Arhive categorie: Spring SuperBlog 2017

Așa sunt eu…

    De multe ori se întreabă publicul cum arată bloggerul din spatele laptopului. Este doar un chip ascuns după o sticlă? Cine este și cum reusește să discearnă informațiile pe care le primește, le prelucrează și le oferă publicului său.

      Citând după renumitul  Ion Creangă „nu știu cum sunt alții, dar eu când mă gîndesc” la blogul meu, sunt bucuros că există și face parte din blogosferă. Apropo, am mai multe… bloguri, nu articole sau blogosferă! Cum „din cărți culegi înțelepciune”, de pe internet, afli noutăți și informații cât mai variate în diferite domenii.

       Cel mai greu este să găsești broasca care să păzească informațiile pentru a nu se pierde. Eu gândesc mult, uneori visez și mă inspir noaptea, dar până dimineață, totul se șterge cu buretele. Am încercat să-mi notez ideile, prin somn pe o hârtie, dar obișnuit cu tastele, am un scris indescifrabil chiar și pentru mine….

   Arta de a comunica prin scris este mult mai ușoară decât comunicarea verbală, pentru că uneori, non-verbalul pune auditoriul pe gânduri. Într-un timp, soția mea insista să o ajut la treburile casei, dar după ce am scris un articol în care descriam bunătatea mea, hărnicia doar printr-o simplă politețe… m-a lăsat în pace. Mereu o întrebam dacă pot să o ajut cu ceva, apoi imediat dispăream din peisaj, fără a auzi vreun răspuns! De atunci a renunțat să se mai poarte cu mine că o mușcată turbată și s-a lăsat liniștea în familie. Nu chiar, pentru că îmi citește articolele și-mi spune de greșeli: „Ai inversat litere, ai mâncat o literă… deși abia ai servit masa”.

        Ce nu-mi place mie este faptul că am mereu mult de lucru, atât la servici cât și acasă. Uneori îmi aduc și acasă de lucru și printre slalomuri, reusesc să mai scriu câte un articol pe blog. Oare de ce am atât de mult de lucru?

       Răspunsul l-am aflat în sâmbata dinaintea Paștelui. Pur și simplu, televizorul făcea zgomot și la un moment, atenția îmi este atrasă de un bărbat care oferea explicații despre karmă.. Mi-am calculat și eu numărul karmic, funcție de ziua nașterii și am ascultat… În viața anterioară am tot chefuit și petrecut, iar acum muncesc pentru a recupera! Oare câți ani am trăit în viața anterioară? Se spune că cei care se distrează prea mult, mor mai repede… Poate termin de muncit pentru ceea ce a fost și voi putea trăi mai liniștit, în continuare… Să trasez un chenar existențial al vieții… a liniei de viață.

     Soția mea a auzit și ea cele spuse la televizor și mi-a arătat polonicul, spunând: „vezi, toate au o logică”. Am renunțat să urmăresc emisiunea la televizor, ascultând în surdină Radio Romania Cultural  un partener media la concursul de bloguri unde participam.

     Soția mea terminase de făcut pască și se pregătea de preparat niște drob. Atunci a descoperit că-i lipsește niște verdeață, iar eu ca un gentleman, m-am oferit să merg să le cumpăr. M-am întrerupt din procesul de a etira un articol pentru a se încadra în cerințele unui concurs și am pornit în aventurile pieții, așa pe subseară”, vorba vecinului care revenea victorios cu o legătură de ceapă, din locația spre care, eu abia mă deplasam.

     Ajuns prin piață, m-am ferit în ultimul moment de un bătrînel ce avea o eșarfă în vârf de băț, pentru a speria trecătorii și să ajungă mai repede la tarabele dorite. M-am luat după el, pentru a profita de locul care se elibera, avansând mult mai ușor.

      În timp ce am descoperit că-mi lipsește un nasture de la cămașă și mi se vedea pielea, aud niște strigăte de femeie, de parcă era unul dintre clovni, ce prestau la circul din oraș. Dar nu era așa… doar vorbea la telefon… cu o Antonia. Toată piața, a aflat ce trebuie să cumpere… și vânzătorii îi ofereau alternative, doar doar scapă de zgomotul fonic. Bătrânelul din fața mea se oprește brusc, iar eu, aproape că sar peste, ca peste capră! Ajung cu bine la taraba dorită și plec victorios cu verdețurile. Când ajung lângă un leagăn, văd un copil ce plânge… i se stricase mașinuța. Cu un ochi umezit și cu unul sclipitor, repar jucăria, punându-i roțile pe poziție și primesc o îmbrățișare din partea piticului… Așa mai fac și eu câte o faptă bună!

      Ajung fericit acasă și ofer verdețurile, ca și cum ar fi un trofeu, în timp ce admir, modul de încondeiere al ouălor!

      Înapoi, la treabă! Aventuri și muncă.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, după trezirea din mahmureală, când am revenit la ceea ce fac cel mai bine, așa cum spune și zodia mea, adică să muncesc!

Specialist în cosmetice

       În sfârșit acasă! Obosit, pun cele două plase pe masă și-mi dau jos rucsacul, începând să despachetez cumpărăturile.

    După o oră, totul este la locul lui. Îmi iau o bere proaspăt achiziționată și mă asez în fotoliu, pornind televizorul. Sună telefonul. Este soția mea. Iau lista de cumpărături făcută de ea și răspund la apel:

  • Da, dragă!
  • Ce faci?
  • Am ajuns și eu acasă.
  • Ai cumpărat tot?
  • Cred că da… lista e tăiată …toată.
  • Bravo. Mâine te odihnești până ajung acasă!
  • Da – spun prea satisfăcut și, ea pare supărată.
  • Bine. Ai găsit și produsele cosmetice?
  • Da. La câte magazine de specialitate sunt…

       Nu i-am spus că toate cumpărăturile le-am făcut din Mall.

  • Ai cumpărat Farmec, nu? Știi că aceste produse le folosim în
  • Am crezut că pe listă scrie pentru mine, să am eu farmec, când vii acasă! – spun mirat
  • Ce glumeț ești! Este o marcă cunoscută.
  • Da… – spun eu mergând și privind produsele cumpărate care erau total diferite.
  • Este singura marcă de încredere.
  • Da… Cred că am uitat să cumpăr… mă duc mâine…
  • Eh, bine că mai ai doar atât de cumpărat.

      După finalizarea convorbirii am început să fiu agitat. Am închis televizorul, am lăsat berea nedesfăcută și m-am echipat pentru o nouă rundă de cumpărături. Am scris pe un alt bilet, cerințele soției, descifrându-le cu greu după ce le bifasem pe lista inițială.

      După zece minute intru într-un magazin unde se află numai femei. Asta este! Sacrificiu. Mă uit la ele, până mă lovesc ușor de o vânzătoare:

  • Ați văzut ceva ce vă interesează?
  • Multe…. A… aș dori, uitați aici pe listă – îi spun bâlbâindu-mă, după care întind lista.
  • Da…
  • Dacă nu stiți…
  • Cum să nu recunosc noua gama Farmec !
  • Da, chiar așa… produsele..  le aveți?
  • Normal că da. Mulți clienți apreciază un produs românesc de calitate, realizat din ingrediente naturale.
  • Da – o susțin eu. Produse din extracte naturale. Sunt pentru o doamnă… – spun eu pentru a nu părea penibil.
  • Soția dvs., știe ce este bun pentru o piele frumoasă.

         Dacă îmi spunea așa ceva un bărbat, aveam dubii serioase, dar în cazul unei femei, este acceptabil.

  • Uitați aici samponul clasic de urzica si grau  .
  • Nu înțeapă? – întreb eu amintindu-mi de copilărie și de urzicile din grădină.
  • Haha – ce comic sunteți!

553-farmec-sampon-clasic-400-2

       Nu știu ce se întâmplă. Eu mereu sunt serios și lumea are impresia că glumesc…

  • Să stiți că extractul de urzică este tonic și regenerant. Puteți să-l folosiți și dvs., ajută la păr – spune vânzătoarea, făcând aluzie că părul începe să fugă de pe capul meu
  • Da… Bună idee!
  • Proteinele din grău dau volum și strălucire.
  • Bună combinație – aprob eu, simțind că deviez din discuției. Mai are și alte componente și beneficii?
  • Normal. Aquaxyl-ul ajută la hidratare și întărește firele de păr.
  • Da… Mai aveam un produs…
  • Cremă hrănitoare pentru mâini .

543-farmec-crema-hranitoare-maini-75-2

  • Pentru protecție… cred că-mi pun și eu după ce spăl vasele – spun hotărât să trec la utilizarea produselor achiziționate.
  • Ce glumeț sunteți! Acum este utilă, mai ales că timpul variază. Crema protejează perfect mâinile la frig. Are conținut de ulei de măsline, unt shea și ceară de albine ce regenerează pielea.
  • Revitalizează… și are parfum plăcut – spun eu simțind un miros îmbietor.
  • Ce bărbat priceput. Dacă ar fi și al meu așa – spune o clientă ce apare cu niște produse lângă noi, în timp ce achitam cumpărăturile. Al meu nici nu știe ce produse folosesc și nici, că acestea sunt produse de tradiție!

     Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017, cu gândul că mîine trebuie să cumpăr și eu niște produse cosmetice pentru frumusete si incredere!

Amintiri dragi…. meditații existențiale

    Viața este agitată. Uneori nu avem timp să privim în urma, alergând mereu înainte, speriindu-ne de viitorul incert. Ne dedicăm prea puțin timp, nouă înșine, dorind să accedem spre perfecțiune, să ne îndeplinil dorințele iar visele noastre să devină realitate.

     Singurele momente de relaxare și de regăsire sunt cele din concedii. Privind în albumul vieții, ne dăm seama că am trăit și noi, altfel, decât tot luptându-ne cu rutina zilnică și cu persoanele care au devenit tot rele, cu situațiile și problemele care ne apar în cale.

    Din fiecare concediu în care călătorim, rămânem cu ceva, medităm și ne dă seama de sensul real al vieții. Este ca atunci, când de sărbători, ne dorim să fim mai buni, dar apoi… uitarea se așterne peste gândurile noastre.

     Privind poza cu călătoria de pe Transalpina, am regăsit momentele unice de atunci.

IMG_0271

       Am simțit că putem trăi la înălțime, alături de alții, fără a ne teme că am putea cădea… Am văzut doar chipuri fericite, gesturi de apropiere, comunicare și mai ales sentimente de dragoste pentru semeni combinate cu admirația pentru perfecțiune.

IMG_0222

       Admirând peisajul, am redescoperit România mirifică, cea pe care mulți o critică, prezentându-i doar latura negativă. Uneori din cauza răutăților, nu vedem frumosul din jurul nostru, la fel cum din cauza uscăturilor nu vedem valoarea reală a pădurilor pe care unii le distrug în mod constant.

IMGA0166

      Sus la înălțime, aerul curat și nepoluat ne reamintește că este ceva mai mult decât necesar, propriei nostre existențe.

      Ajungând pe Transalpina, la înălțime, am putut constată că putem fi mereu sus, chiar fără a distruge alte destine, așa cum se întâmplă în viața reală. Putem vedea dincolo de răutatea oamenilor și avem toți loc pe pământ, putând trăi în pace și înțelegere, ajutându-ne reciproc. Cineva rămăsese în pană, iar alte persoane din jur, l-au ajutat să-și remedieze defectul la mașină. Deci se poate lucra benefic în echipă… fără a astepta recompense materiale, ci doar morale.

     Aruncând o privire în jur, am constatat că nimic nu este frumos decât să petreci momente plăcute și unice în natură.

SAM_6783

    Drumul era greu dar prin forță și voință, am reușit să ajungem acolo unde am vrut. Fiecare om își are rădăcinile într-un anumit loc, dar are multiple perspective. Viața este a noastră și depinde cum vrem să o trăim.

   Fiecare loc are o anumită încărcătură, care conduce spre meditație, reflecție, apelând la inteligența noastră emoțională.

     În locurile unde se simt bine, oamenii sunt mai buni și socializează, indiferent de rasă, sex, religie, politică sau statut social. Toți oamenii sunt la fel, fiind de fapt o înțelegere a existenței noastre, toți fiind rude, în final, cu Adam și Eva, nu?

    Toți avem în ADN-ul nostru simțămintele de bine, dar puțini le etalează iar și mai puțini, le folosesc în viața de zi cu zi.

       Vorbind despre ADN, există un concurs „The DNA Journey” unde fiecare poate câștiga un kit de testare ADN, având și șansa de a vizita țară de unde provine, conform testului. Mai multe informații se pot afla de pe situl Momondo .

  Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, pregătindu-mă de concursul prezentat mai sus. Sunt sigur că sunt romîn, trăind în cea mai frumoasă țară!

Splendoare în Mall

     Agitația din jur devine enervantă. Am lăsat-o pe soția mea și pe fina noastră să meargă în magazin să cumpere cele necesare pentru a petrece împreună un week-end, departe de casa noastră. Sunt agitat, că am uitat să cumpăr un cadou aniversar. Bucuria celor din jur este în contradicție cu nervozitatea mea. Mă uit la ceasul de pe mână dar mă enervez și mai tare. Nu-l luasem cu mine pentru că se defectase și mă inducea în eroare cu ora afișată. I-am schimbat bateria dar, tot degeaba. Îmi scot telefonul și acesta începe să sune. Nu aveam chef să vorbesc cu nimeni dar răspund, hotărât să închid după câteva replici scurte:

  • Alo!
  • Ce faci?
  • Sunt la Mall și sunt în plină agitație…
  • Te cred. Am vrut să văd ce faceți și când ajungeți pe la noi.
  • Săptămâna viitoare… să mă calmez… să rezolv probleme…
  • Dar ce ai pățit? Aveți probleme de sănătate?
  • Am uitat să cumpăr un cadou…este o aniversare… Acum stau și mă perpelesc până ies cei cu care sunt din magazine.
  • Cadou pentru cine? Femeie? Bărbat?
  • Femeia… normal. La bărbați este mai ușor! Uneori…
  • Cumpără bijuterii. Sunt apreciate de sexul frumos.
  • Am intrat într-un magazin și când am văzut prețurile… Nu-mi ajungeau banii de pe toate cardurile mele! Nici adunate cu cei 20 de lei din buzunar!
  • Dacă ești în Mall, du-te la magazinele Splend’or și găsești tot ce vrei.
  • Ce găsesc la ei?
  • La Majorica găsesti bijuterii, inele, cercei la prețuri rezonabile. Apropo, cel mai mic preț este de 20 de lei, deci nu-ți trebuie carduri. Ai timp până vin ceilalți, să le cumperi.
  • La care din cele două magazine să merg?
  • Este unul și același. Găsești produse originale din Spania. Eu de peste zece ani, de când au apărut la noi pe piață, tot de la ei cumpăr. Au recunoaștere internațională!

   Încep să mă plimb prin Mall cu telefonul la ureche, căutând magazinul.

  • Ai timp, nu?
  • Cred că da… Că nu am ceas… și ăla mi s-a stricat!
  • Găsești și ceasuri bărbătești bune, acolo!
  • Chiar! Am găsit… magazinul.
  • Te las, vorbim mai târziu. Spor la cumpărături.

     Închid repede apelul telefonic și atac magazinul cu pricina. Mă opresc în fața vânzătoarei, care nu se sperie de mine:

  • Sunt la mâna dvs.! Am nevoie de un cadou și de un ceas pentru mine!

Nihal-49173-718x1024

       Soția mea și finuța apar voioase și temătoare totuși, știindu-mă supărat. Se miră când mă văd în același loc, unde mă lăsaseră, ca un copil cuminte și culmea, zâmbind:

  • Ați golit tot magazinul? Ce mult ați stat…

       Încep să vorbesc uitându-mă spre noul meu ceas, care m-a atras de la prima privire, în timp ce scot o cutie, cu bijuterii de argint

Logo-Splendor-pasiune-pentru-bijuterii-RGB-300x109

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, când eram în căutarea unui  ceas de mână….

bbshop

Distracție la maxim, prin Vacanțe Speciale

      Cele mai plăcute momente de peste an, sunt cele din concediu. De multe ori ne dorim să avem un concediu plăcut și relaxant. Vrem să petrecem Vacanțe Speciale! Mie îmi place monotonia și liniștea, dar celorlalți le plac excursiile, agitația. Din acest motiv am ales o strategie specifică tuturor concediilor noastre: prima parteeste  dedicată călătoriilor, iar a doua parte pentru gândire, melancolie, odihnă, statornicie. Prietenii mei cauta de timpuriu diverse oferte de vacanță.

       Prima zi de concediu este mereu una ciudată. Sună alarma pentru a ne trezi dar, nu ca să mergem la servici, ci să pornim în circuite turistice 

    Ne luăm bagajele pregătite cu minuțiozitate, din componența cărora sigur lipsește ceva dar o să ne dăm seama doar pe parcurs. Ajunsi la autocar, facem prezența și ne depunem bagajele în compartimentul destinat special acestora și ne pregătim de plecare. Cred că din cauza somnului, văd un copil mai mic decât roata autobuzului…. Mă frec la ochi dar, nu este iluzie! În sfârșit plecăm, la solicitarea ghidei noastre. Șoferul o ascultă calm, ca și cum ar fi soția lui, pornind motorul și vehiculul.

   Prima oprire după plecarea din Brașov este lângă Sibiu, unde admirăm Casa de Lut, un frumos loc de odihnă și de relaxare…

     Apoi plecăm spre Sibiu și ne oprim la muzeul de etnografie Astra. Este ziua în care programul de vizitare este unul normal, iar căsuțele expuse pot fi vizitate și în interior, nu doar în exterior. Cei dornici de sport, pot închiria biciclete pentru turul muzeului. Eu merg pe jos, pe coclauri, admirând casele țărănești, expuse din toate zonele țării. Așa redescoperim tradițiile românești.

IMG_9819

      Seara ne retragem la un hotel din Sibiu, urmând ca dimineață să ne plimbăm prin centrul orașului, vizitând muzeul Brukenthal, primul muzeu care s-a deschis în Europa Centrală și de Est.

    Următorul popas este la Hunedoare, oraș istoric, unde am vizitat Castelul Corvinilor, după care ne-am deplasat spre Costești să vedem Cetatea.

     Autobuzul a oprit pe drumul cu pietriș spre Sarmisegetusa Regia și am mers apoi, doi kilometri pe jos, pentru a vizita ruinele dacice. Așa ne-am redescoperit trecutul și începuturile neamului românesc, din contopirea dacilor și a romanilor.

     După ce ne-am cazat în zonă, a doua zi, am poposit la Ulpia Traiana Sarmisegetusa, la ale cărei porți, ne-a lăsat autobuzul. După o scurtă vizită, am plecat spre Suseni unde am văzut biserica Colț, care era…într-un colț de stâncă!

   Următoarea escală a fost la Petroșani, după care a doua zi am pornit spre Târgu Jiu, orașul artei, orașul lui Brâncuș. Pe drum am admirat Lacul Vidra și am trecut pe la Voineasa.

IMG_0491

     La Târgu Jiu am vizitat parcul unde am admirat Coloana Infinitului realizată de Brâncuș. Apoi am mers în Parcul Central și am văzut Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.

IMG_0540 IMG_0534

    A fost ultima oprire din prima parte a vacanței,.Seara am ajuns la Mamaia, unde începea etapa mult așteptată, adică momentul de odihnă și relaxare, fără excursii și cărări străbătute. Ajunși la mare aveam program liber.

60

     Ghidul nostru are și aici, oferte de vizite și excursii. Într-o zi facem o plimbare la Balcic, în Bulgaria pentru a vedea Castelul Reginei Maria  și a face plajă pe litoralul vecin. În altă zi facem un tur al stațiunilor care se află spre Mangalia: Saturn, Venus, Jupiter, Neptun, Olimp, Eforie Sud și Eforie Nord.

    În altă zi vizităm Constanța: orașul, portul unde putem admira vapoare și veliere (pregătite pentru cursa Regata Marilor Veliere), delfinariul, acvariul.

14322363_1480933835255435_8135723016827939232_n

    În restul zilelor ne ocupă de noi, ne tragem sufletul, înotând și făcând plajă. Avem grijă să nu ne ardă sau, să ne topească soarele! În ultima seară, avem cina festivă, petrecerea de rămas bun.

    După 12 zile și nopți, revenim acasă, cu bateriile încărcate și cu regretul că ceea ce a fost frumos, a trecut. Nu-i nimic, la anul va fi și mai bine. Vor fi alte circuite cu autocarul  și vom descoperi noi zone mirifice, după care ne vom odihni, din nou, la mare.

    Important este să ne cunoaștem țară, ca să avem cu ce compara călătoriile pe alte meleaguri.  Dacă nu ne cunoaștem propria țară, degeaba călătorim pe tărâmuri străine. Țara noastră are ce să ne ofere. Natura este alături de noi.

     Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, cu gândul la vara care vine….

Share…like…. în orice clipă

    Primăvară călduroasă…. Natura te îmbie la melacolie, leneveală… dar răul necesar este pe noi! Este perioada proiectelor pentru viitoarea sesiune… Am tot amânat proiectele dar profesorii nu au fost de acord cu aceste stări specifice și mai mult anotimpului cald, și mai avem… două zile. Adică 48 de ore…mult ca număr de ore, dar puțin ca număr de zile. Bine că măcar, nu se schimbă și ora…în acest week-end….

     Până la urmă, ne-am adunat gândurile și colegii, pornind spre unul din grupul nostru, pentru a studia și a realiza, ceva ce nu am putut face în decurs de zece săptămâni de cursuri. Astfel ne-am sacrificat un week-end care, ca să ne facă în ciudă a fost unul cu o vreme perfectă de plimbare, excursie sau orice, în afară de studii!

     Am început cu o mică pauză de cafea, că deh, ziua prosperă, după pauză se cunoaște!   Noi am luat această pauză chiar înainte de a ne apuca de ceva…

     Apoi a urmat un timp de gândire… și am intrat pe laptop-uri pentru a face câte un prototip, o idee de proiect… După 30 de minute eram toți absorbiți de „treabă”, fiind concentrați, de parcă se amestecaseră elementele din tabelul lui Mendeleev. Deodată ne-am gândit să facem schimb de idei. Nimeni nu spunea nimic dar se auzeau sunete cunoscute, pe calculatoare. Fiecare dintre noi, intraserăm pe rețeaua de socializare și citeam cele afișate de prieteni, chiar și de cei de lângă noi, fiind atât de absorbiți de ceea ce făceam că nici nu ne-am dat seama că nimeni nu lucrează…. Am comandat de mâncare și ne-am făcut câte o cafea….

    După ce mânânci, trebuie să te odihnești și ne-am retras în fotolii, unde unii au ațipit, alții se distrau cu jocuri pe internet iar cei exclusi de la somn și joc, socializau de zor. Încet-încet a venit seara și ne-am retras spre case, gândindu-ne că putem recupera timpul pierdut, în ziua următoare… Toți susțineam această idee, dar nimeni nu credea…

   A doua zi ne-am stabilit o strategie dureroasă. Am renunțat la internet și ne-am apucat de treabă. Am închis telefoanele mobile și ne-am pus mintea la contribuție. După două ore de muncă neîntreruptă, ni s-a făcut foame. Una dintre colege, a propus să ne comandăm mâncare chinezească . Am acceptat, eu mai puțin pentru că-mi era teamă să nu înceapă să-mi placă orezul…. Colega noastră a folosit noua aplicație Wu Xing și în câteva minute, am primit cutiile cu mâncare. Am avut un discount de 15% datorită lansării comenzii prin aplicație. Ziua pare prosperă! Singura noastră problemă, era cea legată de ustensilele folosite: bețișoare.

     Atunci ne-am gândit că dacă reușim să mâncâm cu acele obiecte, sigur reușim să ne finalizăm cu bine, proiectul! Întâi mai stângaci, deși foloseam mâna dreaptă, apoi mai dibaci am reușit să savurăm delicioasele combinații de carne, legume, fructe, noodles și sosuri. Singurul handicap era că nu puteam oferi like-uri pe rețelele de socializare, asta doar până am descoperit Share your box! Fiecare dintre noi, luam câte ceva din cutia celuilalt, savurând și făcând un like și share, cu mâna și bețișoarele…. Socializam în mod natural, nu că am fi avut nevoie, dar buna dispoziție a reapărut.

Wu-xing-App

     Veselia ne-a molipsit și noul joc ne-a motivat, constienți că pentru orice problemă sau dilemă, există câte o soluție. În cinci ore ne-am terminat proiectele și am fost fericiți!

   A doua zi după susținerea cu succes a proiectului, am fost la restaurantul chinezesc și am servit pe o tavă rotativă Lazy Mary (la propunerea colegei Maria), mai multe feluri de mâncare chinezești. Fiecare ănvârtea tava, servind din produsele care se opreau în fața lui, imitat de colegi. Viața este haioasă, frumoasă și doar noi o putem controla în sensul dorit de noi.

      Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017, în timp ce foloseam aplicația pentru o nouă comandă la restaurant, cu discount valabil până în 30 aprilie 2017.

Drumul spre fericire

      Nu știu cum sunt alții, dar eu când îmi doresc ceva cu adevărat, fac tot posibilul pentru a reuși.

    În ultimii doi ani, am strâns bani pentru a ne cumpăra o mașină nouă. Am ales din timp modelul, marca, accesoriile dorite și așteptam să treacă lunile, de fapt doar o anumită zi din lună, pentru a vedea cum se adună banii necesari.

   Am făcut calcule și am prestat muncă suplimentară, pe cont propriu, pentru a grăbi lucrurile. Modelul ales era unul nou apărut, intrat pe piața autovehiculelor de doar un an. A fost ultima noastră opțiune, pentru că în fiecare an, în aceeași zi, studiam piața de mașini și refăceam calculele.

      Eu mi-am făcut un plan în așa fel încât, de aniversarea căsătoriei noastre să ofer soției mele, prilejul de a conduce noua mașină. Ei nu i-am spus nimic pentru a-i face o surpriză. Ea nu înțelegea de ce eram atât de frământat, chiar mai mult decât aluatul ei de prăjituri!

      Ultima zi de salariu a trecut cu o viteză de melc. Începusem să-mi fac diverse scenarii, dar am zis că așa cum norocul îl facem singuri, nu are rost să mă agit.

       Aniversarea căsătoriei era la două zile după primirea salariului. În momentul când am primit SMS-ul de la bancă că mi-au intrat banii, am fost cel mai fericit om de pe planetă. Oricum planul de atac trebuia stabilit în cele mai mici amănunte.

    A doua zi, am fost la bancă și mi-am scos banii și împreună cu restul sumei, am pornit spre shoowroom, după ce în prealabil mă programasem. Ajuns la destinație, am ales modelul stabilit cu soția mea, pregătind contractul și banii. Cei de acolo mi-au spus că plata se face prin bancă, nu cash. Nu-i nimic! Am o soluție. Le-am spus că a doua zi voi veni să ridic mașina. Am calculat suma exactă de plată, unde între timp a intervenit și plata asigurărilor pentru garanție. Mă caut prin buzunare și simt niște bancnote care acoperă și această sumă necalculată anterior. Era bine că nu vroiam să fac vreun credit până la salariu!

      Pornesc fericit spre casă și mă uit dacă am permisul de conducere la mine, pentru a nu-l căuta inutil acasă. Mă uit la el și transpir! Nu de căldură… permisul expira a doua zi. Alerg repede spre poliție, de parcă mă urmărea un tâlhar. De acolo sunt redirecționat în zona de permise, din altă locație. Între timp fug la o clinică medicală și îmi fac rapid analizele. Bine că sunt sănătos! Ajung în ultimul moment și la poliție, depunând actele pentru prelungirea permisului, primind în schimb o dovadă a existenței mele ca șofer.

      Vine ziua mult dorită. Dimineața îi ofer niște flori soției mele, un ghiveci, pe care-l găsisem pe drumul spre casă și mă grăbesc de plecare. Am zi liberă dar trebuie să rezolv mai multe treburi. Ajung primul la bancă, beau o cafea și când se deschide ghișeul, depun banii în cont. Apoi mă retrag la cafeneaua de alături și prin internet banking, transfer plata.

    Pe la prânz, ajung la shoowroom și aștept nerăbdător mașina. Apare reprezentantul firmei care-mi întocmește actele după care verifică contul. Se uită atent și spune:

  • Mai aveți de făcut o plată mică!
  • Cum?
  • Nu ați achitat toată suma.
  • Ba da!
  • Ați plătit în lei… și leul s-a depreciat… Mai aveți…

    În acel moment am simțit că pic de la înălțime, ca în coșmarurile mele. Era o sumă infimă dar din păcate nu mai era disponibilă. Ghinionul vine singur… Reprezentantul firmei a spus că în două ore rezolvă tot, iar eu să vin cu restul plății cash. Am bombănit ceva și am început să umblu pe străzi, amețit, ca un om beat, speriind o mamă cu un copil.

     De unde bani? Să merg la vecini? Eu nu dau și nu iau împrumut… de la nimeni, vecini sau rude. La toți care am dat împrumut, au dispărut, atât banii cât și ei din viața mea…

    Încep să caut pe internet…reclame, bănci…poate găsesc un credit rapid online

      Deodată, atenția îmi este atrasă de o imagine…

Photo-2

     Încercarea moarte n-are. Se pare că acest produs este disponibil doar online. Citesc detaliile legate de informațiile oferite, care par să fie transparente. Toate doar par… până la punerea lor în practică. Solicit rapid un credit pentru 30 de zile completând formularul în aproximativ cinci minute. Calculez dobânda..1,2% pentru suma dorită, pe zi… Pot achita mai repede și suma va fi în cădere liberă… Această variantă este printre cele mai bune credite .  Am nevoie de bani, iar scopul scuză mijloacele. Până îmi termin gândurile, deja primesc răspunsul. Am găsit plasa de siguranță financiară! Mă bucur un pic cam tare, că o femeie de alături își face cruce privindu-mă.

    În trei ore mă aflu deja la volanul mașinii, pornind spre casă, trecând pe la locul de muncă al soției mele, pentru a o conduce acasă…

      Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, în timp ce ascult muzică în mașină, așteptând pe cineva….

 

Căsuța noastră…

      Până acum nu mi-am dat seama cât de mult asemănări există între blogger și blogul său… făcând abstracție că bloggerul e om, iar blogul este o componentă a new media.

       Fiecare are nevoie de o casă, de un loc al său: blogul de host, bloggerul de acel  drag “acasă”. Casa ne-o organizăm așa cum ne place nouă, concret, pe gustul nostru, ca și blogul. Indiferent că ne referim la casa noastră sau la blogul nostru, ne bucurăm când avem vizitatori. Un blogger poate spune că blogul îl reprezintă, fiind imaginea publică a acestuia, precum este și casa, a cărui gazdă este.

         Blogul este organizat în așa fel încât să atragă publicul și să-l facă pe proprietarul său, să se simtă bine acolo. Casa trebuie să fie una ideală atât pentru blogger cât și pentru familia acestuia, și să fie apreciată de cei care-i trec pragul.

           Primul pas pentru oricare dintre “case” îl reprezintă proiectarea acestuia, alegerea opțiunilor și a designului optim. Acestea trebuie să se adapteze cerințelor pe termen lung, ale utilizatorului, a beneficiarului, folosindu-se de toate avantajele disponibile. Este necesar un proiect de casă  perfect. Normal că în timp se vor face retușuri, se refac schițele ca acele proiecte case să devină viabile și utile, obținându-se autorizațiile și avizele pentru construcție și funcționare, certificatul de urbanism.

aia-proiect-logo

           Cum văd eu, casa perfectă?

        Acel “acasă” trebuie să fie neapărat o… casă. Să fie înconjurată de grădină, cu multe flori, pomi fructiferi, verdeață. Cu cât am mai multe flori, cu atât soția mea are mai mult de grădinărit iar eu pot gândi și concepe articole!

        Casa trebuie să aibă două nivele, să fie de tip P+1. La intrare se vor afla trei trepte pe care se află ghivece cu flori, ca o continuare a grădinii. Prima încăpere, un hol din care se poate intra într-un grup sanitar sau în living. La parter este și bucătăria, locul unde se prepară gustoasele preparate culinare. Între bucătărie și living se află un mic antreu de unde se formează scările din lemn, spre etaj.

      Suprafața utilă a locuinței este mai mare la etaj, deoarece la primul nivel, se află lipite de locuință, garajul și camera centralei. Accesul în garaj și camera centralei, se realizează tot din antreu, pentru ca șoferul și/sau “fochistul” să nu sufere de intemperiile vremii nefavorabile când este cazul. Toată locuința, construită din beton, este acoperită de polisteren pentru exterior, vopsit în culoare verde. Toate ferestrele sunt cu termopan din lemn, ca și copacii a căror adiere mângâie ușor geamul, vestind anotimpurile care vin și trec.

       Urcând la nivelul superior al casei, găsim două dormitoare, o cameră de oaspeți și un dressing unde se află toate hainele familiei. Holul este spațios, având atât calorifer cât și o unitate interioară a instalației de climatizare, așa cum acestea se regăsesc și în camerele locuinței. Unitățile exterioare ale instalațiilor de climă se vor afla pe laterala casei, aliniate ca la școală. Băile sunt amplasate în extremitățile etajului, câte una în camera de oaspeți și una într-un dormitor, deasupra surselor de apă și canalizare aferente grupului sanitar și al bucătăriei de la nivelul inferior, economisându-se astfel componente sanitare (țevi) și optimizându-se traseele instalațiilor de apă.

   Instalațiile electrice se vor dimensiona în așa fel încât branșamentul electric să fie realizat pentru o tensiune trifazată, utilă uneori pentru un mic polizor sau aparat de sudură, aferente unui mic atelier, în camera centralei termice. Echilibrarea fazelor circuitelor electrice se va face pe nivele și zone de consumuri energetice specifice.

         Camerele vor fi mai aerisite din punct de vedere al mobilierului, deoarece îmbrăcămintea și încălțămintea vor avea propria loc cameră: dressingul.

        Deasupra intrării de la parter, va fi o terasă, unde se poate savura cafeaua și admira peisajul. Sub terasă, tunelul de la intrare va conduce spre pivnița, care trebuie să fie distanțată de casă, ca să păstreze alimentele și băutura la rece. Accesul în beci se va face din zonă acoperită de terasă, pentru a se proteja alimentele de ploaie sau ninsoare. Pivnița va avea atât subsol cât și nivel P.

        Într-o anumită parte a grădinii, se va monta o terasă din lemn, de unde voi putea admira natura, voi respira aerul curat și voi oferi indicații și sfaturi soției mele când se ocupă de flori, în timp ce voi scrie articole pentru blog. O să pregătesc și un loc specific pentru grătar….

      Oare nu ar fi nevoie și de o piscină? Poate că da… dar nu lângă locul unde îmi forțez mintea pentru idei, nu de alta, dar poate sfaturile mele nu vor fi agreate de soția mea și mă trezesc stropit… Nu este vorba de mine, mă gândesc doar la instrumentul creației mele, laptopul….

       Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017, înainte de a intra în lumea viselor.

Zile de ștrumpf

       Vin sărbătorile de Paste. Soția mea este ocupată până peste cap, și are o înălțime de invidiat… Eu mereu sunt lângă ea, o mai încurc câteodată dar mereu o întreb:

         – Te ajut cu ceva?

         Apoi plec… Asta până acum câteva zile când mi-a replicat:

  • Tu nu ai de gând să faci nimic pentru casă?
  • Cum să nu! Merg la servici…
  • Și eu. Dar în casă ce faci?
  • Duc gunoiul… și altele…
  • Când ai bătut un cui, ultima oară?
  • Păi nu mi-ai zis că trebuie vreun cui – spun uitându-mă pe pereții încăperii unde erau multe tablouri, deci multe cuie bătute de mine.
  • Spun la figurativ!
  • Uite – mă hotăresc eu, repede. Am două zile libere și cu sâmbata… trei zile în care mă ocup eu de casă, de curățenie.
  • Să nu uiți!
  • Încep de acum dacă vrei.
  • Adu din pivniță un gem pentru prăjituri.
  • În regulă. Acum… Unde este gemul?
  • Descui ușa din beci, ai grijă să nu cadă lopata pe tine, te urci pe masa pusă acolo de tine, cobori pe scaun și din raftul al doilea iei borcanul cu gem.
  • .. Prima zi mă ocup de pivniță!

     Zis și făcut. Au venit zilele libere și m-am pregătit temeinic de treabă. M-am trezit ca de servici și am pornit spre prima sarcină, prima oprire: pivnița. Iau obiectele pregătite pentru transportul în beci, unde se mai aflau multe altele asemenea, duse și nearanjate de mult timp… Așa descoperă omul cum zboară timpul!

        Am făcut trei drumuri sus-jos, de parcă duceam bagajele pentru concediul de vară, de o lună! Am deschis ușa hotărît și m-am trezit cu o lopată în cap! Cred că am un cucui. Încep să mut masa, scaunul și descopăr o mulțime de sticle. Vroiam să văd ce sunt în ele, să pun etichete… Mi-am pregătit un pahar pentru a gusta licorile. Sticlele erau în număr copleșitor, ca turcii din bătăliile cu Ștefan cel Mare. M-am apucat de treabă. După vreo două ore toate mi se păreau la fel… Probabil din cauza paharului, unde se amestecaseră… dar nu mă mai durea cucuiul! Eram obosit și m-am așezat la odihnă, pe scaun, cu capul pe masă gânditor… La un moment dat, gândurile îmi sunt frânte de un zgomot puternic în ușă. Deschid ochii, sau îi fac mari… și mă duc repede să deschid. Era soția mea care venise de la servici.

  • Așa repede ai venit?
  • Te aștept de o oră în casă! Nu ai făcut mai nimic!
  • Cum să nu… în câteva ore… nouă ore! – zic privindu-mi uimit ceasul care părea că era defect…. dar nu era.

     Am început să aranjez prin beci pentru a o impresiona pe soția mea. Până noaptea târziu, am reușit să așez cât de cât în ordine pe acolo, dar dacă vroia cineva ceva anume, nu-mi aminteam unde este!

      A doua zi, m-a trezit soția mea. Eram un pic obosit, mahmur… Am așteptat să plece și mi-am pus apă de cafea. M-am dus la televizor și… m-a trezit un fluierat. Apa plecase și cana arsese…. Renunț la cafea și mă gândesc să fac niște cartofi prăjiți. Mă apuc de treabă și îmi caut ustensilele de curățenie. Le găsesc cam greu… Revin în bucătăria unde fumul își făcea de cap. Am crezut că este de la țigara vecinului ce fuma pe balcon, dar era de la aragaz… Cartofii nu mai erau, însă prăjeala a rămas… ceva tot am reușit să fac. Deschid larg ferestrele și iau două ouă din frigider. Mă duc pînă la baie să sting lumina și când revin, un porumbel își ia zborul de pe ouăle care pică pe gresie! N-am sanse să fac mîncare dar totuși pot să mă ocup de curățenie.

     Mahmureala se amplifică la zgomotul aspiratorului. Îmi mut unealta de curățenie în cameră și-mi pun căștile de la telefon în urechi. Muzica relaxează. Aspiratorul nu prea are putere să tragă, lăsând murdăria la locul ei. Mă enervez, comentez și mă trezesc cu soția mea lângă mine. Are ochii mari de parcă s-a trezit din somn. Se apropie de mine și apasă butonul aspiratorului care absoarbe murdăria încăpățânată. Acum totul este în regulă și până se întunecă termin de făcut curat.

     Am dormit buștean. Dimineața, trezirea și curățenie la faianță, gresie și geamuri cu produsele oferite de soția mea și sub privirile ei acide, în timp ce în mâna ei era făcăleț pentru treburile ei gospodărești. Totul a fost perfect.  Mai puțin un geam pe care l-am spart… Dar n-am eu am fost de vină, ci soarele care mi-a luminat calea… Am cumpărat și noul geam, m-am accidentat la un deget dar totul s-a terminat cu bine. Da. Bine că s-a terminat!

   Acum este duminică. Ne odihnim… Urmărim un film de animație apreciat de noi. Parcă mă regăsesc în el…fiind Bleguțul din seria ștrumpfilor. Abia aștept să apară noul film, al cărui trailer l-am urmărit deja, “Ștrumpfii: Satul Pierdut”, a cărei lansare este pe 31 martie 2017, să văd dacă eroii desenelor animate reusesc să mă întreacă în năzbâtii! Poate le dau eu idei, că doar uneori aventurile noastre sunt mai ceva, ca într-un film de comedie!

afis-mic-Strumpfi-208x300

        Dar stau și mă gândesc… că au mai rămas în pivniță niște sticle fără etichete, iar vreo trei, au aceste informări de conținut indescifrabile. Să mă duc să continui?

        Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017 în timpul acțiunii ștrumpfilor!

Pas cu pas în afaceri…

    Am lucrat câțiva ani la o companie care se ocupa de instalații electrice interioare și exterioare. Acolo făceam de toate: coordonam lucrări, procese verbale de recepție a lucrărilor, aprovizionare de materiale, resurse umane, emiteam facturi… Angajații erau slabi pregătiți pentru că patronul oferea salarii mici. Toate nemulțumirile se spărgeau pe capul meu, de aceea am început să-mi pierd părul! La un moment dat, nu mai știam pe ce lume sunt! Atunci mi-a străfulgerat ceva în minte, ca un circuit electric care s-a remediat și m-am decis să-mi deschid mica mea afacere.

      Aveam autorizație de la ANRE, grad IIA și IIB, deci puteam pune bazele unei firme care să proiecteze și să execute lucrări în instalații electrice de joasă tensiune. Curentul electric este o componentă importantă în viața oamenilor. Fără curent electric nu putem face mai nimic.

      Am închiriat un sediu mai mic și am căutat un coleg cu care să începem activitatea. Fiind obișnuit să fac de toate, nu putea fi greu. Am făcut un mic împrumut bancar și am pornit la luptă!

       Am pornit cu pași timizi. Dar încet și sigur am început să avem mai multe lucrări și contracte. Realizam lucrările la prețuri accesibile, după dorințele clienților, folosind materiale specifice. Cablurile electrice, în funcție de preț, erau din aluminiu sau cupru. Celelalte componente folosite erau în funcție de cerințele beneficiarului, de la materiale de calitate medie, până la cele de calitate superioară.

       Dezvoltând afacerea, am reușit să mai angajez personal de înaltă calificare pentru ca lucrările să fie realizate perfect. Salariile erau bune, iar cheltuieleile aferente lor, tot mai mari. Am angajat și două femei, secretară și contabilă, care să se înlocuiască între ele. Singura speranță care ține de destin este ca ele să nu plece în concediu de maternitate în același timp, putându-se înlocui una pe cealaltă. Fiind doamne serioase, sigur și-au făcut planificări corespunzătoare, ca și la servici!

      Timpul trece, leafa merge – nu este un deziderat al firmei. Când este de lucru, se prestează ore suplimentare și costurile cresc, atât cu salariile cât și cu cheltuielile. Banii deși nu aduc fericire, au valoare. Angajații sunt imaginea publică a companiei, deci trebuie avută o mare grijă de ei.

     Câștigurile din ultimii trei ani au fost mici, deoarece mă costau mult echipamentele și închirierea unor instalații de ridicat (nacela), motorina pentru mașinile din dotare, reparațiile și reviziile mijloacelor de transport din dotare.

    Pe lângă aceste cheltuieli apăreau anual altele, referitoare la medicina munci, autorizații, protecția muncii și dotările interne. Am reușit să am licență la programul de proiectare, la programul de contabilitate, la softurile de calculator….

      Într-o seară urmărind datele firmei, am constatat că beneficiile erau substanțiale dar se pierdeau prin diverse închirieri. Dacă aveam propria nacelă și propriul aparat de verificarea a împământărilor la instalațiile electrice efectuate aș fi avut o situație mai bună. Puteam să le achiziționez la prețuri accesibile și cu plata în rate, dar aveam nevoie de o linie de credit.ce-este-un-broker-financiar-bancar-150x150

        Am căutat soluții optime și deodată mi-a apărut în fața ochilor pe internet sloganul  „Visează… obține cu AVBS”. Am dat clic pe imaginea care mi-a apărut și am ajuns unde îmi doream, găsind ceea ce căutam: împrumut pentru întreprinderile mici și mijlocii!

logo

        Pentru a fi sigur că nu fac prostii, am apelat la un broker financiar. Specialistul în domeniul financiar-bancar mi-a oferit soluția perfectă, gratuit. Analizând situația, i-am cerut imediat împrumutul, spunându-i că accept comisionul său. Acesta, zâmbind, mi-a explicat că este plătit de instituția bancară, deci nu ia comision iar împrumutul îl realizează tot instituția financiară, nu el ca persoană. Acesta mi-a făcut doar dosarul de creditare pe baza unei analize a scoringului preliminar, care a fost satisfăcător. Având și sediul ca proprietate personală, am putut oferi și garanția imobiliară necesară în aceste cazuri.

    În câteva zile am beneficiat de creditul pentru investiții, iar perioada de rambursare am ales-o pe cea maximă, de 7 ani. Mi-am ales echipamentele dorite, am achitat avansul de 30%. Aceste instalații le pot închiria și se pot folosi și iarna la lucrări, perioadă în care construcțiile stagnează din cauza capriciilor vremii. De sărbători, echipamentele achiziționate vin în sprijinul localnicilor, iluminându-le viața și pașii, prin beculețele de Crăciun pe care le montăm.

      Încet, compania va crește și poate fi fi necoie de un credit pentru capitalul de lucru, dacă voi accede în lumea marilor companii sau pentru o franciză, când voi deveni un brand.

      Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017.