini, descoperim în timp că iluziile s-au prăfuit.
Fiecare generația a avut propria copilărie care a fost influențată de acel destin general al omenirii. Principalul moto al copilăriei este: joacă-te pregătindu-te de viață.
Copilăria generației de până în anii 1960 a avut farmecul jucrăriilor de lemn, a unei alimentații sănătoase chiar dacă era mai sărăcăcioasă. Copiii s-au dezvoltat mintal, ajungând să creeze multe lucruri imposibile, când au devenit oameni mari.
Generația anilor 70 s-a bazat pe jucăriile de pluș care a condus spre apariția specialiștilor în domenii atât de necesare existenței omenești.
În anii 80, jucăriile chinezești erau la mare căutare. Paletele de tenis, de ping-pong au făcut ca mulți copii să privească sportul ca pe ceva care duce atât la dezvoltarea personală cât și la dezvoltarea societății în care trăiesc. Așa au apărut vedetele tenisului iar sportul a însemnat sănătate!
În anii 90 a urmat explozia jucăriilor occidentale care au fost inexistente pentru generațiile anterioare. Copiii acelor ani au aflat multe lucruri noi care i-au ajutat în viață dar au fost, uneori, piedici în calea destinului.
Copilăria noului mileniu a însemnat dezvoltarea jucăriilor electronice, apariția calculatoarelor, a tabletelor, a telefoanelor și a laptopurilor.
Copilăria generației prezente este influențată de evoluția tehnicii și a dezvoltării tehnologiei. În prezent, generația actuală aleargă pe străzi căutând pokemoni. Este bine că mai ies afară, la aer curat dar pericolul emanat de internet poate conduce spre multe accidente.
Să ne amintim de trecut, să ne concentrăm în prezent pentru ca să ne pregătim viitorul ideal!

El şi…ea

 

El priveşte intens către ea. Se grăbeşte să o ajute, dar ea deja terminase treaba, cu trei secunde înainte ca acesta să intuiască că ea are nevoie de ajutor. Niciodată nu reusea să se sincronizeze cu aceasta. Mereu unul dintre ei, în general el, era defazat…
Ea îl priveşte supărată:
– Niciodată nu eşti unde trebuie, când am nevoie de tine!
– Dar de ce au nevoie femeile? – întreabă el, pregătindu-se să iasă pentru a reflecta
– Dacă nu ştii… du-te şi află! Când ştii, poţi să revii la mine – spune ea, trântând uşa în urma lui.
El se decide să plece atât pentru a-şi alina sufletul cât şi pentru a avea răspunsul la întrebarea ei. Pentru a afla ce vrea femeia, trebuie întâi să înţeleagă ce este femeie, în sensul adevărat….
El stă pe o bancă în centrul oraşului. Începe să privească femeile. Unele erau aranjate şi dichisite ca nişte pipiţe, care priveau surâzătoare spre băieţii care, chiar dacă nu erau atrăgători, deţineau anumite „obiecte”. Ele se mişcau mecanic, prezentând formele ideale ale corpului perfect, prezentând decolteuri de invidiat….. Clar… femeile nu doresc doar maşini şi bani! Ele vor să fie frumoase.
Un bărbat de origine arabă se plimbă împreună cu amicul său. Soţiile acestora, cu feţele acoperite complet, deşi nu era frig…. îi urmau, la câţiva paşi… Era clar, nu aşa ceva vor femeile! Ele doresc respect, reciproc.
O femeie aleargă spre grădiniţă să-şi ia copilul. Tot ea-l ducea dimineaţa, grăbindu-se apoi spre servici. Spera să ajungă repede acasă pentru a se ocupa de treburile casei, ca apoi să se odihnească pentru ca a doua zi, să reia totul de la început. Femeile nu vor doar să muncească, ele vor să fie mame, familiste.
Puţin mai departe o vede pe colega lui de servici. Ea avea biroul alături de o altă femeie în jurul căreia se agitau bărbaţii, câştigaţi de frumuseţea ei. Dar de câte ori aveau probleme de rezolvat, acestia se adresau celeilate femei… ea ştiind să le rezolve. Femeile nu au nevoie de frumuseţe, au nevoie de minte, de inteligenţă. O femeie trebuie să fie capabilă se rezolve ceea ce este de rezolvat şi să se descurce. O femeie trebuie să aibă frumuseţe interioară.
El aude un salut voios. Răspunde concomitent, cu îndreptarea privirii către destinatar. Era vecina de la etajul doi. Ea-şi pierduse locul de muncă în urma crizei economice şi nu se lăsase învinsă, deschizându-şi propria firmă. A reuşit să cucerească piaţa şi clienţii care i-au devenit fideli. Ea nu era îngâmfată fiind mereu binevoitoare şi înţelegătoare cu toţi cei din jur. Femeile trebuie să hotărâte şi îndrăzneţe în viaţă.
Deodată  îşi dă seama că se întunecă. Priveşte spre propria locuinţă unde se vedea lumina aprinsă în baie. probabil, ea se ocupa cu spălatul hainelor. El îşi aduce aminte de prima lor întânire, când a oferit un trandafir, gingaş ca şi ea. O porneşte spre casă.
Porneşte televizorul şi vede vizita unui parlamentar prin ţară. În spatele lui, se afla soţia acestuia. Este clar, în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Deşi ea lasă impresia că se lasă condusă, de fapt ea decide…. O femeie trebuie să fie înţeleaptă şi deschisă spre lume….
El porneşte calculatorul încercând să afle răspunsuri legate de temerile lui. A găsit campania #femeipebune care îndeamna femeile și bărbații, să spună la ce persoană se gândesc în momentul când aud sintagma „femeie pe bune”. El dă share acelui mesaj, gândindu-se că poate câștiga un premiu. Oricum, el are deja propriul său premiu, având-o pe EA.
Luna îşi face simţită prezenţa, iar el zâmbeşte. Ştie ce este femeia!

La munte sau la mare?

 

Căldura se resimte peste tot. Oamenii încep să-şi diminueze capacităţile şi să obosească tot mai repede.
Noroc că a venit perioada concediilor şi totul poate fi rezolvat pentru o scurtă perioadă de timp. La mare, chiar dacă este soare şi apă, căldura ne doboară, încet-încet, iar turiştii stau înghesuiţi, aducând un surplus de căldură în jurul lor. La locaţiile cu all-inclusive, zornăitul tacâmurilor, agitaţia chelnerilor de a goli mesele părăsite de clienţi îşi provoacă o nouă stare de stres… de căldură! Parcă nu ai vrea să simţi veşnica aglomeraţie şi agitaţie chiar şi atunci când eşti decis să te relaxezi.
Din acest motiv, am ales să plecăm pe munte, în zona Covasnei, spre ţinutul secuiesc unde am gustat mâncarea tradţională, mai ales gulaşul specific. Am fost la un camping unde am stat în căsuţe. Dimineaţa soarele ne ataca cu brutalitate, dar spre prânz, se ascundea după copacii din zonă. 
Acolo am cunoscut diverse persoane, copii care insistau să se joace cu copii mai mari, ca mine… Singura problemă era cea legată de apă. Trebuia să ne plimbîm spre cascadă pentru a ne răcori….Ajunşi acolo aveam ce admira! Monotonia poate deveni plictisitoare chiar dacă este un plăcută…. Mai erau pe acolo unii care puneau muzica la maxim, vrând să sublinieze că au probleme de auz….
De ce la Sovata? Se zice că este o staţiune pentru pensionari… Dar nu este chiar aşa. Întâlneşti diverse categorii de persoane, care doresc să petreacă în linişte, departe de agitaţia şi tumultul oraşelor, aşa cum îi şade bine oricărui turist aflat în vacanţă. Aşa este de multi ani….
Cazare Sovata …. nici nu trebuie să cauţi mult, pentru că găseşti orice, pe placul oricui, chiar şi al celui mai pretenţios călător. Există nenumărate piscine, săli de fitness şi mai ales saună, dacă nu-ţi este suficientă căldura soarelui.
Dacă în prima parte a concediului am savurat o bere rece la umbra brazilor, în a doua parte, am făcut băi, sport şi m-am călit pentru căldura toropitoare din oraşul de reşedinţă.
Mereu persistă întrebarea legată de petrecerea concediului: în ţară sau afară? La mare sau la munte? Totul ţine de ceea ce dorim noi, atât pentru noi, pentru sufleţelul nostru cât şi pentru cei care ne însoţesc.

Ce este femeia?

 

Această întrebare m-a frământat tocmai din copilărie. Mi-a frământat gândurile, nu aluatul pentru prăjituri!
Din momentul apariţiei mele, am fost înconjurat de femei: bunica, mama, sora….
Mă simţeam ca dl. Goe fiind alintat şi îngrijit de trei femei. Fiecare avea propria personalitate dar în anumite momente descopeream anumite particularităţi pe care nu mi le puteam explica.
În fiecare an mergeam la mare. Într-un an, ne-am împrietenit cu o familie care avea o fetiţă. Mă jucam cu ea şi mă simţeam bine… ca copiii! Dar a trecut.
La grădiniţă şi în clasele I-IV am avut educatoare şi învăţătoare care, fiecare prin propriile metode încercau să mă înţeleagă şi să-mi dirijeze paşii sub fina observaţiei a bunicii. Ce era ciudat, deşi mă feream de fetiţe, ele mă atrăgeau în jocurile lor… poate era perioada în care trebuia să aflu ce este femeia, rolul ei în societate…. Când mă atasasem de o fată, aceasta s-a mutat cu familia în alt oraş… Am fost dezamăgit şi am hotărât să nu mai caut răspuns la întrebare.
Ajuns în clasa a cincea am avut mai multe profesoare care să-mi organizeze activitatea. Eram bulversat. Era anormal ca fiecare să aibă propriile principii, idei… Normal, mă feream de femei, fiind retras şi tăcut, de parcă aveam o limită maximă de cuvinte, pe zi.
Mergând pe străzi, am descoperit că nici bărbaţii maturi nu ştiau ce este femeia… Îşi roteau privirile ca titirezii după mai multe reprezentante ale sexului frumos, care treceau prin faţa lor.
Ajuns în liceu nu am reuşit să aflu ce este femeia. Unele erau aranjate şi cu priviri triumfătoare de parcă ar fi câştigat competiţii importante, iar altele erau timide, liniştite, punând o anumită barieră imaginară, în faţa lor.
Ajuns la facultate m-am trezit în anumite situaţii ciudate. Femeile tehnice erau puţine, speriindu-mă că fetele sunt pe cale de dispariţie… Dar nu era aşa. Cum ieşeam pe porţile instituţiei, eram năpădit de frumuseţi feminine.
După începerea serviciului am pus eu o anumită barieră în faţa mea. Eram mai concentrat asupra ceea ce făceam chiar mai mult decât acele concentrate de suc pe care, le consumă, pe căldură, frumoasele domnişoare!
Asta a fost până în momentul când m-am simţit asaltat de femei. Erau peste tot. Când mergeam cu autobuzul, le regăseam, în faţă, în spate, la stângă, la dreapta. Încet dar sigur m-am apropiat de ele, dar tot nu am reuşit să aflu ce înseamnă femeia pe bune! Culmea, am mai mulţi prieteni, reali şi virtuali de gen feminin… Deci….
Femeia pare perfectă, ideală dar mereu are nevoie să fie ocrotită şi iubită.
Se poate spune cu certitudine că femeia este cea care asigură continuitatea vieţii pe această planetă. În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie.
Femeile îşi doresc să fie conduse, dar uneori trebuie să laşi impresia că ele conduc….
Indiferent cât ai căuta, nu găseşti femeia ideală, perfectă, doar femeia reală…. de pe strada. Asta ca să nu devin şi eu un titirez al privirilor aruncate haotic…stânga-dreapta…..
Femeia este o veşnică enigmă, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru ele, înşele!

Femeia pe bune

 

Copilul mereu vrea să afle câte ceva nou… Fiecare dintre noi, chiar dacă nu ne dăm seama…câteodată, mai suntem copii.
Mergând pe stradă, am auzit un copil, întrebând pe tatăl său:
– Ce este femeia?
Chiar, ce este femeia, pe bune  ?
Cu nostalgie, îmi aduc aminte de gândurile mele din urmă cu puţini ani, care mereu sunt de actualitate….
Din copilărie, am auzit o vorbă veche care sună aşa : femeia te ridică, femeia te coboară.
Din cele mai vechi timpuri, femeile sunt majoritare în societate. Ele sunt feminine, sensibile, luptă să cucerească o lume care pe timpuri a fost a bărbaţilor. Duritatea lor începe să ia locul fragilităţii. Uneori uită să mai fie feminine. Ele muncesc la servici, acasă şi vor în acelaşi timp să fie frumoase. Femeia nu poate fi egala bărbatului… pentru că oricum, va fi, cu un pas peste ei… De ce? Pur şi simplu, aşa vrea ea!
Femeia este ca o floare, poate şi de aceea apare dragostea lor pentru flori. Ele trec prin viaţă , rezistând , precum florile, vitregiilor naturii. Toate femeile sunt frumoase în felul lor. Frumuseţea nu vine din exterior, vine din suflet!
Femeia dă viaţa. Femeie este mama, soţia, sora, bunica,soacra, prietena, fiica…
Când suntem copii, femeia-mamă ne pregăteşte de viaţă.
Fiecare bărbat căsătorit este imaginea soţiei, în societate. Se spune că privind spre băbatul casei, spre soţ, îţi poţi da seama ce soţie are!
Bărbatul care are o femeie-fiică, aceasta va fi imaginea acestuia în viitor.
Bărbaţii îşi aduc aminte de femei mereu , le duc mărţişoare de 1 Martie, flori de 8 Martie ( ziua femeilor), de ziua ei de naştere, de ziua numelui ( dacă are )….
Aceste flori încântă femeia şi în cazul în care bărbatul este nefericit , căci femeia este supărată… pe el.
Femeile au nevoie de mult mai multă atenţie, iubire şi flori…. Să simtă că sunt feminine.
“Ofera femeilor câte o floare: :)”
“Fă-le fericite, să descopere din nou, feminitatea lor.”
Dacă eşti femeie zâmbeşte, dacă esti bărbat transmite aceste gânduri unei femei, pentru a vă bucura împreună!” căci ” O viaţă frumoasă este ca un soare veşnic, strălucitor” şi mereu ” O zi bună începe cu un zâmbet”
În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie.
Ele vor să fie conduse, dar uneori trebuie să laşi impresia că ele conduc.
Nu există femeia ideală, perfectă, doar femeia reală.